Politeía Doctrinară

Potrivit art. 3 parag. 1, din Constituţie, puterea judecătorească este încredinţată unei Curţi Supreme si unor Curţi cu grad inferior acesteia, a căror jurisdicţie a fost fixată la nivel federal.

Constituţia prevede, de asemenea, în acelasi text, prerogativa Congresului Statelor Unite de a crea curţile respective. De altfel, această atribuţie este prevăzută expres si de art. 1 parag. 8 clauza 9 din Constituţie care stabileste competenţa Congresului „de a înfiinţa Curţi de grad inferior Curţii Supreme".

In afara curţilor federale, Congresul deţine prerogative de a înfiinţa si alte curţi cărora le conferă o jurisdicţie specializată pentru anumite cauze sau domenii de activitate. Competenţa acestora va fi stabilită chiar în legea de organizare si funcţionare a curţii respective. Motivul înfiinţării unor asemenea instanţe este ca soluţionarea cauzelor ce le revin, să fie asigurată de judecători având o pregătire de specialitate în domeniul respectiv.

Temeiul juridic al atribuţiei Congresului de a crea curţi specializate nu este, însă, art. 3 parag. 1 din Constituţie, care se referă exclusiv la puterea judecătorească, ci art. 1 parag. 8 clauza 18 din Legea fundamentală . Potrivit articolului menţionat, Congresul are puterea de a întocmi toate legile care vor fi considerate necesare si corespunzătoare.

Acest text constituţional face parte însă din ansamblul de prevederi referitoare la prerogativele legislative ale Congresului enumerate expres de Constituţie. Din deosebirea de temei juridic al înfiinţării si funcţionării celor două categorii de curţi jurisdicţionale, rezultă o deosebire de legitimitate a fiecărei categorii. Astfel, prima categorie de curţi fiind expres prevăzută de Constituţie, îsi deduce legitimitatea din aceasta, pe când a doua categorie, fiind rezultatul activităţii legislative a Congresului, altfel spus, rezultatul voinţei legislative a naţiunii, îsi deduce legitimitatea din voinţa Congresului.

Deosebirea răspunde unui interes practic si anume, modificarea sistemului curţilor federale nu este posibilă fără revizuirea Constituţiei, pe când cadrul legal al oricăreia dintre curţile legislative poate fi oricând modificat de Congres care poate, totodată, hotărî desfiinţarea unei asemenea curţi.

 

Pe acest temei, curţile făcând parte din prima categorie sunt denumite generic curţi constituţionale („constitutional courts") iar curţile create de Congres potrivit art. 1 parag. 8 clauza 18, sunt denumite curţi legislative („ legislative courts ").

 

În realitate, deosebirile între cele două categorii de curţi nu sunt semnificative. Cele mai multe deosebiri se referă la statutul judecătorilor si la caracterul special al cauzelor pe care le judecă. Unii autori si chiar judecători ai Curţii Supreme au considerat că din puterea judecătorească nu fac parte decât curţile constituţionale . O asemenea opinie nu este însă acceptată. De altfel, împotriva sentinţelor pronunţate de curţile legislative, se poate face recurs la Curţile de Apel federale si chiar la Curtea Supremă. De asemenea procedura instituită în practica curţilor legislative au un vădit caracter jurisdicţional.

În ceea ce priveste gradele de jurisdicţie, Curtea Supremă este competentă să judece plângerile împotriva sentinţelor pronunţate de curţile înfiinţate de Congres. Este interesant de menţionat că în sistemul de drept al Statelor Unite, ca si în cel britanic, instanţele federale au prerogativa de a interpreta si întări forţa Constituţiei ca lege . Totodată, în Statele Unite, instanţelor judecătoresti le revine prerogativa de a decide, în ceea ce priveste constituţionalitatea legilor. Temeiul acestei prerogative îl găsim în principiul separaţiei puterilor.

Curţile districtuale judecă în complet format dintr-un singur judecător asistat în anumite cazuri expres prevăzute, de un juriu. Există anumite situaţii în care o Curte districtuală judecă în complet format din 3 judecători. Este vorba de cazuri având o importanţă publică deosebită si de ordin general . Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de completul format din 3 judecători se face direct la Curtea Supremă.

În afara sistemului federal al organizării judecătoresti, în Statele Unite funcţionează curţile create special de Congres. Ele sunt create de Congresul federal potrivit prerogativelor sale legislative. Judecătorii acestor instanţe sunt numiţi pe viaţă de către Presedintele Statelor Unite cu avizul Senatului.

Astfel de instanţe sunt:

Court of Claims creată în 1855, competentă să soluţioneze plângerile făcute de persoanele particulare împotriva Guvernului cu privire la pagube decurgând din contracte, sau cauzate din culpa unor funcţionari guvernamentali;

Court of Customs and Patent Appeals creată în 1909, competentă să soluţioneze plângerile împotriva deciziilor luate de Tribunalul pentru taxe vamale („Customs Court"), de Oficiul pentru brevete si de Comisia pentru tarife;

Court of Military Appeals creată în 1950, competentă să soluţioneze deciziile Curţii Marţiale