tag:blogger.com,1999:blog-26839044447272549472024-02-19T13:32:26.274+02:00Politeía DoctrinarăBazele PoliticiiTheophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.comBlogger122125tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-20470345445693738472012-10-25T10:40:00.000+03:002012-10-25T10:40:28.291+03:00Conducătorul suprem şi republica parlamentară<div style="text-align: justify;">
Nu am sustinut niciodata conducerea “<b>patriarhală</b>” in nici o organizatie din care am facut parte si bineinteles nu sunt impresionat de acest fel de conducere nici in politica. Viziunea de “<b>pater familias</b>” nu se potriveste cu viziunea democratiilor contemporane. Obisnuiti din negura timpurilor cu conducatori de tip “<b>tătuc</b>”, romanilor le este aproape imposibil sa constientizeze altfel de conducere a treburilor obstesti. Discutiile in partidele politice despre noi presedinti, congrese si reforme aduc inca odata ideea anacronista ca un partid sau o tara necesita o conducere bazata pe un “<b>conducator suprem</b>”, care are puterea de a “tăia si spânzura” in partid si poate oricand sa faca orice doreste direct sau prin interpusi in organizatia pe care o conduce.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmvs0v6YtYIbzx-IsDHOQxHHyP3_JKMLHhQEu6f4qLfcfEdR1OpC19FAq8xn4TnGfV08Smf9Tx6RD-t0E4thyl9RO6gYQMBXA4UyLzMXMi_mgrtU2iicbIimY7FrYZ9nVZ1wk_Y0XnIrk/s1600/Patriarhal.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjmvs0v6YtYIbzx-IsDHOQxHHyP3_JKMLHhQEu6f4qLfcfEdR1OpC19FAq8xn4TnGfV08Smf9Tx6RD-t0E4thyl9RO6gYQMBXA4UyLzMXMi_mgrtU2iicbIimY7FrYZ9nVZ1wk_Y0XnIrk/s1600/Patriarhal.jpg" height="211" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Din nefericire, optiunea unei echipe de conducere nu este luata in serios niciodata; este foarte clar ca este mult mai dificil sa “vinzi” prin PR o echipa decat sa impopotonezi un lider cu calitati pe care nu le are. Cred eu ca am vazut acest lucru la ultimele alegeri prezidentiale. Analizand astazi la rece catastrofala infrangere a lui Geoana, nu pot sa nu ajung la concluzia ca acest domn a pierdut alegerile in primul rand pentru ca nu a putut sustine ideea “patriarhală”, atat de draga romanilor. In constientul romanesc un “patriarh” nu are voie sa arate slabiciune, el trebuie intotdeauna sa pozeze cu forta si agresivitate pe care de multe ori nu le poseda, el trebuie sa fie “viteaz”, sa-si asume greseli si sa conduca “glorios”. Exact ceea ce a facut Basescu, care a avut exact calitatile pe care nu le-a avut Geoana. Astazi sunt absolut sigur ca l-ar fi invins si pe Crin Antonescu, exact din aceleasi motive, nici Antonescu nu are stofa de “patriarh”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Poate ca impreuna cu proiectul de modernizare a statului, asa cum il doreste Basescu, si cu elaborarea unei noi constitutii se poate trece la o <b>republica parlamentara,</b> in care presedintele statului va fi ales de parlament, cu prerogativele morale, cand prerogativele executive vor trece la guvern si la primul-ministru al acestui guvern. Numai in acest fel, sper eu, ne vom elibera de conceptul “<b>pater familias</b>”, care a fost atat de daunator politicii romanesti in toate timpurile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Cred ca Traian Basescu este capabil si de o astfel de viziune, in primul rand pentru ca se afla la sfarsit de cariera politica si poate intelege ca vremea conducatorilor patriarhali a cam trecut si romanii trebuie si pot gandi altfel. . Publicat pe Politeia pe data de 30/01/2010</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-33545002862005362352012-10-19T11:30:00.000+03:002012-10-19T11:30:01.795+03:00“Scurtcircuitul” procesului decizional în societatea occidentală<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Privind la ceea ce se intampla pe ambele maluri ale Atlanticului nu poti sa nu te intrebi – “<strong>ce naiba s-a intamplat cu societatea occidentala?</strong>”
Raspunsul nu poate fi decat o deficienta majora in felul in care sunt
observate evenimentele, intelese problemele, gandite si implementate
solutiile.</span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><span style="color: black;">Adevarat,
lumea occidentala a trecut printr-o lunga perioada de prosperitate care a
diminuat calitatile milenare de supravietuire individuala si sociala.
Majoritatea membrilor societatii occidentale s-au despartit de grijile
cotidiene si au adoptat comportamente pe care le-am fi numit cu un secol
in urma ca “plezirisme”; astazi le numim “consumerisme”. Progresul
pentru societatea occidentala s-a transformat instinctiv sau deliberat
in tendinta de a consuma chiar daca nu trebuie, nu poti sau nu ai cum sa
platesti ceea ce consumi.</span>
</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Habitus-ul
social a fost alterat si s-a transformat dintr-o calitate de exceptie
care a generat o ordine sociala bazata pe valori comune intr-un habitus
de obiceiuri fara nici o alta esenta in afara dorintei de a avea cat mai
mult pentru cat mai putin efort posibil.</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTlRM315JAbPKmFyWcmdSb0bDAi2hN5T5sfpCCBBGaad_zPEptwhBlqlerZt39ft3ApdXSKmHHdXQ0mwLSy_gGdR8xmNeTE5P3axAdQfJiSNrLrxk_hWl6G-aPE0kpW-KGaJ3NaQzKWrY/s1600/Scurt+Circuit.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhTlRM315JAbPKmFyWcmdSb0bDAi2hN5T5sfpCCBBGaad_zPEptwhBlqlerZt39ft3ApdXSKmHHdXQ0mwLSy_gGdR8xmNeTE5P3axAdQfJiSNrLrxk_hWl6G-aPE0kpW-KGaJ3NaQzKWrY/s1600/Scurt+Circuit.jpg" height="320" width="316" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><b>Habitus </b>este
un concept complex, care poate fi înţeles ca o structură a minţii
caracterizată de un set de elemente şi trăsături dobândite într-o
comunitate: relatii, sensibilitaţi, dispoziţii şi preferinte <strong>[1]</strong>.
În existenţa concretă şi cotidiană, elementele particulare care
formeaza habitus-ul sunt rezultatul rectificării structurii sociale la
nivelul subiectivităţii individuale. Un anumit comportament sau o
anumită credinţă devine parte a structurii unei societăţi când scopul
original al acelui comportament sau al acelei credinţe nu mai poate fi
reamintit (nu mai exista în memoria indivizilor respectivei societaţi)
şi devine socializat în respectiva cultura.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Rolul
socializării primare (copilărie, adolescenţă) şi secundare (vârsta
adultă) este foarte important în structurarea habitus-ului: prin
mijlocirea acestor achiziţii comune de capital social, comportamentele,
gusturile şi „stilurile de viaţă” ale indivizilor <strong> [2]</strong>.
Televiziunea a limitat inflenta cartii, “discutiile virtuale” prin
relelele de socializare elimina (sau submineaza) treptat dialogul viu
intre cunoscuti, prieteni sau familie.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">O lume fara
lideri proeminenti actioneaza ca o “turma”. Irving Janis (1918 –1990),
fost profesor de psihologie la Univesitatea Yale, a fost numit in al
doilea razboi mondial de armata americana sa studieze moralul soldatilor
americani si felul in care deciziile comandantilor le influenteaza
acest moral. Dupa sfarsitul razboiului, pe baza studiilor efectuate,
Janis a formulat una dintre cele mai interesante teorii ale veacului
trecut (XX), “teoria gandirii colective” (Groupthink). Janis analizeaza
toate esecurile politice americane de la Pearl Harbor (1941) si pana la
razboiul din Vietnam (1964-67). Personal cred ca si comunismul a fost
lichidat de unele influente ale acestui mod de gandire.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Gândirea de
grup (de turma) este un mod de a gândi al oamenilor angajati intr-un
proiect, care printr-o coeziune de grup se străduiesc sa ajunga la un
consens de unanimitate (sau majoritate covarsitoare), dar fara a
aprecia realist cursuri alternative de acţiune. Problemele acestui mod
de a gândi si acţiona:</span></div>
<ul>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Crearea unei iluzii de invulnerabilitate care conduce la un optimism excesiv in asumarea riscurilor;</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Raţionalizarea avertismentelor care ar putea provoca formularea unor ipoteze gresite si / sau periculoase;</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Credinţa de
necontestat în ideologia si / sau interesele grupului, cauzând
membrilor sai ignorarea consecinţelor acţiunilor lor;</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Stereotipurile
pe care membrii grupului le “lipesc” celor care se opun deciziilor
grupului, stereotipuri si epitete de genul: slab, rău, părtinitor,
răutăcios, impotent, prost, sau …sectant!</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Presiune
pentru a se conforma, adresate oricarui membru. Intrebări sau
contestatii la adresa politicii de grup vor fi etichetate de acestia ca
“lipsă de loialitate”;</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Cenzura automata a unor idei care se abat de la consensul grupului;</span></li>
<li style="text-align: justify;"><span style="color: black;">Iluzia de unanimitate în rândul membrilor grupului, tăcerea fiind privita ca un acord.</span></li>
</ul>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Gândirea de
grup (de turma) de genul prezentat, care poate avea simptomele enumerate
mai sus, apartine, indubitabil, unui proces decizional defectuos.
Actiunile grupului partizan vor impune de facto urmatoarele greseli:</span></div>
<ul style="text-align: justify;">
<li><span style="color: black;">Cercetare incompletă a alternativelor;</span></li>
<li><span style="color: black;">Formulare incompletă a obiectivelor;</span></li>
<li><span style="color: black;">Imposibilitatea de a examina riscurile alegerii preferate;</span></li>
<li><span style="color: black;">Imposibilitatea de a reevalua alternativele anterior respinse;</span></li>
<li><span style="color: black;">Prejudecată in selecţia colectarii informaţiilor;</span></li>
<li><span style="color: black;">Imposibilitatea de a elabora planuri de urgenţă.</span></li>
</ul>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Exact asta
s-a intamplat in realitatea pe care o traim. Noi insine ne-am
“scurtcircuitat”. Liderii deficitari isi impun hotararile bazate pe
criterii care nu au nici o legatura cu eficienta solutiilor. Ei slujesc
interese complet diferite decat cele necesare, nu pentru ca o doresc ci
pentru ca nu au incotro. Intr-o lume in care habitus-ul social a fost
alterat, ei nu pot fi apreciati pentru hotarari grele, care temporar
diminueaza “plezirismul” aparent. Ne-am lipsit de “avocatul diavolului”
si fara el o societate nu poate rezolva pertinent problemele in care se
zbate.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;"><strong>Biliografie si citate traduse:</strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="color: black;">Janis, Irving L. Victims of Groupthink. Boston. Houghton Mifflin Company, 1972,</span><br />
<span style="color: black;"> David Buchanan & Andrzej Huczynski: Organisational behaviour, introductory text Prentice Hall Third Edition 1997</span><br />
<span style="color: black;"> Surowiecki, James. The Wisdom of Crowds. New York. Doubleday, 2004</span><br />
<span style="color: black;"><strong> [1]</strong> Scott, John & Marshall, Gordon (eds) A Dictionary of Sociology, Oxford University Press, 1998.</span><br />
<span style="color: black;"> <strong>[2]</strong> Pierre Bourdieu, Questions de sociologie, Paris: Minuit, 1984.</span></div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-42742411287365628462012-09-16T10:55:00.000+03:002012-09-16T10:55:21.445+03:00Drumul spre iad pavat de intentii bune: votul uninominal<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijavULdrh8biTgD3p_TMN9HsA563JbEWjYHfv3iqR14Aua-WYsLxuztwRYC8dgh-gtipJdBN2vKAYx4e-DBrDCSYUcIW7NdcH4rRYBpb7zXm1aRw4VJJy2pjgQMUTEZiy-mVWjkWXZA_k/s1600/vot1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijavULdrh8biTgD3p_TMN9HsA563JbEWjYHfv3iqR14Aua-WYsLxuztwRYC8dgh-gtipJdBN2vKAYx4e-DBrDCSYUcIW7NdcH4rRYBpb7zXm1aRw4VJJy2pjgQMUTEZiy-mVWjkWXZA_k/s200/vot1.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Probabil randurile de mai jos nu vor fi nici populare si bineinteles nu vor fi placute majoritatii cititorilor. Din nefericire, nu poate exista o relatie logica intre perceptia opiniei publice si cele care s-au intamplat de facto si se vor intampla si in viitorul apropiat in politica romaneasca. Pasul spre o democratie functionala, care trebuia sa introduca acest vot uninominal, nu numai ca nu a fost facut, ci a transformat firava democratie existenta intr-un generator de fenomene la care am asistat in ultimele luni. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Recunosc ca am fost total de acord cu introducerea acestui sistem de vot, nu in felul conceput si aplicat, dar totusi am considerat ca introducerea acestui sistem va duce la mai multa democratie si legaturi mai eficiente dintre alesii politici cu comunitatile care i-au votat. Am gresit!</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Votul uninominal trebuie sa fie un contract tripartit intre un electorat local (colegiu), un candidat reprezentativ (parlamentar potential) si un partid care are o viziune supra felului in care trebuie gestionate subiectele publice (doctrina). Acest contract nu a existat nici macar la nivelul minim si diluat. Electoratul romanesc, in majoritatea lui, nu a stiut sa faca legatura si sa cunoasca (recunoasca) legatura tripartita. O vedem clar in comportamentul alesilor, alegatorilor si a partidelor. Interactia intre reprezentantul partidului cu circumscriptia reprezentata nu s-a schimbat aproape de loc, de facto ramanand in parametri care au existat la “votul pe liste.”</div>
<br />
<h3>
<span style="font-weight: normal;">Baronul local - propulsorul electoral </span></h3>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Singura schimbare, de multe ori extrem de stridenta a relatiilor dintre partid si reprezentantii uninominali, este interventia in forta a unor intermediari pe care noi ii supranumim “baroni locali”. Acesti baroni locail au existat intotdeauna, niciodata nu au avut nici forta si nici influenta pe care o au astazi. Daca in mandatele anteriorare, centrul (partidului) putea sa impuna si chiar sa desfiinteze baroni locali, astazi lucrurile sunt complet diferite. Adrian Nastase a reusit fara mari probleme sa-i “desfiinteze” pe Dumitru Sechelariu la Bacau sau Nicolae Mischie in Gorj, nu trebuie sa ne gandim prea mult ca sa intelegem ca astazi Victor Ponta nici macar nu poate sa se atinga de oameni ca Dragnea sau Mazare, pentru ca ei au fost sponsorii numirii lui in postul pe care il ocupa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Daca un candidat al partidului intr-o circunscriptie uninominala este dependent intr-un fel sau altul inaintea numirii lui, dependenta rezolvata de cele mai multe ori cu o contributie financiara facuta partidului, de multe ori si asta finantata de”baronul local” , legaturile dupa alegerile castigate, se vor dimuinua la un minim rezonabil, cand in majoritatea cazurilor parlamentarul ales va deveni totalmente omul baronului in teritoriu. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acest fenomen a fost extrem de vizibil in cazul trecerii lui Sorin Frunzaverde de la PDL la USL. Sorin Frunzaverde nu a trecut singur dintr-un partid la alt partid, el si-a recuperat toti “vasalii” baronetului banatean, adica majoritatea primarilor PDL din judet si un senator si doi deputati. Nici unul dintre alesii uninominali nu si-au pus macar un moment intrebarea daca alegatorii lor doresc sau nu aceasta schimbare de partid. Adevarul trebuie insa spus, majoritatii alegatorilor nici macar nu le pasa, ei in majoritatea lor nici macar nu-si amintesc de cei pe care i-au votat uninominal la Camera sau la Senat, asta ca sa nu discutam despre actiuni politice facute in legatura cu comportamentul acestora. </div>
<br />
<h3>
<span style="font-weight: normal;">Nocivitatea uninominalului intr-un singur tur</span></h3>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Se spune sa trebuie sa fii foarte prudent cu ceea ce iti doresti, pentru ca de multe ori se poate intampla sa il si capeti. Uninominalul intr-un singur tur a fost pus pe masa electoratului de dl Traian Basescu intr-o vreme care putea duce la desfiintarea partidelor mici (sau mai mici) si creerea a doua partide mari. Ei bine aceasta metoda care este daca nu malefica, atunci cel putin nociva din punct de vedere democratic, a fost implementata de adversarii dlui Basescu, care au reusit sa transforme 48% vot politic in cam 65% rezultate in favoarea lor la alegerile locale. Noroc cu hotararea Curtii Constitutionale, care a respins constitutionalitatea acestui sistem la alegerile parlamentare. Aplicat acest sistem, ar fi trimis PDL la limita promovarii parlamentare. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Romania nu este Statele Unite, care reprezinta o federatie si in care exista o treapta locala reprezentata de parlamentele statale, care pot amortiza reprezentarea politica de acest gen. Reprezentarea cea mai eficienta a fost intotdeauna formata din coalitii care permit cea mai larga reprezentare politica posibila. Ca la noi nu se intampla, asta este alta tarasenie, despre care vom discuta data viitoare, cand vom incerca sa intelegem pe cine serevsc aliantele pre-electorale. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
Publicat de mine si pe Curs de Guvernare </div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-10033607686760243622012-07-18T13:01:00.000+03:002012-07-18T13:01:47.550+03:00Republica Populară Romînă<div style="color: black; text-align: justify;">
<b>Republica Populară Română (prescurtat: R.P.R.) </b>a fost numele oficial purtat de România de la abdicarea regelui Mihai I si până la adoptarea unei noi constituții care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Din anul 1954, grafia numelui țării a fost schimbată în Republica Populară Romînă, conform normelor ortografice din acea perioadă. În anul 1964 s-a revenit la scrierea cu "â" a numelui țării: Republica Populară Română.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMMJ9KtAVcCzmA_1vXn_lQphyphenhyphenBVvrf7s6QZ-RC2B0-m-GlLX0a3LwLf2e-HeAxPZp_A6hpaXUtOmEfNRPU7A1F_rq4XKO_pqSmoP3PwUl0v4OtDkUypHJ7p-95aDMH1_21P5htlrKsg0c/s1600/RPR-steag-stem.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="140" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhMMJ9KtAVcCzmA_1vXn_lQphyphenhyphenBVvrf7s6QZ-RC2B0-m-GlLX0a3LwLf2e-HeAxPZp_A6hpaXUtOmEfNRPU7A1F_rq4XKO_pqSmoP3PwUl0v4OtDkUypHJ7p-95aDMH1_21P5htlrKsg0c/s320/RPR-steag-stem.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Desfasurator istoric.</b> La Conferința de la Yalta URSS-ului i se recunoscuseră interesele speciale din România. În timpul tratativelor de pace de la Paris, delegația română nu a reușit să obțină statutul de cobeligerant, România, ca țară învinsă, fiind obligată să accepte prezența trupelor sovietice pe teritoriul național și plata unei uriașe despăgubiri de război. Comuniștii nu au jucat decât un rol decorativ în guvernul regal român din ultima perioadă a războiului, cabinet prezidat de generalul Nicolae Rădescu, dar situația avea să se schimbe în 6 martie 1945, când dr. Petru Groza, liderul Frontului Plugarilor, (un aliat al comuniștilor) a devenit prim-ministru. Deși, pentru a obține recunoșterea Aliaților occidentali, formula guvernamentală a fost lărgită prin admiterea unor miniști membri ai partidelor istorice, comuniștii dețineau controlul asupra ministerelor cheie. Ajungerea în fruntea guvernului a lui Groza era un rezultat al șantajului sovietic legat de cedarea controlului către autoritățile române asupra Transilvaniei.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În ciuda opoziției regelui, guvernul lui Groza a legiferat reforma agrară și acordarea dreptului la vot femeilor. După alegerile din 9 noiembrie 1946, rezultatele oficiale au creditat comuniștii cu 80% din voturile exprimate, în timp ce partidele de opoziție reclamau fraude electorale grave. După victoria din alegeri, comuniștii s-au concentrat pe eliminarea din viața politică a partidelor de centru, în primul rând a Partidului Național Țărănesc. PNȚ-ul a fost acuzat de spionaj, după ce liderii partidului s-au întâlnit în secret cu reprezentanți ai guvernului SUA. Șefii țărăniști au fost acuzați și judecați într-un proces spectacol și au fost condamnați la ani grei de temniță. Partidele de stânga au fost forțate să se unească cu Partidul Comunist din România, formând Partidul Muncitoresc Romîn, precursorul PCR.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În 1947, România rămăsese singura monarhie din Blocul răsăritean. La 30 decembrie 1947, regele Mihai a semnat actul de abdicare. Comuniștii au proclamat în aceeași zi instaurarea Republicii Populare Române, iar pe 13 aprilie 1948 a fost promulgată noua constituție republicană.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Noua constituție scotea în afara legii și pedepsea orice asociere care avea un „caracter fascist ori antidemocratic”. Constituția garanta libertatea presei, a cuvântului, de asociere, dar numai pentru „cei ce muncesc”.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJo3mjq-wJTezdes22AGeLAe5W3L1qybGmdO_LRekwzDhUsyQQZmJdDvBYIsajCo8cBYPoTpt2PL8QDatmQ8mh_MbntbXBIOnGnDTfIhS3_M_XliiMFlQT27sMr2DjgnyQu0jF99G6AIo/s1600/RPR.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJo3mjq-wJTezdes22AGeLAe5W3L1qybGmdO_LRekwzDhUsyQQZmJdDvBYIsajCo8cBYPoTpt2PL8QDatmQ8mh_MbntbXBIOnGnDTfIhS3_M_XliiMFlQT27sMr2DjgnyQu0jF99G6AIo/s400/RPR.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La data de 23 mai 1948 are loc ultima cedare teritorială în favoarea Uniunii Sovietice: Eduard Mezincescu, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Străine al Republicii Populare Române, semnează un proces-verbal secret de predare - primire, împreună cu reprezentantul sovietic, N.P. Sutov, în urma căruia Republica Populară Română cedează Insula Șerpilor statului vecin de la Răsărit, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe 11 iunie 1948 s-a trecut la naționalizarea tuturor întreprinderilor private mai importante din România.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La 17 iulie 1948, statul comunist român a denunțat Concordatul cu Vaticanul. Comuniștii români, după exemplul mentorului lor Stalin[4], au lichidat Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, proclamând unirea ei cu Biserica Ortodoxă Română.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În rândul conducerii de partid din acea perioadă își manifestau existența trei facțiuni importante, toate de factură stalinistă, diferanțiate mai mult prin istoriile personale și prin prietenii personale decât prin diferențe doctrinare:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<ol>
<li>Facțiunea „moscovită”, (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu și alții), care petrecuseră o bună parte a perioadei interbelice și cea a războiului la Moscova;</li>
<li>Facțiunea „comuniștilor din închisori”, (Gheorghe Gheorghiu-Dej și alți tovarăși de detenție), care fuseseră închiși în închisori și lagăre în timpul războiului;</li>
<li>Facțiunea „comuniștilor secretariatului”, a staliniștilor moderați (Lucrețiu Pătrășcanu și alții), care se ascunseseră în România în timpul perioadei antonesciene și care particiaseră la guvernele regale de după 23 august 1944.</li>
</ol>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Până în cele din urmă, cu sprijinul direct al lui Stalin, și se pare că în contextul general antisemit de la Kremlin (Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu erau evrei), Gheorghiu-Dej a câștigat lupta pentru putere în interiorul partidului. Pauker și grupul său au fost excluși de la putere în 1952. Pătrășcanu, arestat încă din 1948, a fost judecat, condamnat la moarte și executat in 1954. În total 192.000 de membri de partid au fost epurați în acea perioadă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW5C5FIuwEwqu8Vm02VDeWVQrqGG_fKpKKGps9zM2p1cgeaeubWeU7a9TCpeKy-zVxH1w2XPd-Wx42bWF9d3RIqNWNOOh4BjyDctYZLPPygfTjRqDdsfe69M6OZggcrcZJYu4rd9144VE/s1600/GulagulLaRomani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="317" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW5C5FIuwEwqu8Vm02VDeWVQrqGG_fKpKKGps9zM2p1cgeaeubWeU7a9TCpeKy-zVxH1w2XPd-Wx42bWF9d3RIqNWNOOh4BjyDctYZLPPygfTjRqDdsfe69M6OZggcrcZJYu4rd9144VE/s400/GulagulLaRomani.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Gheorghe Gheorghiu-Dej, un stalinist dur, nu agrea reformele lui Nikita Hrușciov și de procesul „destalinizare” inițiat de acesta după 1956. Dej s-a opus realizării obiectivelor economice controversate ale CAER-ului, prin care România ar fi fost transformată prin, profilare agricolă, în „coșul de pâine” al blocului sovietic, inițiind în schimb un program energic de dezvoltare a industriei grele. Dej a închis cele mai mari lagăre de prizonieri politici, a abandonat lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră, a desființat sistemul rațiilor de alimente și a crescut salariile muncitorilor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Au fost luate de asemenea măsuri pentru limitarea influenței culturii ruse în țara: limba rusă a încetat să mai fie obiect obligatoriu de studiu în școlile de toate gradele, iar editura „Cartea Rusă” a fost închisă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Toate acestea, combinate cu resentimentele legate de ocuparea unor provincii istorice românești de sovietici (Bucovina de Nord, transformată în regiune a RSS Ucrainiană și Basarabia în RSS Moldovenească și regiune a RSS Ucraineană), au condus în mod inevitabil România comunistă pe un drum relativ independent și cu pronunțat caracter național.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Epoca lui Gheorghiu-Dej. </b>Gheorghiu-Dej stalinist convins, considera că regimul sovietic (devenit mai liberal) al lui Hrușciov amenința indirect să-i submineze autoritatea. Într-un efort de întărire a poziției în țară, Dej a hotărât să înceapă cooperarea externă cu toate statele, indiferent de sistemul economico-politic, atâta vreme cât erau recunoscute principiile egalității internaționale și ale neamestecului în afacerile interne. Această politică a dus între altele, și la strângerea legăturilor cu Republica Populară Chineză, care era de asemenea promotoare a autodeterminării naționale.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix7z6FVca2KijvkE6Dgn_YgzgwFLVyyvi0N6A244L-F9D4IlLzXbNqgTm_1X8ktQXSiXLoyeTOUZ8j6Hzi3pNPsXATdwLUh79ShRYyZVDnLqPLTFYAX0193Xrc8a8C0zKHc-8PPM8Allc/s1600/2922A.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="301" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix7z6FVca2KijvkE6Dgn_YgzgwFLVyyvi0N6A244L-F9D4IlLzXbNqgTm_1X8ktQXSiXLoyeTOUZ8j6Hzi3pNPsXATdwLUh79ShRYyZVDnLqPLTFYAX0193Xrc8a8C0zKHc-8PPM8Allc/s320/2922A.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
În 1954, Gheorghiu-Dej a demisionat din funcția de Secretar General al partidului, dar a rămas premier al guvernului. S-a format în schimb un secretariat format din patru membri, unul dintre membri fiind Nicolae Ceaușescu, secretariat care a controlat partidul timp de un an, până când Dej a reluat frâiele puterii. În ciuda noii politici de cooperare internațională, România a devenit membră a Pactului de la Varșovia în 1955, prin care s-a oficializat subordonarea unei mari părți a armatei naționale mașinii militare sovietice (ocupația militară sovietică în România a luat sfârșit în 1958). Mai târziu, România a refuzat să permită efectuarea de manevre militare ale trupelor Pactului de la Varșovia pe teritoriul românesc și a limitat participarea propriilor militari la manevre pe teritoriul altor țări membre ale Pactului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În 1956, premierul sovietic Nikita Hrușciov a denunțat politica predecesorului său, Stalin, în discursul secret ținut în fața delegaților la Congresul al XX-lea a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Gheorghiu-Dej și conducerea Partidului Muncitoresc Român i-au transformat pe Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu în principali răspunzători ai exceselor comuniste trecute și au pretins că partidul epurase deja elementele staliniste chiar din timpul vieții lui Stalin.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikf4KC8jOvsC5ckNwlLrOFOF1PEhvsHuD0WPrLnpaOxDdLqo34SiqHHEQFk2zdVdQG3Dxff5YuyJVdHaS8A0r6jcaY8_QeFRm8mLrEpI6SyT6_s0Lqg8lPn8JOH7mtRtc8LOdj_PqXRXw/s1600/2922.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikf4KC8jOvsC5ckNwlLrOFOF1PEhvsHuD0WPrLnpaOxDdLqo34SiqHHEQFk2zdVdQG3Dxff5YuyJVdHaS8A0r6jcaY8_QeFRm8mLrEpI6SyT6_s0Lqg8lPn8JOH7mtRtc8LOdj_PqXRXw/s320/2922.JPG" width="301" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
În octombrie 1956, conducătorii comuniști polonezi refuzaseră să cedeze în fața amenințărilor militare sovietice de intervenție militară în afacerile interne și refuzaseră să instaleze în fruntea partidului un birou politic mai obedient. Câteva săptămâni mai târziu, Partidul Comunist din Ungaria s-a dezintegrat practic în timpul unei mari revoluții populare, lipsită de succes. Sfidarea poloneză și răscoala populară maghiară i-a inspirat pe studenții și muncitorii români să demonstreze în universități și în orașele industriale în favoarea unei mai mari libertăți, a unor condiții de viață mai bune și pentru încetarea dominației sovietice. Temându-se că revolta maghiară poate incita proprii cetățeni de etnie maghiară să se revolte, Dej a sprijinit pregătirile pentru o intervenție sovietică la Budapesta, iar Armata Roșie și-a întărit prezența în România, în special de-a lungul graniței de vest a țării. În România, revoltele populare s-au dovedit fragmentare și ușor de controlat, în schimb, în Ungaria, situația nu a putut fi stăpânită decât după intervenția în forța a armatei sovietice.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După revoluția din 1956, Gheorghiu-Dej a cooperat strâns cu noul conducător comunist maghiar de la Budapesta, János Kádár. Deși inițial România îl primise pe teritoriul ei pe Imre Nagy, fostul premier reformator maghiar exilat, în cele din urmă a fost nevoită să-l cedeze autorităților comuniste conduse de Kadar, de la Budapesta, pentru a fi judecat și mai apoi executat. Kádár a renunțat la pretențiile Ungariei asupra Transilvaniei și i-a denunțat pe ungurii transilvani care sprijiniseră revoluția, etichetându-i ca șovini și iredentiști. Gheorghiu-Dej nu a reușit să ajungă la o înțelegere acceptabilă cu liderii Ungariei în problema Transilvaniei. Gheorghiu-Dej a luat două măsuri pentru a încerca rezolvarea problemei minorității maghiare din România: a arestat lideri ai Alianța Populară Maghiară pe de-o parte, dar a înființat Regiunea Mureș Autonomă Maghiară în zonele locuite compact de secui în sud-estul Transilvaniei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Bibliografie, note si citate:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Vlad Georgescu, <i>Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, Ediția a III-a</i>, Humanitas, București, 1992.</div>
Wikicommons (Ro & Eng)<br />
<br />
<br />Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-55248476727129315642012-05-25T19:47:00.000+03:002012-05-25T19:51:36.065+03:00Liftingul câştigător al dreptei europene<div style="text-align: justify;">
A fost odată o firmă de iaurt de băut. Ca majoritatea
întreprinderilor ale căror afaceri merg bine, ea vroia să facă şi mai
bine. Deci şi-a întrebat clienţii cum putea, după părerea lor, să-şi
îmbunătăţească şi mai mult produsele. Clienţii au răspuns cu sinceritate
şi întreprinderea şi-a schimbat reţeta. Însă vânzările nu s-au
schimbat. De ce?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJVcAzJZiyNZGve-xydcIMHH127LW2wYfTk3oiBrAs0kBRhXrMZ1zdOIBXEurX7_W5WQqp9p_23bLXdG3OotTADL1L8NXgWkJviVqduHt2qf8fN3Q_PuACA7WX92VBpXjDlc8P3cysfWo/s1600/Clayton-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="146" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgJVcAzJZiyNZGve-xydcIMHH127LW2wYfTk3oiBrAs0kBRhXrMZ1zdOIBXEurX7_W5WQqp9p_23bLXdG3OotTADL1L8NXgWkJviVqduHt2qf8fN3Q_PuACA7WX92VBpXjDlc8P3cysfWo/s320/Clayton-1.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Într-o zi, liderii săi au decis să încerce o experienţă inedită. Ei
şi-au întrebat clienţii de ce le cumpără produsul. Cu alte cuvinte, care
erau, pentru ei, avantajele iaurtului de băut? S-a dovedit că
majoritatea oamenilor care cumpărau aceste iaurturi de băut se pregăteau
pentru călătorii lungi cu maşina. Şi deci căutau un aliment care să nu
facă firimituri şi să ţină mult timp.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Desigur, întreprinderea a înţeles imediat ce trebuia să
îmbunătăţească. Nu gustul, ci tot ceea ce contribuia la utilitatea şi
confortul consumului de iaurt de băut în maşină. Ceea ce consumatorii
doreau mai ales era soluţia la o problemă, şi nu un produs.</div>
<h4 style="color: #990000; text-align: justify;">
Un nou actor pe piaţă</h4>
<div style="text-align: justify;">
<i>The New Yorker</i> a publicat recent <a href="http://www.newyorker.com/reporting/2012/05/14/120514fa_fact_macfarquhar" target="_self">un interviu</a>
cu unul dintre cei mai cunoscuţi guru de întreprinderi din lume.
Clayton Christensen a studiat motivele pentru care unele mari companii
înfloritoare şi dominante în sectorul lor ajung să piardă pieţe întregi
în favoarea unui nou concurent. Clayton Christensen a demonstrat că
aceste produse noi care le înlocuiesc pe cele ale giganţilor sectorului
nu sunt mai bune, ci din contră aproape întotdeauna de calitate
inferioară. Cum este posibil aşa ceva?</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxcRofZSikpFkGl7wTodOz6NWBViovCPTEdwblR2qnXTpmp8uk68UvCPsbT5-S9_9hKbdafgqulINNX2qt51Usw9ecsg3sm0m2trqoxjz0syLOSbKNRrdh-DKZSQxLodbkoFLjZ_a9QRU/s1600/Clayton.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxcRofZSikpFkGl7wTodOz6NWBViovCPTEdwblR2qnXTpmp8uk68UvCPsbT5-S9_9hKbdafgqulINNX2qt51Usw9ecsg3sm0m2trqoxjz0syLOSbKNRrdh-DKZSQxLodbkoFLjZ_a9QRU/s200/Clayton.jpg" width="146" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deşi politica este o lume diferită, se produce aici acelaşi fenomen.
Cu zece ani în urmă, Europa era aproape în întregime dominată de guverne
social-democrate. Printre care cele ale lui Tony, Gerhard şi Göran
[Blair în Marea Britanie, Schröder în Germania şi Persson în Suedia].
Apoi, a avut loc un eveniment. Un nou actor a intrat pe piaţă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Săptămâna trecută, partidul conservator norvegian Høyre a schimbat adresa site-ului său web în "<i>Partidul Muncii</i>". Un nume prea apropiat de "<i>Partidul Muncitorilor</i>" al social-democraţilor norvegieni. Erna Solberg, liderul partidului, a început să repete că, pentru ea, oamenii treceau "<i>înaintea miliardelor</i>",
în timp ce steaua în ascensiune a partidului, Torbjørn Røe Isaksen,
afirma că Høyre nu mai vroia să deregleze piaţa muncii şi că mişcarea sa
nu avea nimic împotriva sindicatelor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Partidul doreşte astfel să lupte împotriva imaginii care îi este
asociată, de club de interese, fără inimă şi de partea bogaţilor.
Desigur, această strategie este direct inspirată de primul ministru
suedez, Fredrik Reinfeldt. Aşa vasăzică, vreţi să semănaţi cu Suedia?,
întreabă social-democraţii norvegieni, care amintesc că, după şase ani
sub conducerea noului partid conservator al lui Fredrik Reinfeldt,
Suedia afişează o rată a şomajului de 8%.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Şi totuşi, Fredrik Reinfeldt şi noua sa Alianţă de centru-dreapta au
un succes incontestabil la export. De la David Cameron, în Marea
Britanie, la Angela Merkel, în Germania, acum destinele Europei sunt
prezidate de o dreaptă "<i>soft</i>" şi modernizată. David Cameron vorbeşte despre conservatorism progresist. Termenul pare la fel de contradictoriu ca "<i>rachetă de menţinere a păcii</i>" sau "<i>curăţătorie chimică ecologică</i>",
dar David Cameron este cel aflat la putere. Şi ar putea fi luat drept
fratele ascuns al lui Fredrik Reinfeldt, format ca şi el la marile şcoli
private.</div>
<h4 style="color: #990000; text-align: justify;">
Copia, preferată originalului</h4>
<div style="text-align: justify;">
În acelaşi timp, cea mai puternică femeie din Europa, Angela Merkel,
stă pe o podişcă deasupra unui puhoi de pragmatism şi de poziţii
centriste insipide. Social-democraţii germani strâmbă deja din nas: dacă
Angela Merkel face compromisuri cu socialistul François Hollande, cum
vor putea ei vota împotriva acestei propuneri? De altfel, pactul de
creştere era ideea lor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu, nu este uşor de a da replica noii drepte "<i>soft</i>". Aceasta
maimuţăreşte politica celorlalţi, le fură sloganurile şi guvernează la
fel de prost, dacă nu şi mai prost. Şi totuşi câştigă alegerile. De ce
votăm pentru o copie când putem avea originalul? O întrebare retorică pe
care o pun social-democraţii în toată Europa, în speranţa de a face
alegătorii să înţeleagă cât de absurdă este situaţia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar poate că funcţionează întocmai pentru că sunt copii. Atunci când
întreprinderile predominante sunt izgonite de pe o piaţă de către
concurenţă, aproape întotdeauna produsele înlocuitoare sunt de calitate
mai proastă. De calitate mai proastă, dar mai inovatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În timpul campaniei din 2006, social-democraţii suedezi propuneau o
rambursare mai bună a cheltuielilor dentare. În 2010, ei propuneau o
reducere a impozitelor pentru pensionari. Şi au pierdut. În loc de a
acorda prioritate îmbunătăţirii unui sistem pe care l-au stabilit
ei-înşişi, social-democraţii europeni ar trebui poate să se întrebe care
este problema pe care oamenii o doresc rezolvată. Întrucât, pe undeva,
asta s-a pierdut din vedere în anii de graţie petrecuţi sub conducerea
lui Tony, şi Gerhard şi Göran.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Articol publicat de Katrine Kielos in ziarul <a href="http://www.aftonbladet.se/ledare/ledarkronika/katrinekielos/article14819857.ab" hreflang="sv" rel="external" target="_blank" title="Opens in new window">Aftonbladet</a>; Vezi si <a href="http://www.newyorker.com/reporting/2012/05/14/120514fa_fact_macfarquhar" target="_blank">The New Yorker.</a></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-15891338497276996042012-05-10T09:38:00.000+03:002012-05-10T09:38:46.578+03:00Averescu, Partidul Poporului si tradare liberalilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggDya6PNaut8rBo4Q1plWV3-qodpNUFaGLPQfWCso_N2-aiBhkNwfzZppxxwS1bu03f5wUHvjq-N8wF3LtSkuBXg1R4P62k6LDdBHb508J4mr9VnhEvjdafm73on-Ms9TW9G8X7yazgVg/s1600/Averescu-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggDya6PNaut8rBo4Q1plWV3-qodpNUFaGLPQfWCso_N2-aiBhkNwfzZppxxwS1bu03f5wUHvjq-N8wF3LtSkuBXg1R4P62k6LDdBHb508J4mr9VnhEvjdafm73on-Ms9TW9G8X7yazgVg/s320/Averescu-1.jpg" width="216" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Alexandru Averescu</b> era fiul slugerului Constantin Averescu, fost ofiţer în armta ţaristă, apoi institutor la Iaşi şi Târgu Frumos.<b> Alexandru Averescu (1859 - 1938), a fost general de armată si mareşal, om politic, membru de onoare al Academiei Române</b> din 7 iunie 1923. Averescu a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului. Alexandru Averescu era fiul slugerului Constantin Averescu, fost ofiţer în armta ţaristă, apoi institutor la Iaşi şi Târgu Frumos. Alexandru Averescu (1859 - 1938), a fost general de armată si mareşal, om politic, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1923. Averescu a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului. Alexandru Averescu şi-a legat numele în istorie de marile victorii ale românilor în Războiul pentru Întregirea Neamului. Pe 1 ianuarie 1917, regele Ferdinand I îl inaintează la gradul de general de armată. Va conduce Armata a II-a spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz. Într-un moment critic pentru România, şeful statului i-a încredinţat misiunea formării unui guvern, care să încheie armistiţiul umilitor cu Puterile Centrale. După îndelungi tratative, Averescu reuşeşte să semneze doar preliminariile acestei păci, pe 20 februarie 1918, la Buftea. Ferdinand I era convins că un filogerman convins, precum Alexandru Marghiloman, va reuşi să încheie o pace mai blândă. În aceste condiţii, generalul îşi depune mandatul pe 27 februarie pentru a facilita negocierile. Vezi biografia intreaga. <a href="http://theo-phyl-politea.blogspot.com/2010/02/portrete-interbelice-11-alexandru.html" target="_blank">Vezi biografia intreaga. </a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRZL24hIyd9HTbs436U6h0fDpbJKV6fPl2i0tmVyuYSiJrqBcNil-PXDP6MlKSpnRBsDh2eEu6NByc9XtALddXvvwua0o-yoW_YMfA2ZHev552YKzDNxKZqIQOlj1h6qiJufMrTnmrxgc/s1600/Averescu-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjWjoiGYgukABihX4L7_nw5HXlrce78Ov6iUixwCbfdfeYC2u3RcDHqkRBpL4IV00WcmoUAUnLOK-w1Hgi_c2EyPLTKgBtKBAmovCztdESnydah4gpPqNChUEp8EDi5XnjWNBS-pA_hurU/s1600/Averescu-3_IICBratianu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Generalul Alexandru Averescu a reprezentat un caz aparte în istoria politică a României. Speculând la maximum nemulţumirile oamenilor după Primul Război Mondial, şi-a întemeiat propriul partid, cu care a reuşit să se impună pe scena politică a primului deceniu interbelic. În primii ani de după război, s-a creat un adevărat mit în jurul său, ţăranii considerându-l un „<b>Mesia al neamului românesc</b>”. Acesta se va spulbera rapid în timpul guvernărilor sale, când s-a văzut limpede că între imaginaţia colectivă şi realitate este o mare diferenţă. A acceptat influenţa politică dominantă a lui Ion I. C. Brătianu, prin intermediul căruia a ajuns de fiecare dată prim-ministru, iar când a încearcat o oarecare politică guvernamentală de independenţă, fruntaşul liberal l-a „pedepsit” aspru. Astfel, de la alegerile din iulie 1927, când partidul său nu a mai întrunit scorul electoral necesar accederii în Parlament, eroul general Averescu nu a mai avut un cuvânt important de spus în viaţa politică.<br /><br /><b>Pe drum spre apogeul politic</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /><br /><span style="background-color: #eeeeee;">“<span style="color: blue;">Am intrat în viata politica împins de împrejurari: nici nu-mi trecea prin minte ca într-o zi voi juca în tara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma razboiuului mi l-au rezervat”. Sunt cuvintele lui Averescu si tot el venea sa precizeze: ” in mijlocul framântarilor de razboi, constiinta generala si-a dat seama ca raspunderea nenorocirilor prin care trecea se datoreaza mentalitatilor oamenilor care au avut destinele tarii în mâini, adica partidelor politice care au cârmuit tara pâna la razboi. S-a nascut atunci dorinta neînfrânata de a se rupe cu trecutul si a se porni pe o cale noua în viata politica. Aceasta dorinta a fost generala. Privirile tuturor acelora care au fost luati de noul curent s-au îndreptat asupra mea. Am crezut ca m-as fi facut vinovat de adevarata lipsa de iubire de tara si de neam a nu primi steagul ce mi se punea din senin în mâna</span>”.</span><br /><br />Seninatatea si detasarea cu care au fost gândite aceste cuvinte ne fac sa credem ca Al. Averescu descifrase sensul profund al nemultumirilor generale din societatea româneasca; viitorul a dovedit însa ca n-a fost pregatit pentru a gasi solutiile cele mai potrivite. In viata politica, daca spiritul de ordine si disciplina nu poate crea decât conditii prielnice înfaptuirii unui program, nu reprezinta programul însusi.<br /><br />Dupa ce si-a dat demisia din armata (militarii nu puteau desfasura activitate politica), la 2 aprilie 1918 a lansat un apel Catre toti românii, anuntându-si hotarârea de a crea Liga Poporului, “<span style="color: blue;">a carei singura menire ar fi îndreptarea dorita si ceruta de toti</span>”. A doua zi, în casa profesorului universitar Matei Cantacuzino din Iasi, s-a semnat actul de constituire a noii formatiuni. Printre fondatori se aflau, alaturi de Averescu, fostii conservatori. Printre fondatori se aflau, alaturi de Averescu, fostii conservatori <b>C. Argetoianu, Grigore Filipescu si M. Cantacuzino, generalii Gh. Valeanu, Grigore Croiniceanu si C. Coanda, intelectualii Ion Petrovici, V. Babes, si Duiliu Zamfirescu; </b>procesul-verbal a fost scris de <b>A.C. Cuza, fruntas al Partidului Nationalist-Democrat. </b>Presedinte a fost ales în unanimitate Al. Averescu, cesta tinând sa precizeze ca Liga Poporului nu era un partid politic, în rândurile ei putând veni toti cei animati de dorinta de îndreptare a situatiei în care se gasea tara. Organul de presa al <b>Ligii Poporului</b> a primit chiar numele de Indreptarea .<br /><br />Liga nu avea program, vehiculând lozinci generale: “<b style="color: blue;">Munca, cinste, legalitate”, Raspunderi, si nfaptuirea reformelor</b>” etc.<br /><br />Introducerea votului universal, prin modificarea Constitutiei în 1917, a facut din taranime principala masa electorala, iar aceasta reprezenta 80% din populatia României. Liga s-a adresat acestui segment de electoral cu primisiunea reformei agrare, în urma careia fiecare familie de tarani va primi “cel putin 5 ha de teren arabil”.<br /><br /> </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoQk8HrrTyvhmzaodxht85xITBTZ3xseOKBN62-SN_yLVo5nrYNLw4Q-NKi0U2T5dcw2XxqeoYtnG5ifajB5plHjKddV6fYWc3QxzPTOCfBLDtlAR5NOoTqBJoP-hwKexeADC9jiL3yIw/s1600/Averescu-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhoQk8HrrTyvhmzaodxht85xITBTZ3xseOKBN62-SN_yLVo5nrYNLw4Q-NKi0U2T5dcw2XxqeoYtnG5ifajB5plHjKddV6fYWc3QxzPTOCfBLDtlAR5NOoTqBJoP-hwKexeADC9jiL3yIw/s320/Averescu-2.jpg" width="243" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
“<b>Taica Averescu</b>” era pe buzele tuturor satenilor. I.G. Duca, în memoriile sale, relateaza ca satenii din judetul Vâlcea traiau o adevarata “nevroza”. Intâlnindu-i pe drum te salutau strigând: Traiasca tata Averescu . Pâna si femeile îi pomeneau cu evlavie numele. Intr-o comuna din Valea Cernei, numita Batasani, taranii afirmau ca în timpul razboiului Averescu venise cu aeroplanul si îngrijise personal de aprovizionare si de nevoile lor, si ca acum tot el este acela care le-a dat pamânt. Notati ca asemenea lucruri mi le spuneau mie, care eram autorul decretului-lege de expropriere si care prezidam aplicarea acestei mari reforme “<br /><br />La rândul sau, C. Argetoianu scria ca “în toamna anului 1919, popularitatea lui Averescu ajunsese la apogeul ei. In sate, oamenii îl vedeau în vis, unii jurau ca-l zarise coborându-se din aeroplan în mijlocul lor, altii cei care facusera razboiul povesteau ca traisera cu el în transee , în el se cristalizau nadejdile numai de la el se astepta minunea unui trai lipsit de griji si de nevoi. Popularitatea lui era ceva mistic, ceva supranatural si fel de fel de legende începusera sa-si faca drum în jurul acestui nou Messia al neamului românesc”.<br /><br />Fire sincera si lucida, Averescu a mentinut starea de asediu si cenzura pe timpul campaniei electorale, iar aparatul de stat era cel liberal. Generalul Averescu a decis sa nu participe la alegerile parlamentare din noiembrie 1919. Primul scrutin parlamentar pe baza votului universal s-a încheiat cu un rezultat nedecis. S-a constituit un “bloc parlamentar” pe baza caruia s-a format un guvern prezidat de Al. Vaida-Voevod (1 decembrie 1919). La staruinta regelui, Ministerul de interne a revenit lui Averescu. Generalul a acceptat si în speranta ca din acest post va actiona mai eficient în vederea fuziunii Ligii Poporului cu Partidul National Român, dupa care Parlamentul urma sa fie dizolvat. Noile alegeri, câstigate de partidul rezultat din fuziunea celor doua formatiuni ar fi dat un guvern prezidat de Averescu, mult mai solid. Dar calculele sale nu s-au realizat. Iuliu Maniu n-a dat curs propunerilor generalului, iar N. Iorga, pe faza, a declarat ca va sprijini cu toata energia parlamentul nou ales, pe care “unii, aflati pe banca ministeriala”, ar dori sa-l vada dizolvat. Simtindu-se vizat, la 13 decembrie Averescu a demisionat din fruntea Ministerului de interne.<br /><br />Steaua generalului si formatiunii sale politice stralucea însa, din moment ce la alegerile partiale din februarie 1920 Liga Poporului a câstigat toate mandatele. Si cum I.I.C. Bratianu era nemultumit de guvernul Vaida, s-a apropiat cu abilitate de Averescu. Intâlnirea dintre cei doi fruntasi politici de la sfârsitul lunii februarie 1920 a consemnat o întelegere: generalul renunta la “Raspunderi”, va înfaptui reforma agrara în limitele prevazute de Constitutie si va restabili ordinea în tara, în schimb, fruntasul liberal promitea sa sprijine venirea Ligii Poporului la putere.<br /><br />Intr-adevar, la 13 martie 1920, Averescu a fost numit de rege în functia de presedinte al Consiliului de Ministri. Doua saptamâni mai târziu Parlamentul a fost dizolvat prin decret regal, anuntându-se noi alegeri. Liga Poporului a cunoscut si o rapida restructurare organizatorica: la 17 aprilie a fuzionat cu o grupare a Partidului taranesc din Basarabia condusa de Sergiu Nita si cu o grupare desprinsa din Partidul National Român condusa de Octavian Goga; tot atunci s-a facut fuziunea si cu fractiunea lui Dori Popovici, desprinsa din Partidul Democrat al Unirii din Bucovina. Noua formatiune si-a schimbat numele în Partidul Poporului, fiind cea dintâi formatiune politica din România postbelica ce avea organizatii în toate provinciile istorice. Presedintele Partidului Poporului, Al. Averescu, a avut bucuria sa obtina o victorie categorica în alegerile din mai-iunie 1920.<br /><br /><b>Bratianu manevreaza</b><br /><br />Guvernul Averescu a avut o agenda destul de încarcata: refacerea economica a tarii, unificarea monetara, alcatuirea primului buget al României Mari, înfaptuirea reformei agrare, restabilirea ordinei publice si normalizarea vietii sociale. Acest guvern a semnat tratatele de la Trianon si Paris, a încheiat un tratat de prietenie cu Polonia si a contribuit la întemeierea Micii ntelegeri, prin aliante bilaterale cu Iugoslavia si Cehoslovacia.<br /><br />Asteptarile populatiei erau însa mult mai mari si “mitul Averescu” a intrat într-un proces de rapida erodare. Cei mai dezamagiti erau taranii, care nu numai ca nu au primit cele 5 ha promise, dar reforma se înfaptuia cu foarte mare greutate.<br /><br />In vara lui 1921, mereu la pânda si atent cu ce se întâmpla, I.I.C. Bratianu a declansat campania de înlaturare a generalului. El l-a convins pe rege ca Averescu nu mai putea face fata situatiei. Regele procedeaza în consecinta si, primind proiectul de mesaj din partea guvernului privind deschiderea Parlamentului, a adaugat o fraza în text: “Timpurile sunt atât de grele, încât tara are nevoie de concursul oamenilor de bine din toate partidele”. Când s-a citit mesajul, la 28 noiembrie 1921, Virgil Madgearu aprecia ca “nu era un mesaj de deschidere, ci unul de lichidare”. La sugestia regelui, ministrul de externe Take Ionescu si-a dat demisia la 11 decembrie, provocând o criza, încheiata peste doua zile prin depunerea mandatului de catre Averescu.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilcQREBrOgtfZK3MXH61nidtxsWB4uXBwC11ZUQc5t6l3Q8uPG9SnL0qMpWsAdm3Yjf0YmGcxtVsfF7ZsRoiubjUJIaclQ9VAv0g8SaBauNVcvXdhWZOemovZiaBYUwk-vigOUSi5Q9A0/s1600/Averescu-3_IICBratianu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilcQREBrOgtfZK3MXH61nidtxsWB4uXBwC11ZUQc5t6l3Q8uPG9SnL0qMpWsAdm3Yjf0YmGcxtVsfF7ZsRoiubjUJIaclQ9VAv0g8SaBauNVcvXdhWZOemovZiaBYUwk-vigOUSi5Q9A0/s320/Averescu-3_IICBratianu.jpg" width="232" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dupa un guvern de numai o luna, la 19 ianuarie 1922, liberalii au preluat puterea. Trecut în opozitie, Partidul Poporului s-a confruntat cu serioase probleme interne. n decembrie 1923, C. Argetoianu s-a autoproclamat presedinte al partidului, declarând ca “steagul generalului Averescu a apus”. Sciziunea n-a fost atât de grava cât a sperat initiatorul ei. n primavara lui 1924, Averescu a initiat o suita de întruniri în tara, pentru a demonstra ca “Partidul Poporului traieste”. La 3 iunie 1924, la Bucuresti s-a tinut o mare adunare la Arenele Romane, 50.000 participanti, dupa aprecierile ziarului ndreptarea). Cei prezenti au cerut demiterea guvernului Bratianu si formarea unui cabinet Averescu. Generalul s-a prezentat regelui cu motiunea adoptata de adunare si, dupa o discutie si cu I.I.C. Bratianu, s-a convenit ca generalul sa împrastie manifestatia si sa promoveze o politica de continuitate bazata pe Constitutia din 1923. In schimb, Bratianu se angaja sa sprijine, “la momentul potrivit”, aducerea lui Averescu la putere. Revenit la Arenele Romane, generalul a comunicat simpatizantilor sai ca “lupta noastra si-a atins scopul”, cerându-le sa se întoarca la casele lor. Au existat nemultumiri, strigându-se din multime îndemnul “La Palat!”, pentru înlaturarea imediata a lui Bratianu. “Daca voiti le-a replicat Averescu sa faceti întocmai ca vaca din poveste, care dupa ce a umplut galeata cu lapte i-a dat cu piciorul, faceti cum vreti. Sa stiti însa ca eu am pus chezasie cuvântul meu, si cei ce tin la mine trebuie sa faca asa ca eu sa nu ramân de minciuna”. Multimea s-a împrastiat nemultumita, dar Averescu stia ca facuse un pas important spre o noua guvernare. In acest scop, a adoptat o atitudine prudenta fata de guvernul liberal, nelasându-se antrenat în campania zgomotoasa declansata de taranisti si nationali. Un moment important s-a consumat si cu prilejul Consiliului de Coroana din 31 decembrie 1925, când Averescu a sustinut propunerea regelui Ferdinand de primire a renuntarii principelui Carol la mostenirea tronului. La fel a procedat si la 4 ianuarie 1926, când a pledat în Parlament pentru confirmarea hotarârii Consiliului de Coroana, proclamarea principelui Mihai ca mostenitor al tronului si instituirea unei Regente care sa execute prerogativele regale în caz ca acesta va ajunge la tron înainte de majorat.<br /><br /><b>“Poftim, ia guvernul”</b><br /><br />In martie 1926 se împlineau patru ani de guvernare si Bratianu a trebuit sa depuna madatul. Cele mai îndreptatite sanse la succesiune le aveau Partidul National Român si Partidul taranesc. n ciuda tuturor asteptarilor, însa, regele a cerut un guvern de coalitie, format din cele doua partide amintite mai sus si Partidul Poporului. Generalul, într-un moment de entuziasm, a propus fuziunea celor trei partide într-o noua formatiune a carei sefie sa fie asigurata de el, tot el urmând sa prezideze si guvernul. Maniu si Mihalache au refuzat oferta, începând negocieri pentru formarea unui guvern national-taranesc. Dar în timp ce Maniu distribuia ultimele ministere în guvernul pe care se pregatea sa-l prezideze, a venit surpriza. Averescu a fost chemat de rege, fiind însarcinat cu formarea noului cabinet. Daca în 1920, chemarea lui Averescu aparuse ca un act normal, acum ea constituia o surpriza de proportii pentru opinia publica. ntr-un manifest lansat de nationali si taranisti se aprecia ca guvernul Averescu “n-a fost adus la cârma tarii prin indicatiile vointei nationale, ci este un guvern impus, un guvern personal. Guvernul generalului este un guvern de locotenenta, un loctiitor al fostului guvern Bratianu”.<br /><br />Având la interne pe Octavian Goga, noul guvern a câstigat alegerile parlamentare din mai 1926 si, beneficiind de “prima electorala”, a obtinut 292 mandate, în timp ce nationalii si taranistii detineau împreuna 69. Noul guvern a adoptat masuri financiare vizând dezvoltarea economiei nationale, a continuat înfaptuirea reformei agrare, a initiat mai multe legi pentru protectia muncii, dar s-a lovit curând de multe dificultati, speculate cu abilitate de acelasi I.I.C. Bratianu.<br /><br />Ceea ce a provocat ruptura a fost atitudinea generalului fata de criza dinastica. Boala regelui Ferdinand se agrava si Averescu a stabilit, în secret, legatura cu principele Carol, aflat la Paris, pentru a gasi o modalitate de revenire a acestuia asupra actului de abdicare. Bratianu a aflat si în aprilie 1927 i-a reprosat ca s-a abatut “de la cele convenite împreuna”. Generalul a replicat: “Pentru numele lui Dumnezeu, lasati-ne sa guvernam cum întelegem noi”. “Când am dat acest raspuns avea sa relateze Averescu , seful Partidului National Liberal a spus ca-mi retrage sprijinul d-sale. Am raspuns Daca n-avem nevoie de acest sprijin . Mi-a raspuns: Va sa zica, dupa ce te-am adus la putere, acum vrei sa te ridici si sa ma domini? . I-am raspuns: Domnule Bratianu, poti sa dai si interpretarea aceasta cuvintelor mele, eu însa le dau alta interpretare. N-am nevoie de sprijinul d-tale, prefer sa parasesc guvernul. Iata, poftim, ia guvernul “.<br /><br />Asta si voia, de fapt, Bratianu, care a cerut un guvern de concentrare. La 4 iunie 1927, în timp ce conducea o sedinta de guvern, Averescu a fost vizitat de maresalul Palatului, C. Hiott, care i-a prezentat decretul regal de numire a lui Barbu Stirbei ca presedinte al Consiliului de Ministri. Averescu si–a scris mai întâi demisia si pe urma a semnat decretul regal, dupa care s-a întors la sedinta de guvern. Intrebat despre rostul vizitei lui Hiott, a raspuns sec: “Mi-a adus un decret sa-l semnez. Un decret prin care printul Stirbei este numit prim-ministru în locul meu”. Din acel moment, Averescu însusi a realizat ca era împins spre periferia vietii politice.<br /><br />In alegerile parlamentar din iulie 1927, Partidul Poporului a întrunit mai putin de 2% din voturi si nu a mai putut patrunde în Parlament. n 1929, C. Garoflid a parasit Partidul Poporului si a întemeiat Liga Agrara; acelasi lucru l-a facut si Grigore Filipescu, pentru a crea Liga “Vlad Tepes”. Geeralul s-a multumit cu locul de senator de drept de care beneficia în baza legii electorale din martie 1926.<br /> </div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Citate, Note si Bibliografie</b><br /><br />1. Ioan Scurtu, Monarhia în România, p.43<br />2. Gheorghe I. Florescu, Despre împrejurările aducerii la putere a guvernului Averescu (martie 1920), în „Anuarul I. I. A.”, Iaşi, VI, 1969<br />3. “Îndreptarea”, II, nr.86 din 17 aprilie 1920<br />4.Ioan Scurtu, Schimbările de guverne de la sfârşitul anului 1921 şi începutul lui 1922, în „Analele Universităţii Bucureşti”, nr.1/1972<br />5. Mit şi realitate: Alexandru Averescu Prof. acad. Ioan Scurtu<br /></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-21535351229582614882012-04-13T15:58:00.000+03:002012-04-13T15:58:01.612+03:00O Noua Înţelegere<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqCckkXdhVqNkrUr5yX_98U37H1exbgwgiSISh6cW2I0Ap-n_QzJasq2N4U1GC-FOhpgWy2OMJiujPQ23t7iO16X9cGCXbaFs3FICUC_GtSXsL4qzt8-d4megA5qvl7OCKsvm9b_ECUH8/s1600/New_Deal-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><br />
</a></div><div style="text-align: justify;"><b>Nota. </b><span style="color: blue;">Pentru cititorul neavizat, trebuie sa declar faptul ca sunt un anti marxist convins, consider comunismul si fascismul crime impotriva societatii umane si in sfarsit consider utopiile socialismului european un rateu la fel de mare ca si cele ale capitalismului fiduciar. Cripto-comunismul, numit la noi socialism, il dispretuiesc profund si il acuz de saracirea tarii si a populatiei ei. Cred ca “Purtatorul de vorbe” al PSD, dl Dan Sova, ne-a dovedit din plin tendintele fascistoide ale acestui jalnic cripto-comunism. Am fost si voi ramane un conservator, care considera ca libertatea individuala este valoarea cea mai de seama a fiintei umane sustinuta de dreptul natural (lex naturalis) si egalitatea de şanse. Sustin cu convingere faptul ca societatea, prin entitatile ei statale sau internationale, trebuie sa-i pedepseasca pe criminalii care actioneaza impotriva intereselor ei.</span><br />
<b><br />
</b><div style="text-align: center;"><b>***</b></div><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqCckkXdhVqNkrUr5yX_98U37H1exbgwgiSISh6cW2I0Ap-n_QzJasq2N4U1GC-FOhpgWy2OMJiujPQ23t7iO16X9cGCXbaFs3FICUC_GtSXsL4qzt8-d4megA5qvl7OCKsvm9b_ECUH8/s1600/New_Deal-1.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjqCckkXdhVqNkrUr5yX_98U37H1exbgwgiSISh6cW2I0Ap-n_QzJasq2N4U1GC-FOhpgWy2OMJiujPQ23t7iO16X9cGCXbaFs3FICUC_GtSXsL4qzt8-d4megA5qvl7OCKsvm9b_ECUH8/s320/New_Deal-1.jpg" width="320" /></a>Am citit cu oarecare stupoare ca martea trecuta ( 6 martie, a.c) ca “Fratii lui Lehman” (Lehman Brothers) si-au reluat activitatile in SUA. Deci, conform Reuters, după 1.268 de zile, Lehman Brothers va începe să-ai ramburseze datoriile către creditori incepand cu 17 aprilie 2012. In momentul producerii falimentului, cel mai mare din istoria SUA şi care a zguduit din temelii sistemul financiar mondial, Lehman Brothers avea active in valoare de 639 de miliarde de dolari. După 1268 de zile, încheierea procedurii de faliment permite Lehman Brothers să distribuie circa 65 de miliarde de dolari creditorilor, care au depus cereri pentru peste 300 de miliarde de dolari. Planul Lehman de rambursare a datoriilor a fost aprobat în decembrie 2011 de un tribunal american pentru falimente.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: justify;">Lehman Brothers are disponibile lichidităţi de circa 18 miliarde de dolari şi ar putea, potrivit Bloomberg, să plătească iniţial creditorilor 12-14,7 miliarde de dolari, în funcţie de cât capital are nevoie ca rezervă pentru litigii. Planul Lehman de 65 de miliarde de dolari prevede plata către creditori a 18 cenţi pentru un dolar, în următorii câţiva ani.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYJmW3cp2dYDd1XBY5EGXKIFqoPkDS-fvv3xpb-XSIj24D8JfbV4nG9J7aoyJsJgLdBvxqPaThZlPqgfLLZCu76ikZ1d0ST6Y-crIoBsSnzv9KEJLOZh99hgiA6KFevZn5q6QdpDKE64U/s1600/New_Deal-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div><div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYJmW3cp2dYDd1XBY5EGXKIFqoPkDS-fvv3xpb-XSIj24D8JfbV4nG9J7aoyJsJgLdBvxqPaThZlPqgfLLZCu76ikZ1d0ST6Y-crIoBsSnzv9KEJLOZh99hgiA6KFevZn5q6QdpDKE64U/s1600/New_Deal-3.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"></a><br />
Din nefericire, inca o data, democratia liberala s-a dovedit ineficienta in fata pradatorilor financiari. Reintrarea pe piata a acestui “monstru financiar” ma face sa cred ca din nefericire, incredibil dar adevarat, nimeni n-a fost pedepsit ori condamnat pentru efectele acestei gestionari catastrofale, a acestei rupturi de proportii. <br />
<br />
Intr-un stat de drept adevarat, un inginer, un arhitect, un militar, un cercetator, un lucrator oarecare daca ar fi comis asemenea greseli profesionale ar fi fost fara doar si poate acuzat in fata unui tribunal. Escrocilor planetari nu li s-a intamplat insa nimic. Ba mai mult: o data stabilizate bancile private, directorii acestora au reinceput speculatiile cu bani publici, continuand sa dicteze regula jocului ca si pana acum (fiindca pretul de piata al banilor si cursurile valutare sunt determinate prin schimburile interbancare, stabilite desigur cu concursul bancilor centrale) si acordand imprumuturi cu dobanzi mult mai mari (si riscuri cvasi-nule) decat cele acordate lor de bancile centrale. Astfel, pe traseul dintre creditor si debitor, bancile aduna sume frumusele, care le permit sa ramburseze fondurile publice si, simultan, sa fabrice din nou dividendele si primele-gigant pentru satisfacerea conducatorilor si brokerilor lor. Daca asta se numeste capitalism, atunci eu nu pot sustine o astfel de oranduire.<br />
<br />
<div style="color: blue; text-align: center;">***</div><br />
Din nefericire, democratiile occidentale au pierdut pariurile cu capitalismul fiduciar, lasat fara supravegherea legala eficienta si au adus la suprafata ideea “corporatismului de stat” pe care il intalnim astazi in economiile BRIC (Brazil, Rusia, India si China) si care ar putea fi salvarea societatii din calea unor crize pe care o simtim cu totii. Tuturor celor care gandesc in acest fel vreau sa le amintesc cateva fapte:<br />
<br />
<ol><li>“Corporatismul de stat” este un fenomen fascist sau comunist. Contrar opiniilor consacrate, fascismul italian si cel german, se regasesc in stanga doctrinara. “Manifestul Fascist” (Il manifesto dei fasci di combattimento) a fost conceput si publicat de liderul sindical Alceste De Ambris si de Filippo Tommaso Marinetti, devenit mai tarziu si ideologul miscarii fasciste. Mult mai tarziu (in 1932), va publica Benitto Mussolini eseul numit “Dottrina”, care va atenua tendintele de stanga initiale, promovate de sindicalistul Alceste De Ambris. </li>
<li>Din punct de vedere economic, fascismul promoveaza “corporatismul de stat”. Economie, in care statul este mediatorul suprem intre toti componentii sociali, care fac parte din economia unui stat. Doctrina a fost formulata de sociologul, filozoful si economistul austriac Othmar Spann si preluata de Benito Mussolini si introdusa ca doctrina socio – economica a fascismului italian. Othmar Spann, un profesor vienez extrem de carismatic, (aminteste foarte mult de Nae Ionescu) conservator nationalist, anti-liberal si profund anti-socialist, reuseste sa se certe cu toata lumea si este “internat” de nazisti intr-un lagar de re-educare. Este eliberat dupa o perioada scurta la insistentele invataceilor fascisti din Italia si Spania.</li>
<li>Ramasitele fascismului economic au supravietuit mult mai eficient comunismului pseudo-marxist. De fapt avem astazi doua exemple clare ale “corporatismul de stat” printre marile puteri ale lumii. Primul exemplu este Federatia Rusa, care a mostenit si unele aspecte politice ale fascismului, dar a mostenit in totalitate “corporatismul de stat”, prin care statul (sa zicem Putin, la ora actuala) hotaraste care este jocul si care sunt regulile lui.</li>
<li>Implementare poate putin mai diferita, dar la fel de asemanatoare ideilor lui Othmar Spann, o regasim in China moderna, care promoveaza un capitalism de stat sub acoperirea traditionala a unui partid numit comunist. Personal sunt convins ca Deng Xiaoping, fondatorul “socialismului cu caracteristice chinezeşti” şi a reformei economice din China, cunoscută ca “economia de piaţa socialistă”, a fost profund influentat de Othmar Spann, care a formulat teoretic si ideologic exact ceea ce se intampla astazi in China.</li>
</ol><br />
Mai mult decat clar (pentru mine) ca liderii europeni incearca astazi dupa aproape 4 ani de la inceputul acestei crize sa creeze o “Noua Înţelegere” in sistemul Uniunii Europene. Unii au inteles, altii sunt inca la stadiul “orbul gainilor”. Ca este bine sau rau, asta o vom putea vedea in cateva luni. Daca tot vorbim de o “Noua Înţelegere”, cred ca trebuie sa rememoram (sau sa cunoastem) urmatoarele: <br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizh_4Flcmb7UkCt9lfGvoRmWEiCkspNQdNOokdvPH6FrmvoALzgVAhQBpWMpGaoBeeU8meJuEaEMvryMkdJVSS_3wmZzHqolDPYK6N_8Qm8oTgtXMx3QQ27Hhyjh9ZwVge7r5sdwAwlDw/s1600/New_Deal-2.jpg" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="182" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizh_4Flcmb7UkCt9lfGvoRmWEiCkspNQdNOokdvPH6FrmvoALzgVAhQBpWMpGaoBeeU8meJuEaEMvryMkdJVSS_3wmZzHqolDPYK6N_8Qm8oTgtXMx3QQ27Hhyjh9ZwVge7r5sdwAwlDw/s200/New_Deal-2.jpg" width="200" /></a><b>Franklin Delano Roosevelt ( FDR)</b> a incercat sa iasa din criza (1929 –1933/4) cu ajutorul unui nou contract social, unul din cele mai importante din istoria moderna a societatii umane. Atacat din toate partile, de la extrema stanga comunista si pana la fascistii americani, inclusiv de socialisti si de ultra-conservatori, este pana in zilele noastre un exemplu de intelegere sociala care a “altoit capitalismul”, finalizand pentru aproape jumatate de secol asa zisul laissez-faire si metamorfozand capitalismul intr-un sistem economic si social regularizat si acceptat de toti actorii economici si sociali.<br />
<br />
Cand vorbim de “Noua Înţelegere” in contextul creat de FDR vorbim de fapt de doua perioade – “First New Deal” (1933) si “Second New Deal” (1934–36). Trebuie mentionat ca legislatia si institutiile create atunci au rezistat pana la sfarsitul anilor ’80 si de facto institutiile create de FDR atunci – Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC), Federal Crop Insurance Corporation (FCIC), Federal Housing Administration (FHA), Social Security System si Securities and Exchange Commission (SEC) exista pana in zilele noastre. Din nefericire, amendamentele aduse in regulamentul acestor institutii au creat conditiile crizei economice in care ne zbatem toti in zilele noastre.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYJmW3cp2dYDd1XBY5EGXKIFqoPkDS-fvv3xpb-XSIj24D8JfbV4nG9J7aoyJsJgLdBvxqPaThZlPqgfLLZCu76ikZ1d0ST6Y-crIoBsSnzv9KEJLOZh99hgiA6KFevZn5q6QdpDKE64U/s1600/New_Deal-3.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="149" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYJmW3cp2dYDd1XBY5EGXKIFqoPkDS-fvv3xpb-XSIj24D8JfbV4nG9J7aoyJsJgLdBvxqPaThZlPqgfLLZCu76ikZ1d0ST6Y-crIoBsSnzv9KEJLOZh99hgiA6KFevZn5q6QdpDKE64U/s200/New_Deal-3.jpg" width="200" /></a><b>“Prima Înţelegere”</b> din 1933 s-a ocupat cu restructurarea sistemului financiar-bancar, infrastructura si transporturile, precum si agricultura si productia alimentara.<br />
<br />
<b>“A Doua Înţelegere”,</b> intre anii 1934–36, a reglementat activitatile sindicale, contractele de munca colective, protectia sociala si a pus bazele legislatiei legate de activitatea IMM-urilor, care au devenit coloana vertebrala a economiei Statelor Unite. Paralel cu aceste masuri, FDR a anulat cateva legi anti-monopoliste pentru a relansa industria grea, a micsorat sensibil (13-15%) numarul salariatilor administratiei federale (bugetari) si a micsorat pensiile veteranilor cu 40%. Intr-un cuvant FDR le-a cumparat cetatenilor undite in loc sa imparta peste!<br />
<br />
Ultimul deceniu Euro-Atlantic si in mare parte mondial a inregistrat o noua maladie a democratiei, caracterizata prin producerea unor anticorpi care o distrug; putem caracteriza aceasta maladie ca pe una imunitara. Democratia a nascut un monstru – populismul democratic. Acest “populism democratic” este reprezentat in lumea occidentala aproape in toate guvernarile actuale. Dupa pacificarea Europei si crearea unei bunastari sociale bazate pe principii sanatoase, nesaţul de mai mult sau mai bine a generat promisiuni politice irealizabile sau realizabile prin rezultatele pe care le vedem si simţim astazi. Nevoia unei Noi Înţelegeri este inevitabla. Mai bine prin consens decat fortati de masele dezlantuite haotic.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-1837163613213347382012-04-08T19:56:00.003+03:002012-04-08T19:59:01.502+03:00Fenomenul revoluţionar<div style="text-align: justify;"><b>Articolul este de fapt impartit in doua parti.</b> Prima parte este cea prezentata aici si discuta fenomenul revolutionar care bantuie in lume de fiecare data cand echilibrele sunt desfiintate si apar probleme sociale semnificative si o a doua parte, pe care o puteti citi in continuare pe <b>blogul Theophyle books </b>(vezi mai jos linkul), este despre un o om si o carte. Secolul XX ne-a adus trei perioade revolutionare semnificative. Prima ar fi cea din Rusia, in perioada 1917-1922, o a doua – dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, o revolutie continua de decolonizare a lumii a treia. Incepe imediat dupa razboi, sfarsindu-se pe la inceputul anilor ’70 cu decolonizarea completa si desfiintarea imperiilor coloniale. In sfarsit, o a treia perioada, care incepe la sfarsitul anilor ’80 si se termina cam peste tot dupa 1993. Astazi asistam la primul val revolutionar al secolului XXI si vom vedea exact care sunt motivele sale principale.<br />
<br />
<span id="more-18262"></span></div><div style="text-align: justify;"><a href="http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/02/24/lumea-in-care-traim-fenomenul-revolutionar/1506-5-2/" rel="attachment wp-att-18265" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img alt="" class="alignright size-medium wp-image-18265" height="225" src="http://theophylepoliteia.files.wordpress.com/2011/02/1506-51.jpg?w=300&h=225" title="1506-5" width="300" /></a><br />
La baza articolului sta un om si o carte care a fost scrisa la sfarsitul anilor ’30 in secolul trecut. Omul se numeste <b>Crane Brinton </b>(1898-1968) si a fost un erudit istoric al Frantei, pentru mine este important mai mult ca istoric al ideilor. Cartea se numeste “<b>Anatomia Revolutiei” (The Anatomy of Revolution)</b> si este una dintre cele mai bune analize ale subiectului din toate timpurile. Intr-un fel sau altul Crane Brinton a influentat profund politica americana in cea de a doua parte a secolului XX. A fost adoptat ca mentor intelectual si in dreapta si in stanga politicii americane. In “Anatomia Revolutiei” Brinton enumera trei cauze prezente in orice revolutie, mentionand ca aceste cauze sunt intregite de altele de natura locala, culturala sau religioasa. <b>(1)</b> intotdeauna cauza economica primeaza;<b> (2) </b>elitele intelectuale se indeparteaza de cele politice. <b>(3) </b>elitele politice incearca prin orice mijloace sa-si pastreze privilegiile obtinute, de obicei distorsionand legea sau adaptand-o la necesitatile lor.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Crane Brinton analizeaza revolutia impartind-o in <b>trei etape</b>. Prima <b>etapa de coagulare</b> si de creare a fortelor revolutionare; o a doua etapa de confruntare. Dupa primele reusite ale revolutiei aproape intotdeauna are loc o <b>confruntare</b> intre radicali si moderati; in sfarsit, <b>etapa finala de asezare</b>, cand societatea incearca sa se intoarca la normalitate. Chipul statului dupa terminarea procesului revolutionar este functie de cei care au castigat majoritatea populara. Statul post revolutionar poate deveni o Franta, o America, tarile fostului bloc comunist (fiecare cu caracteristicile ei nationale) sau Uniunea Sovietica, China, Cuba sau Iran.</div><div style="text-align: justify;">Interesant de mentionat felul cum caracterizeaza Brinton masele revolutionare – pentru asta este interesant de urmarit evenimentele din Libia sau sa ne amintim de evenimentele din ’89 si sa vedem cat de mult a gresit sau a avut dreptate .</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Brinton considera ca revolutionarii sunt de sapte feluri: <b>(1)</b> membri elitelor statului pre-revolutionar, nemultumiti din motive proprii de puterea din care au facut parte;<b> (2)</b> oportunisti, care isi promoveaza interesele proprii numai cand vad posibilitatea unei reusite (band-wagon); <b>(3) </b>non-conformisti, care nu puteau sa convietuiasca in atmosfera; <b>(4)</b> teroristi si criminali, oameni sangerosi, care doresc puterea in mod totalitar prin instaurarea unei dictaturi ai caror unelte credincioase vor deveni;<b> (5)</b> oamenii practici si capabili, care s-au vazut nedreptatiti intr-o societate profund protectionista si antimeritocrata; <b>(6)</b> idealisti, oameni care chiar cred in instaurarea unei societati mai bune si mai drepte.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In cazul de fata, deoarece Brinton ii defineste pe Robespierre si Lenin ca oamenii de acest gen, inacceptabil dupa parerea mea. In sfarsit, <b>(7)</b> oratorii populisti, cu un discurs demagogic, dar mobilizator, care de fapt genereaza o mare parte din masa de manevra si care vor fi soldatii acestei revolutii, o parte si victimele ei.</div><div style="text-align: justify;">Crane Brinton a vazut in masele populare care se alatura procesului revolutionar un element, care asigura masa critica necesara presiunii ce poate darama regimul. Sunt de acord intr-o oarecare masura; sunt la fel de acord ca violenta regimului in pericol este de obicei mult prea tardiva si ineficienta pentru a genera o contra pondere in fata revolutionarilor, in cazurile cand regimurile represive au folosit o forta mult mai violenta decat a revolutionarilor – revolutia a fost infranta, vezi revolutiile din 1848, Comuna din Paris sau din Rusia anului 1905. Important de urmarit ceea ce se va intampla in Iran, acolo cred eu represiunea a reusit momentan sa innabuseasca curentul revolutionar. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Intr-un articol urmator voi incerca sa analizez si interventionsmul strain despre care si omul si cartea recenzata pe blogul Bibliofil nu s-au referit suficient.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Mai multe detalii despre om si despre carte pe <a href="http://bibliophyle.wordpress.com/2011/02/24/crane-brinton-anatomia-revolutiei/" target="_blank"><b>blogul Theophyle books</b>. </a></b></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-42115776729991228742012-03-18T15:59:00.000+02:002012-03-18T15:59:13.625+02:00Sfârşitul ideologiilor?<div style="text-align: justify;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA3xvDoA3eahkQJS-zVSPk1Eh_1U3kksnXqDzOdhBZn-dtg9kr9LR3mye8vGCUc2aY0PxIdnThNoyikviHTty_2h28sw5aTU31wkXBWbIUaQj1mFazVEHatVkHnvykdZAH3-4lzpZvfr0/s1600/Polityka-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiA3xvDoA3eahkQJS-zVSPk1Eh_1U3kksnXqDzOdhBZn-dtg9kr9LR3mye8vGCUc2aY0PxIdnThNoyikviHTty_2h28sw5aTU31wkXBWbIUaQj1mFazVEHatVkHnvykdZAH3-4lzpZvfr0/s200/Polityka-1.jpg" width="142" /></a></div><span style="color: black;"> Articolul a fost publicat in saptamanalul polonez “<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Polityka" target="_blank">"Polityka”</a>. “Polityka” (Politica) a fost lansat în 1957 ca cel mai mare săptămânal socio-politic din Polonia, favoritul intelectualilor polonezi, aparţine jurnaliştilor săi. Caracterul social-politic al "Politicii" este palpabil dar magazinul nu are subiecte tabu. Paşapoartele Polityka, premiu fondat de redacţie şi decernat în toate domeniile– de la literatură la balet – constitue pentru artişti un prim pas spre celebritate. De mai mulţi ani, titlul a adoptat formatul unui newsmagazine abandonând, spre regretul lectorilor săi, versiunea austeră alb-negru stil Die Zeit din care se inspirase la debuturile sale. Autorul articolului este <b>Adam Krzemiński</b>, un germanist polonez considerat ca fiind unul dintre cei mai buni experţi ai relaţiilor germano-poloneze. Colaborează din 1973 cu săptămânalul polonez Polityka şi scrie pentru mai multe publicaţii din Germania, cum ar fi Die Zeit, Der Spiegel sau Frankfurter Allgemeine Zeitung. Este autorul mai multor cărţi, printre care Lekcje dialogu ("Lecţii de dialog", nu a fost tradusă în limba română), publicată în 2010, în limbile poloneză şi germană.</span><br />
<br />
<div style="text-align: center;"><b><span style="color: black;">***</span></b></div><br />
<span style="color: black;">Indignaţii nu reuşesc să ofere o imagine exactă a noii economii, a societăţii noi, sau a Omului nou, cele presupuse să înlocuiască "vechiul sistem". Toate terapiile propuse par parţiale, niciuna nu inspiră destulă încredere pentru ca oamenii să o adopte cu toată încrederea.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">După 1917, Rusia şi-a găsit formula magică: să-şi pună toată puterea în mâinile comisarilor politici şi a partidului unic, să naţionalizeze tot ce putea. În 1932, în Statele Unite ale Americii, s-a preferat "New Deal"-ul: mai multă intervenţie din partea statului şi contracte publice pentru a relansa economia. În 1933, Germania a aplicat o logică similară, cu obiectivul războiului în plus: a lua înapoi de la duşmani şi a redistribui propriului popor, cu industria armamentului la baza economiei şi cuceririle care rentabilizează costurile. Un Reich, o Naţiune, un Şef suprem...</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Nici după 1945 nu a fost greu de a găsi noi lozinci. În Est, cuvintele de ordine erau: naţionalizarea, o industrie grea, o planificare economică centralizată, individul nu este nimic, partidul este totul. În Occident, se auzea: profită de ajutoare, creează comunităţi cu foştii tăi duşmani, pune în aplicare o economie de piaţă socială, ocroteşte pluralismul şi piaţa liberă, dar controlează-le totuşi, nu ezita să taxezi pentru a finanţa prestaţiile sociale care vor asigura stabilitatea socială.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Acest model de gândire şi-a dovedit eficacitatea în Europa şi a garantat prosperitatea şi libertăţile individuale de care profită toate ideologiile urmaşe ale tradiţiei secolului al XIX-lea: liberalism, conservatism, socialism. În anii 1970, statul bunăstării, sub forma social-democrată sau creştin-democrată, era modelul absolut pentru locuitorii ţărilor "socialismului real" (realpolitik).</span><br />
<br />
<b style="color: #990000;">Retorică religioasă</b><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBxlA0PyzkEr7OczA5rHNXs67h-oLR7anbTNuHdWNzJ4Y0qOKmhyphenhyphenfbYusvEXlRFLlNKrWtbDCeNs2AsVGB_pI6lEtclIVa0MqgiusoK4Qi-39aEhFqbAcOKXkBCt7pln9qs3dy_t6cj2o/s1600/Polityka-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBxlA0PyzkEr7OczA5rHNXs67h-oLR7anbTNuHdWNzJ4Y0qOKmhyphenhyphenfbYusvEXlRFLlNKrWtbDCeNs2AsVGB_pI6lEtclIVa0MqgiusoK4Qi-39aEhFqbAcOKXkBCt7pln9qs3dy_t6cj2o/s320/Polityka-3.jpg" width="320" /></a></div><span style="color: black;">Astăzi, acest model nu-şi mai are locul. Economia este bazată pe încrederea în propriile sale reguli, pe faptul că valoarea unei mărfi poate fi, datorită banilor, tradusă în valoarea unei alte mărfi. Înainte de criză, principalii actori ai pieţelor financiare se bazau pe tehnologiile de vârf, presupuse să reducă la minimum riscul de prăbuşire. Şi totuşi atunci când aceasta s-a produs, ei i-au citat pe stoicieni, spunând că viitorul este imprevizibil, şi au chemat guvernele în ajutor.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Iar cetăţenilor revoltaţi nu le-a mai rămas decât să caute în retorica religioasă, dând vina pe lăcomie şi avariţie – unul dintre păcatele capitale în creştinism – şi cerând în gura mare pocăinţă. Nu mai există nicio cale de întoarcere la modelele dovedite ale trecutului. Şi nici vreun răspuns simplu. Ideologiile clasice şi-au pierdut puterea lor de convingere.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Desigur, se poate apăra întotdeauna teza că apariţia acestei ere post-ideologice nu este decât o manifestare a aşa-zisei ideologii neoliberale dominante, care ar fi estompat în mod deliberat diferenţele dintre stânga şi dreapta, dintre socialism şi conservatism, pentru a-şi aşeza mai bine propria hegemonie.Trebuie totuşi să admitem sentimentul larg răspândit astăzi, şi anume că nu ideologiile învârtesc astăzi roata Istoriei, ci factori foarte diferiţi, şi anume cei legaţi de pieţe.</span><br />
<div style="color: #990000;"><b><br color="black" /></b></div><b><span style="color: black;">Partidele tradiţionale sunt sleite</span></b><br />
<br />
<span style="color: black;">Ideologiile tradiţionale s-au construit în certitudinea Iluminismului, şi anume că lumea este o materie maleabilă şi pe care Omul o poate plămădi după voia şi raţiunea sa. Şi totuşi, pentru ca oamenii să adere la un proiect, acesta trebuie priponit cu o poveste care să fascineze, un basm cvasi-biblic de izgonire din Paradis şi de intrarea în Pământul Promis. Pentru conservatori, ar fi revenirea la vârsta de aur.</span><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIXd2ffVFP-tWSrNGTU2z8t3a98nvQSc5TPXMkXAMg5yqTzyz_SiEN7PCSce9J3PJqv-Paby1bTdT8DagyZxxdAY0BVSpZfjeDImGZdKYwRNu0xvm3QVgJ8F2bzSP04F86ZNmtEm0lnTY/s1600/Polityka-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIXd2ffVFP-tWSrNGTU2z8t3a98nvQSc5TPXMkXAMg5yqTzyz_SiEN7PCSce9J3PJqv-Paby1bTdT8DagyZxxdAY0BVSpZfjeDImGZdKYwRNu0xvm3QVgJ8F2bzSP04F86ZNmtEm0lnTY/s400/Polityka-2.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
<span style="color: black;">Pentru marxişti, societatea fără clase. Pentru un naţionalist, un stat naţional solidar. Pentru un liberal, o împărăţie a libertăţii. Intelectualii, producătorii tradiţionali ai ideologiei, nu cred în existenţa unei pârghii puternice capabile să ridice fundamentele lumii. Şi totuşi nu a venit încă sfârşitul. Sfârşitul ideologiei nu este, evident, sfârşitul politicii.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Aceasta îşi continuă calea, dar oarecum istovită. Partidele ideologice tradiţionale, cum ar fi creştin-democraţii, social-democraţii, liberalii sau conservatorii sunt sleiţi. Eroziunea ideologiei fragilizează aderarea politică. Acceptarea însăşi a sistemului de partide lipseşte crunt într-un context în care partidele politice cu greu îşi pot dovedi diferenţele şi în care orice diferend pare a fi înscenat artificial, pentru a alimenta narcisismul principalilor actori.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Câştigătorul este prin urmare tipul politicianului populist furibund, fără niciun proiect, fără nicio viziune. El ştie de altfel foarte bine că nu acestea contează pentru alegătorii lui. În vechile mişcări ideologice, mânia era concentrată, ranchiunele puteau cu uşurinţă da naştere unui etos colectiv. Populismul actual nu este decât o cale de defulare a frustrărilor şi tensiunilor. Din el izvorăsc revolte şi distrugere, dar nimic mai mult. Nu va izvodi vreun nou Lenin, Stalin sau Hitler.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Dacă ne referim la toate catastrofele făurite în epoca ideologică a secolului XX, desigur nu suntem în cea mai proastă situaţie. Dar nici în cea mai bună, întrucât criza ideologică este însoţită de o criză fundamentală a încrederii în politică. Schimbările de personal par aleatorii. Cert, jocul politic nu conduce tiranii în fruntea ţării, dar nici nu generează mari oameni de stat.</span><br />
<br />
<span style="color: black;">Tradus din poloneza: <a href="http://www.presseurop.eu/en/content/article/1633201-end-ideology" target="_blank"><b>Lucyna Haaso-Bastin</b></a></span></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-75254453549415072312012-02-25T20:52:00.000+02:002012-02-25T20:52:04.369+02:00Omul din Nazaret<div style="text-align: justify;">Articolul nu este nici teologic si nici apologetic. Cele de mai jos nu sunt adresate numai religiosilor, ci si ateilor. Articolul nu vine creeze argumente pentru sau contra in vesnica disputa dintre cei care cred sau cei care nu cred.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In putine cuvinte vreau sa povestesc despre o criza economica, sociala, politica, dar in primul rand morala. Criza a avut loc intr-un teritoriu mai mic decat un judet romanesc al zilelor noastre, unde s-au intalnit trei tipuri de societati complet diferite, care fiecare isi traia viata de sute de ani conform traditiilor lor ancestrale. Asta se intampla acum 2000 si ceva de ani, in Iudea istorica, inca inainte de a fi numita Palestina. Un popor mic, care isi traia viata inchinandu-se unui Dumnezeu fara chip si fara a avea dreptul pana si a-i rosti numele, intalnea maretia imperiala a Romei, asa cum intalnise doua secole inainte cultura rafinata a Elenilor, care isi construisera orasele pe acele meleaguri de pe timpul lui Alexandru Macedonianul.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Elitele, ca elitele de pretutindeni, si-au adoptat stilul de viata al celor puternici, poporul a continuat sa pastreze datina platind cu supunere zeciuiala la templul din Ierualim si o alta zeciuiala domnului pamantean, asa cum o facusera si parintii lor dintotdeauna. “Cota unica” asigura o egalitate acceptata de generatii. Cei oropsiti de soarta sau fara noroc – vaduva si orfanul, erau ajutati de cei care traiau in aceasi comunitate, fiecare dupa cum putea.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCN4oIapddDBv61Qszod_yOa3iRJsfgi0dW-_ud9aFHDpVos8tFK4VTsemaUZmpDQq1OPwOsROsJOMM_FisFb_Jlx9wtketPSyjuWgDQmbxwwHMJP9oiQiiM23ka8ewlHZTEmq93Z57Zo/s1600/Omul+din+Nazaret.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCN4oIapddDBv61Qszod_yOa3iRJsfgi0dW-_ud9aFHDpVos8tFK4VTsemaUZmpDQq1OPwOsROsJOMM_FisFb_Jlx9wtketPSyjuWgDQmbxwwHMJP9oiQiiM23ka8ewlHZTEmq93Z57Zo/s320/Omul+din+Nazaret.jpg" width="223" /></a></div><div style="text-align: justify;"><a href="http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2011/12/Omul-din-Nazaret.jpg" rel="lightbox[12520]"></a>Ca de obicei, lacomia isi face loc atunci cand exista oportunitatea. Bogatii obstei au incercat sa “acomodeze” Biblia la oportunitatile oferite de legile Romane, care permiteau dobanzile si camata. Intr-un cuvant sa “modernizeze” economia traditionala cu cea a imperiului.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">“<b>Statul social biblic</b>” se baza pe doua legi mentionate in Vechiul Testament. Prima lege prevedea amnistia datornicilor dupa 7 ani si amanarea platilor pentru o alta perioada de 7 ani, dand posibilitatea datornicului sa-si plateasca datoria.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O a doua lege mult mai importanta, mentionata de doua ori in Biblie, se referea la imprumutul cu dobanda (Exod – Ieşirea 25:26 – <span style="color: blue;">De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă</span>) si mai important in Iezechiel 8.13 (<span style="color: blue;">Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lu</span>i). Adaptarea rabinica prin cele 18 amendamente ale rabinului Şamai (<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Christmas_in_art" target="_blank">Shammai</a> ) permitea de fapt dobanda si anula amnistia datornicilor, transformandu-i de facto in sclavi pe cei care nu puteau sa-si plateasca datoriile.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Contemporane Omului din Nazaret, aceste schimbari au fost devastatoare societatii in care a trait. Celebra scena a zarafilor din templu nu a fost inteleasa de catre suficient de multi teologi. Protestul nu a fost numai impotriva zarafilor, ci in primul rand impotriva autoritatilor templului, care au permis o incalcare atat de flagranta a echilibrelor societatii contemporane lui.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Traim intr-o lume in care toate echilibrele au fost incalcate (vezi articolul meu precedent). Traim intr-o lume in care zarafii au castigat si continua sa castige folosindu-se de prostia, lacomia si incompetenta autoritatilor. Traim intr-o Europa care isi denunta traditia crestina si care nu recunoaste morala Omului din Nazaret. O regandire a atitudinii ar putea fi salvatoare. Omul din Nazaret a trait si va trai intotdeauna cel putin prin vorbele, faptele si jertfa lui.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cartea lui Daniel este cea care creaza continuitatea teologica dintre Vechiul si Noul Testament. “<b>Predica de pe Munte</b>” (Matei 5:1 p.p.) a lui Iisus poate fi considerata reinnoirea juramantului Dumnezeiesc. Nu pot sa stiu daca fiecare om are un inger pazitor, dar in vremurile noastre chiar cred ca omenirea ar avea nevoie de ceva ingeri. O mica propunere pentru fiecare dintre noi, indiferent de religia pe care o imbratisati (sa nu o…) faceti-va putin timp si cititi “Predica de pe Munte” (Matei 5:1 pp.); aceasta, impreuna cu cele 10 porunci, pot fi considerate drept constitutia umanitatii.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Publicat de mine pe Curs de Guvernare - Craciun 2011 </b> </div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-39440769754906356912012-02-08T09:53:00.000+02:002012-02-08T09:53:11.155+02:00Regăsirea echilibrelor<div style="text-align: justify;">Criza actuala nu a fost un eveniment inevitabil, numele ei este “lipsa de responsabilitate”. Majoritatea motivatiilor negative bazate pe elemente geopolitice au fost inexistente in declansarea acestei crize. Asa cum comunismul a cazut din lipsa lui de compatibilitate cu necesitatile societatii umane asa va cadea si capitalismul fiduciar. In nici un caz nu m-am transformat in socialist, Doamne fereste, capitalismul a fost si va ramane singurul sistem viabil de la Fenicieni si pana in zilele noastre. Societatea umana nu mai poate tolera nici capitalismul fiduciar, asa cum l-am descoperit, cum nu a mai putut tolera comunismul.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKvuibO3CX9C_46T6VNfFeek38BCM2W3PBaooBDZYNxbKIytvUs4dYlfs27BtADmhOGpJxovTN7a8TJY6m_SAZ3lG5GNMXcGtI4btDZBqwY0Bj0QPX3uMIdhNiwYa09gSdqkegNXT_qqw/s1600/Globalizare-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKvuibO3CX9C_46T6VNfFeek38BCM2W3PBaooBDZYNxbKIytvUs4dYlfs27BtADmhOGpJxovTN7a8TJY6m_SAZ3lG5GNMXcGtI4btDZBqwY0Bj0QPX3uMIdhNiwYa09gSdqkegNXT_qqw/s200/Globalizare-1.jpg" width="133" /></a></div><div style="text-align: justify;">Capitalismul-fiduciar este promotorul primei etape a acestei crize. Acest capitalism-fiduciar a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (adevarate, stabile), insusindu-le. In afara incompatibilitatii cu nevoile societatii, ambele sisteme – comunismul si capitalismul-fiduciar – au la baza o singura ipoteza existentiala, minciuna si propaganda masiva.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"><a href="http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2011/12/echilibre.jpg" rel="lightbox[12336]"></a>Cine crede ca aceasta criza, declansata de capitalismul-fiduciar, s-a terminat greseste amarnic. Omenirea a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta noua etapa o putem numi “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas (vezi legaturile oneroase ale economiei grecesti cu capitalismul fiduciar, care a mascat datoriile de loc noi ale Greciei pana la insolventa lor).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O a treia etapa ne pandeste dupa colt si se numeste “conflictul monetar modial.” Personal sper ca intelepciunea statelor va prevala. “Criza datoriilor suverane” era iminenta! Ea a fost generata de dezechilibrul dintre supra-productia unor state fata de supra-consumul altora. Intr-un cuvant, chinezii si nemtii au fabricat si grecii, spaniolii si altii au cumparat bazandu-se pe niste venituri care au ramas pe… vine. Chinezii si germanii au acceptat indatorarea si au primit in loc de bani adevarati “cuvantul de onoare” al acestor state, adica hartii care s-au dovedit fara valoare.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Vreau ca toti prietenii socialisti sa inteleaga – capitalismul nu a murit, ci el va trebui sa se curete de rezidurile lacomiei si ale non-valorilor fiduciare. Cea mai mare putere capitalista (in devenire) din lume este un stat comunist, China. Capitalismul NU este si NU a fost niciodata o oranduire sociala. De la sclavagism si pana in zilele comunismului chinez, capitalismul a fost un sistem economic, care niciodata nu va avea inlocuitor. Capitalismul a fost si va fi si in viitor promotorul progresului.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Acum ce? Am dovedit, sau mai bine zis realitatea a dovedit ca democratia lipsita de institutiile statului capabile sa o apere are limite serioase – dependenta totala de “inocenta” maselor si vointa liderilor lor, “democrati-populisti”.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Singura sansa a Romaniei de a ocupa un loc respectabil in Europa a fost confiscata de privatizarea frauduloasa si clientelara a resurselor nationale. Noul echilibru va fi creat de statele care au, produc fabricate si comercializeaza materii prime, satelor producatoare. Noile privatizari trebuie gandite serios si facute transparent. Sunt sigur ca si “noua democratie” va fi foarte diferita de cea existenta, din nefericire pe noi ne va vizita peste doua generatii. Alternative politice in situatia electoratului existent sunt putin probabile, de altele Dumnezeu sa ne fereasca!</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-31500090384515588162012-01-27T22:11:00.000+02:002012-05-31T16:02:51.535+03:00Clasa politică, clientela şi “interesul naţional”<div style="text-align: justify;">
Romania este probabil una dintre cele mai oropsite tari din lume in ceea ce priveste ponoasele trase din cauza incompetentei si imbecilitatii clasei politice autohtone. Nu este o chestie de 10-20 de ani, ci de aproape 100 de ani. Cand Romania a fost condusa de oameni cu ceva sub scufita am reusit sa ne materializam conjuncturile prielnice si sa ne consolidam existenta. Cand l-am avut pe Ion I.C. Brătianu, am reusit sa semnam unul dintre cele mai importante tratate din istoria Romaniei (Tratatul de la Trianon), cand l-am avut pe Nicolae Ceausescu am reusit sa fim prima tara care si-a inapoiat inainte de termen datoria facuta la FMI si sa devenim primul popor infometat din Europa aproape un deceniu din cauza incompetentelor ţâfnoase ale unui cismar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5xRllHf8xXFe0TXzlwFd3_3WFo237V-o1mEVdk6QvY1awKx7XaF2DAYQwFv2nKykuHkok-pgeq-OfR8ArnEAkXjL8a86KRbwr3XcZ4gkPLX0kwRAUx2t_G9Aa-SC9mBX1-V89wThlxaI/s1600/Interes+national.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5xRllHf8xXFe0TXzlwFd3_3WFo237V-o1mEVdk6QvY1awKx7XaF2DAYQwFv2nKykuHkok-pgeq-OfR8ArnEAkXjL8a86KRbwr3XcZ4gkPLX0kwRAUx2t_G9Aa-SC9mBX1-V89wThlxaI/s200/Interes+national.jpg" width="199" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Cand am reusit in decembrie 1989 sa captam toata simpatia lumii si sa ne bucuram de un prestigiu international rar intalnit , a trebuit exact dupa cateva luni ca un Presedinte complet iresponsabil sa-i cheme pe mineri sa planteze panselute in Piata Universitatii si tot ce a fost castigat cu sange sa fie sters cu alt sange. Din nefericire, si de aceasta data, tot sangele acestui popor.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
De atunci si pana acum asistam la aceleasi gafe ale clasei politice, care nu termina sa terorizeze acest popor. Cand vorbesc de clasa politica care ne terorizeaza nu uit pe nimeni, inclusiv pe gasca lui Boc (pe care eu cu mana mea i-am votat) care si ea guverneaza de parca ar fi primit firman de la Inalta Poarta. Nici macar pe Basescu nu-l pot uita pentru alegerile lui defectuoase de cadre, care au inclus pe cele doua stralucite doamne, Ritdzi si Anastase si pentru faptul ca nu i-a interzis stimatei lui progenituri sa faca umbra la Bruxelles.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Georgia,serif;">Cel putin el a avut curajul sa-si asume problemele economice ale Romaniei si sa incerce sa le rezolve.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Nu exista nici o hotarare problematica si de multe ori pe langa lege, daca nu chiar o incalcare flagranta a legii, in care nu sunt invocate diverse bazaconii, majoritatea lor legate de asa numitul si invocatul “interes de stat”. Vrem sa foram aur cu cianuri poluante la Rosia Montana – interes de stat, nu suntem capabili sa privatizam eficient niste “monstrii economici” costisitori, nu reusim sa reducem aparatul birocratic ineficient… toate din cauza ca exista “ratiuni de stat” sau “interes national”, care obliga aceasta clasa politica sa se comporte ca o banda de fripturisti amarati.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Interesul national, pe limba diplomatilor “raison d’État”, este un argument invocat deseori de politicieni pentru a justifica actiuni “ante” sau “post”, depinde de circumstante. <b>Dupa cum se stie nici un politician nu actioneaza in folosul propriu sau in folosul castei pe care o reprezinta, ci in “folosul poporului” pe care-l “slujeste”.</b> De aici este clar ca toti politicienii actioneaza in slujba “interesului national”, in special lucrurile sunt clare cind este vorba de Romania zilelor noastre.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Sintagma interesului national a fost folosita pentru prima data de faimosul Niccolo Machiavelli si implementata in sensul cel mai pragamatic de alt personaj faimos, Cardinalul Richelieu, care cu un cinism absolut i-a sprijinit pe Protestanti in “Razboiul de 30 de ani,” impotriva coreligionarilor sai, cardinal catolic fiind, doar pentru ca asa a vazut el interesul national al Frantei in momentul respectiv. Cardinalul Richelieu sugera ca aceasta “ratiune de stat” sau “interes national” trebuie cautat la mijlocul dintre <b>“dictatul constiintei si necesitatile stringente ale afacerilor statului”. </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Timpul trece, interesele statelor se schimba, un singur lucru ramane in acelasi loc – popoarele, ale caror “interese nationale” sunt in discutie, raman neinformate suficient despre care ar fi interesele lor. Adevarat, lucrurile sunt atat de simple ca nici macar nu trebuie explicate. Este vorba de supravietuire statala, securitatea statului si a cetateanului, justitie, bunastare economica, onestitate politica. Explicatiile trebuiesc date despre mijloacele si costurile necesare pentru a atinge aceste tinte, de neatins complet in majoritatea statelor lumii.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Interesul national este o poveste despre oameni, despre un popor, despre un prezent si un viitor incert din cauza greselilor comise de politicieni care nu pot administra nici macar un bloc, rupti de realitate si plini de toate interesele in afara “Interesului national”. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Si daca totusi il veti intalni pe “Raison d’État” al Romaniei trimiteti-l la mine sa-l cunosc si eu!</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-44726061629056921732012-01-06T19:01:00.000+02:002012-01-06T19:01:15.840+02:00Capitalism 2.0 – “de 10 generaţii”<div style="text-align: justify;">Istoric vorbind, o generatie cuprinde 20 de ani, desi in zilele noastre lumea anglo-saxona vorbeste de ceva intre 25-27 de ani. Calculand pe baza “generatiei istorice”, capitalismul este un sistem economic destul de tanar, cam 10 generatii. Denumirea sistemului are multi tati, eu cred ca tatal adevarat al acestui formulari stiintifice si denumirii acestui sistem a fost economistul englez David Ricardo (1772 – 1823). Pentru invatatii moderni el este considerat, impreuna cu Thomas Malthus, Adam Smith, si John Stuart Mill, un clasic proeminent al economiei moderne. <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Ricardian_economics">Economia Ricardiana</a> este o capodopera care strabate timpurile. Din nefericire, ea s-a pierdut, fiind alterata de toti care l-au urmat, inclusiv amicul Karl Marx. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgCnpl-Zc1VyWu1KCHb6WIgFXPW5rOEb-DeLTF907BH6W9qZ1rCNR_VZZB0xucKE8nj5b9G3zwlPt2zpl51yukq7K7VijayilJmbxcoeKOkB-R77IkeMCFlijei73zvP39-ecVqj6xt8Q/s1600/993-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="243" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjgCnpl-Zc1VyWu1KCHb6WIgFXPW5rOEb-DeLTF907BH6W9qZ1rCNR_VZZB0xucKE8nj5b9G3zwlPt2zpl51yukq7K7VijayilJmbxcoeKOkB-R77IkeMCFlijei73zvP39-ecVqj6xt8Q/s320/993-1.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Nu cred ca exista solutii mai bune decat cele formulate de el in economia si managementul agrar (agricol). Cartea lui “<a href="http://www.econlib.org/library/Ricardo/ricP.html">On the Principles of Political Economy and Taxation</a>” (Despre Principiile Economiei Politice si Fiscalitatii) scrisa in 1817, mentioneaza pentru prima data termenul “Capitalism”. Etimologia cuvantului este si ea destul de complicata, pot sa va spun ceea ce cred eu, - sursa este indo-europeana si se bazeaza pe termenul sanskrit “catal”, mostenit de francezi – chattel si de englezi – cattle, in romaneste bovine, adica in sensul antic, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Chattel">proprietate personala</a>. Explicatia in Wikipedia (latinul Capitalis) este gresita cu desavarsire.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><span id="more-9295"></span></div><div style="text-align: justify;"> Daca noi cautam in seria noastra de articole un <strong>Capitalism 2.0</strong>, trebuie sa intelegem ca a existat si un “<strong>Capitalism Beta</strong>” , care timp de alte 10 generatii, inaintea capitalismului, a reusit sa-si gaseasca locul si functionalitatea in viitoarele sisteme economice. Acest “Capitalism Beta” s-a numit Mercantilism, bineinteles ca cei mai in varsta isi aduc aminte de injuraturile comuniste la adresa acestui sistem, confundat de multe ori de ţaţele care predau “Economia Politica” cu capitalismul.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Un lucru interesant, de care nu ma voi ocupa, in special din cauza sensibilitatilor religioase, care pot fi interpretate diferit de ceea ce mi-as dori sa exprim, este viziunea religioasa (morala si etica) a diverselor denominatiuni fata de capitalism, afaceri si profit. Pot sa va asigur, insa, ca viziunea protestanta a fost cea mai eficienta in creatia capitalismului modern, de bine sau de rau.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"> <div style="text-align: justify;"><strong>Capitalismul anglo-saxon</strong> este bineinteles cel generat de etica protestanta. Capitalismul german, desi si el in mare bazat pe etica protestanta, a fost diferit. Surprinzator sau nu, modelul britanic a fost complet diferit de cel american. Imperiul Britanic nu a avut niciodata un sistem oligarhic, cel american a fost la inceputurile lui oligarhic. Capitalismul oligarhic se caracterizează prin concentrarea proprietăţii private asupra capitalului în mâinile unui număr redus de familii, marea majoritate a populaţiei fiind lipsită de capital, obligată să trăiască exclusiv din salariu. Concentrarea proprietăţii asupra capitalului se realizează prin mijloace semi-legale, coruptie sau înşelăciune, prin mecanisme legislative şi financiare, antidemocratice, contrare intereselor marii majorităţi a populaţiei şi favorabile minorităţilor oligarhice.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAaVHCnp-1VMjOmcrgpUvFohoHzQxIEFUdTCRXU31h5FC_f4kDEI0nLFFfEO9071_vA4WLtF-5YS7tR69ptwEuyVP-76UGPQa2jQ2vybbontPbNcn23URWjHzFnXGQqMRzukjUIbWq07c/s1600/993-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="293" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAaVHCnp-1VMjOmcrgpUvFohoHzQxIEFUdTCRXU31h5FC_f4kDEI0nLFFfEO9071_vA4WLtF-5YS7tR69ptwEuyVP-76UGPQa2jQ2vybbontPbNcn23URWjHzFnXGQqMRzukjUIbWq07c/s320/993-2.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Americanii au avut parte de oligarhii lor: John Astor, Andrew Carnegie, John W. Gates, J. P. Morgan, John D. Rockefeller, Cornelius Vanderbilt, toti baroni talhari si crestini credinciosi, astazi nume de fundatii de binefacere si patroni ai artelor. Daca bogatia lor, agonistita printr-un capitalism salbatic si feroce, a fost bazata pe capturarea si jaful unor bogatii care nu apartineau nimanui si consolidarea unor piete care nu au existat inaintea lor, capitalismul britanic s-a nascut prin capturarea unor piete si resurse aflate in primul rand in afara statului insular. Capitalismul britanic s-a bazat pe un imperiu colonial, administrat prin companii cu actiuni.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Din nefericire, o mare parte din fostele tari comuniste au avut parte de ambele feluri de capitalism, care a generat un capitalism autohton unic in istoria societatii umane. Vom discuta despre acest hibrid care ne afecteaza si noua viata zi de zi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cateva cuvinte premergatoare postarii viitoare, despre comunism si falsa tranzitie. Cateva diferente fundamentale: </div><div style="padding-left: 30px; text-align: justify;"><span style="color: #3366ff;">- Absenţa formală a pieţelor capitaliste şi a proprietăţii private<br />
- Absenţa asociaţiilor civice şi a societăţii civile (sindicate, media etc.) necontrolate de partidul-stat<br />
- Absenţa structurilor politice autonome<br />
- Absenţa separării puterilor în stat<br />
- Sisteme de alocare a resurselor bazate pe status politic şi nu pe clasă sau putere de cumpărare.<br />
-<span style="color: red;"> Subordonarea politică a economiei. <span style="color: blue;">Inexistenţa falimentelor. </span>Eficienţa economică redusă.</span><br />
- Banii nu reprezintă adevăratul mijloc de schimb (<span style="color: red;">t</span><span style="color: red;">raficul de influenţă</span> şi barterul ocupă ponderi mai importante în comunism decât în capitalism)<br />
- <span style="color: red;">Incertitudinea rezultatului acţiunilor iniţiate de indivizi datorită implicării aleatoare a factorului politic</span> </span>(din Sawka – 1999 p.23, Ray 1996 p.67)</div><div style="padding-left: 30px; text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cred ca tabela care insoteste acesti parametri ai comunismului economic ne poate arata extrem de facil ca noi, romanii, si tara noastra <strong>Romania nu se afla in nici un capitalism, noi ne aflam intr-o perioada postcomunista, pe care unii o doresc la nesfarsit</strong>. Asa ca dragi prieteni stangisti, injuratori ai capitalismului, Romania nu se afla in nici un capitalism, ci este pierduta intr-o interminabila tranzitie. Cand in sfarsit dreapta se va trezi si va termina sa aiureze cu lozinci imbecile vom putea discuta mai departe. </div></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-84098501524376259362011-12-31T10:51:00.000+02:002011-12-31T10:51:01.134+02:00Cicluri si Agregate<div style="text-align: justify;">Chiar daca apartinem unei culturi bazata pe faptul ca istoria are un inceput in Geneza si va avea un sfarsit in Parusia, deci o evolutie liniara, nu putem ignora cicluri istorice care se repeta la anumite intervale, de obicei din cauza unor schimbari profunde, de ordin social. Un nou ciclu incepe cand ceea ce a fost nu mai corespunde unor realitati in evolutia omenirii. Discrepantele intre realitatile sociale si cele politice, economice, militare, religioase sau ecologice ale unor societati declanseaza “miscari tectonice” sociale, provocand tranzitia spre alte asezari sociale. Uneori tranzitia spre un alt ev se va face lent si molcom, alteori rapid si violent.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzXOiqgVIh_qRy_hcPqge6dPxzhjqarEdTrNiLk43fyFOTbldLd9h9FNULSnUrhtbdiOzJTQwT-CqMlBIaNLZAfLJR2EHgWRI4Bx-qt4Wk_MiZCn1fi1jSjZ_7CCkXMm6rvkg6bmfgYWU/s1600/cicluri-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="244" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjzXOiqgVIh_qRy_hcPqge6dPxzhjqarEdTrNiLk43fyFOTbldLd9h9FNULSnUrhtbdiOzJTQwT-CqMlBIaNLZAfLJR2EHgWRI4Bx-qt4Wk_MiZCn1fi1jSjZ_7CCkXMm6rvkg6bmfgYWU/s320/cicluri-1.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Periodizarea istoriei este o chestiune didactica, de multe ori incorecta si in majoritatea cazurilor dezbatuta mai mult decat faptele in sine. Felul nostru de a pune toate lucrurile in “sertarasele” mintii este aproape un impuls biologic. Problema este ca fiecare cultura isi are felul sau de a aranja altfel sertarele memoriei si de aici discrepantele majore in felul cum ne folosim de aceasta memorie istorica. De obicei, cand incep sa vorbesc despre istorie intr-un mediu sau altul mentionez ca “matematica se ocupa de calculul unor cantitati pe care istoria le descrie.” Cat timp istoricii au descris faptele fara sa le comenteze lucrul a fost excelent, cand au si inceput sa le comenteze lucrurile au luat o turnura dificila. Cat timp istoricii au descris fara sa comenteze? Cam niciodata! Daca tot scrii despre ceva, ai tendinta naturala de a-ti da cu parerea. De multe ori parerile pot fi gresite, de alte ori pot fi corecte. In majoritatea cazurilor, pareri corecte intr-un timp pot deveni “gogomanii” intr-altul si viceversa. Deci aici intervine diferenta dintre calculul cantitatilor si descrierea lor. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpwEQZIWw48jARFbGbGJW_RXdBgvrKQeqhMLCZJXnCLkIYX5deIN-ZOcZy65KlYY6-1mADo3IQ7Xm1uUTKC6AErsafnA9mLAqXczOfsnieqG4zFcLT1SllvXKJhFFIKPnsav62miUHzm0/s1600/cicluri-1a.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgpwEQZIWw48jARFbGbGJW_RXdBgvrKQeqhMLCZJXnCLkIYX5deIN-ZOcZy65KlYY6-1mADo3IQ7Xm1uUTKC6AErsafnA9mLAqXczOfsnieqG4zFcLT1SllvXKJhFFIKPnsav62miUHzm0/s320/cicluri-1a.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Nu as vrea sa fiu in pielea istoricului care va dori sa scrie despre evenimentele petrecute in zilele noastre. Sunt multe perioade istorice care sunt vopsite in alb, adica pur si simplu nu cunoastem prea multe pentru ca sursele sunt putine si de neconsiderat din cauza subiectivismului lor clar. Perioada in care traim este si mai dificila dintr-o cauza absolut opusa – enorm de multa informatie in majoritatea ei nerelevanta, manipulanta sau pur si simplu neadevarata.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEf48h6yxpdklfkcyAdn3cRn0AfrPteAu56PQHO0TvIcRPiwhGGObFAex-1vrqkirK6J0NZNEwBzY_qKw_gYdMQR6tboBDbX5RYD9onsDluKNzplmQBiJey7VCpHCBsY-1Ka97vwrKDvk/s1600/cicluri-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="277" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEf48h6yxpdklfkcyAdn3cRn0AfrPteAu56PQHO0TvIcRPiwhGGObFAex-1vrqkirK6J0NZNEwBzY_qKw_gYdMQR6tboBDbX5RYD9onsDluKNzplmQBiJey7VCpHCBsY-1Ka97vwrKDvk/s320/cicluri-2.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">“Noua medie” ne pune pe masa atat de multa informatie incat fiecare dintre noi poate sa-si construiasca un “adevar personal” profund diferit de un alt “adevar personal” al unui interlocutor intamplator. Bineinteles, ambele “adevaruri personale” pot fi extrem de departe de adevarul faptic, poate mult mai simplu decat ambele enuntari particulare. Oamenii prezentului isi traiesc o istorie bazata pe “adevarul personal,” obtinut mai mult sau mai putin fara nici un filtru al obiectivitatii, atat cat aceasta poate exista.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cine crede ca istoria se repeta nu cunoaste istorie. Istoria nu s-a repetat niciodata. Societatea isi repeta tiparele evolutive si impune – unii spun evolutia – numita de altii progres. Aceste tipare evolutive conduc la sentimentul ca istoria se repeta. Am sa incerc sa conduc aceasta teorie la inceputurile scrise ale istoriei. Intr-o serie de articole scrise acum cativa ani, mult inainte de criza actuala am descris o prima evolutie spre un alt ev. Ma refer la perioada de trecere de la bronzul tarziu spre fierul timpuriu, adica ceva intre anii 1400 – 1100 î.Hr. Este perioada in care Regatul Nou Egiptean se prabuseste sub presiunea Popoarelor Marii, Civilizatia Minoica si Imperiul Hitit dispar. Migratia din nord si din est spre Levant, Arhipelagul Elen si Egipt (zonele bogate) dau “peste cap” sistemul economic existent, apar primele manifestari religioase monoteiste si dezastre naturale (ecologice) in Estul Marii Mediterane, Anatolia si Levantul de Nord distrug economia agricola si comertul intre state, producand grave dezechilibre intre cei care aveau si cei care flamanzeau. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Capitalismul-fiduciar este promotorul primei etape a acestei crize. Acest capitalism-fiduciar a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (adevarate, stabile), insusindu-le. In afara incompatibilitatii cu nevoile societatii, ambele sisteme – comunismul si capitalismul-pecuniar - au la baza o singura ipoteza existentiala – minciuna si propaganda masiva. Cine crede ca aceasta criza, declansata de capitalismul- fiduciar, s-a terminat greseste amarnic. Omenirea a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta etapa o putem numi “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas (vezi legaturile oneroase ale economiei grecesti cu capitalismul fiduciar, care a mascat datoriile de loc noi ale Greciei pana la insolventa lor). Din nefericire, o poveste cu variatii putin diferite o vedem astazi in Irlanda si Porugalia - sigur vor urma si Italia si Spania, poate mult mai grava dect prima.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuDNBzYFQHPYnI9BzD6CviC5pHU6M8PLa737Q73rl06rO0UbIae0ObKM-n-ypL0kuGC5eLFmPcfyz-zSx-r7b9FQ6ei15Kl_SwQh3RsEHqhu0b4Wv3LLYzZ9_k9r0U0tpfau3_PbUccK8/s1600/cicluri-2a.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="136" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuDNBzYFQHPYnI9BzD6CviC5pHU6M8PLa737Q73rl06rO0UbIae0ObKM-n-ypL0kuGC5eLFmPcfyz-zSx-r7b9FQ6ei15Kl_SwQh3RsEHqhu0b4Wv3LLYzZ9_k9r0U0tpfau3_PbUccK8/s320/cicluri-2a.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">“Criza datoriilor suverane” era iminenta! Ea a fost generata de dezechilibrul dintre supra-productia unor state fata de supra-consumul altora. Intr-un cuvant, chinezii si nemtii au fabricat si grecii, spaniolii si altii au cumparat, bazandu-se pe niste venituri care au ramas “pe vine”. Chinezii si germanii au acceptat indatorarea si au primit in loc de bani adevarati “cuvantul de onoare” al acestor state, adica hartii care s-au dovedit fara valoare.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Vreau ca toti prietenii socialisti sa inteleaga – capitalismul nu a murit, ci el va trebui sa se curete de reziduurile lacomiei si ale non-valorilor pecuniare. Cea mai mare putere capitalista (in devenire) din lume este un stat comunist – China. Capitalismul NU este si NU a fost niciodata o oranduire sociala. De la sclavagism si pana in zilele comunismului chinez, capitalismul a fost un sistem economic, care niciodata nu va avea inlocuitor. Capitalismul a fost si va fi si in viitor promotorul progresului.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDYu0US6_W_dcwo_NhZNO9J17sWYWJ4-Wvw-RTrSy8rbd68rRjXOR5qF0XPJl8tjaxRNZfHncG4b1RgC6iQHbsmtWt5ogsteVCuMArcT-Fcms885tqqmUxyIqO2u_43CR15HcJpd9YEtk/s1600/cicluri-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="305" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDYu0US6_W_dcwo_NhZNO9J17sWYWJ4-Wvw-RTrSy8rbd68rRjXOR5qF0XPJl8tjaxRNZfHncG4b1RgC6iQHbsmtWt5ogsteVCuMArcT-Fcms885tqqmUxyIqO2u_43CR15HcJpd9YEtk/s320/cicluri-3.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Criza – si tot ce este legat de ea – are doua nume, primul se numeste “Dezechilibru”, al doilea se numeste “Neincredere”. In clipa cand se creaza o relatie in care un stat sau un grup de state produc enorm de mult si state care consuma enorm de mult fata de posibilitatile lor, ai creat un Dezechilibru. Deoarece nimic si nimeni nu poate trai intr-un dezechilibru au creat niste instrumente pentru a dezamorsa momentan problema. Ai un picior mai scurt la masa pe care mananci, bagi cateva bucati de hartie sub piciorul scurt, il echilibrezi pentru un timp, dupa aia Dumnezeu e mare. Sau moare creditorul sau moare cel care este creditat sau se intampla o minune.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Indiferent cum si cand aceasta criza se va termina, sunt sigur ca lumea noastra, a tuturor, indiferent de locul in care traim, va fi diferita. Agregatele s-au schimbat, asa cum s-au schimbat acum 3 milenii si jumatate. Ramane numai sa intelegem acest lucru. Nu numai realitatile economice vor fi diferite, perceptiile noastre despre felul in care trebuie sa traim din punct de vedere economic sunt intr-un proces continuu de schimbare si probabil se vor schimba. Comunitatile, statele, firmele comerciale si individualii care se vor adapta mai rapid vor reusi sa supravietuiasca si sa prospere, cei care nu vor reusi le va fi foarte greu, poate imposibil. Societatea occidentala si in special cea Americana sunt bazate pe credit. Pentru un om care lipseste o perioada din aceasta societate si traieste o perioada intr-o societate “cash-based”, asemanatoare celei romanesti, reintoarcerea in aceste zile intr-o “atmosfera” bazata pe credit poate fi uluitoare. Lumea si-a regasit sensurile naturale – consumi cat produci si daca poti, economisesti.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirtSd0D_VzzFWAroX7vMCW_E_e_XEFEWb_7w0talAYoCSZ2IG_VyhgtrNmgYncOpfdMGglq7rQg23-Ve-u5hLsnLq0LyRwWa31qaLcZO8lLPS_fZWWv534hdAVlt3rKyfdBdbg9R4gNLA/s1600/cicluri-3a.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="137" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirtSd0D_VzzFWAroX7vMCW_E_e_XEFEWb_7w0talAYoCSZ2IG_VyhgtrNmgYncOpfdMGglq7rQg23-Ve-u5hLsnLq0LyRwWa31qaLcZO8lLPS_fZWWv534hdAVlt3rKyfdBdbg9R4gNLA/s320/cicluri-3a.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Echilibrul poate fi refacut numai daca vom intelege ca suntem la sfarsit de ciclu si la inceputul altuia, ca agregatele care creaza o societate decenta trebuie sa se schimbe si ca de fapt nici lacomia capitalismului fiduciar si nici darnicia statului social nu mai pot exista in felul in care s-au manifestat. Ambele au fost lipsite de responsalbilitate. Traim o perioada bivalenta. O lume politica multipolara, cu varfuri regionale, de fapt o globalitate destructurata si o lume cu o globalitate economica perfecta. Aici sunt provocarile si sperantele in mai bine. Cum arata lumea noastra puteti privi in imaginile alaturate, daca este normal sau nu – fiecare cu opinia lui. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-39906572794164616282011-10-15T13:16:00.000+03:002011-10-15T13:35:13.385+03:00Romania - despre pensii si pensionari<div style="text-align: center;">
<b style="color: blue;"> Postat de @DanSu</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Problema pensionarilor si a pensiilor, a intrat in atentia publicului de la noi prin tot felul de declaratii si scenarii care mai decare mai catastrofice. Se discuta in tot felul de tonuri de la cainarea bietilor pensionari (desi datele cam contrazic (<a href="http://www.scribd.com/doc/36473010/prezentarePreda">vezi aici </a>), pensionari care protesteaza si sunt brutalizati de jandarmi, pensii mici si insuficiente, pensii nesimtite, etc. De asemenea se vorbeste cu nonsalanta despre sisteme de pensii (fara sa fie definite), despre drepturi patrimoniale la pensie, despre banii care s-au strans toata viata. Nu se discuta aplicat despre sistemele existente de pensionare, principiile care stau la baza acestora, ce inseamna si cum se sutin sumele aferente pensiilor. Unde sunt banii pensionarilor care au platit toatat viata, de ce se impoziteaza pensiile dupa ce s-au platit impozite toata viata. Altii promit sa faca tot felul de actiuni ( mai degraba utopice) gen economate, cosul zilnic, etc… A plange pe umerii saracilor pensionari este sport national, la fel cum pentru tabara opusa a acuza venituri nemeritate din pensii, este „obligatoriu“. Pe parcursul acestei prezentari, o sa arat ca argumente rezonabile (nepopuliste) exista si de o parte si alta, dar de multe ori argumentele unei tabere argumenteaza de fapt actiunile taberei opuse.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Sa discutam intai despre ce sta la baza sistemelor de pensionare actuale. Incepem prin a spune ca „sistemele de pensii“ sunt o inventie moderna, pana la sfarsitul secolului XIX nu exista asa ceva, nici macar in concept (bineinteles cu exceptia „utopiilor“ fictionale).<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>1. Scurta istorie.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In general, pe parcurs, un individ, acumuleaza o experienta de viata care-i confera un avantaj important la intalnirea altor situatii asemanatoare. Astfel, cu varsta, omul poate gasi mai usor solutii la diverse probleme de viata, solutii pe care le poate impartasi semenilor sai ajutand astfel comunitatea. Totodata insa apare si mecanismul „imbatranirii, fizice dar si psihologice, individul este mai putin dispus schimbarilor si asumarii riscurilor. Cu alte cuvinte, „batranii“ sunt un factor de stabilitate (prin indrumarile pe care le pot da) si in acelasi timp pot deveni un factor de „stagnare“. Totodata, datorita uzurii fizice, dupa o anumita varsta, scade vitalitatea si puterea de munca. Factorul de „stabilitate“ si intelepciune a fost in general ma vizibil (selectia „sociala“ elimina destul de repede indivizii care nu au calitatile necesare pentru supravietuire in cadrul comunitatii). Astfel ca din cele mai vechi timpuri, "batranii" (satului/tribului/comunitatii) au fost venerati (inclusiv prin introducerea ritualica a acestora in meniul <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Massagetae#Customs">anumitor triburi</a>. Lasand gluma la o parte, civilizatiile omenesti si-au respectat in mod normal batranii, toate religiile, inclusiv cele pre-crestine, vorbesc de respectul datorat acestora. Ingrijirea acestora era in primul rand atributul urmasilor directi (in care fii isi respectau si ajutau parintii) fi atributul comunitatilor (mai mici sau mai mari) pentru batranii care adusesera mari servicii acesteia, dar actualmente erau in imposibilitate fizica de a se mai intretine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7UYnz33aOQI-Pcr73nccLeZUlJPs8dig-0MBfv7ZqQj1zu2TTYUAfZlEwv-7V79PWmtSLfWvwp0R65b08J6py11LIenKsDkAbnzysSttro-smRXyK44RcsD-w77llU_hpqXLdzZn3rm8/s1600/DanSu-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7UYnz33aOQI-Pcr73nccLeZUlJPs8dig-0MBfv7ZqQj1zu2TTYUAfZlEwv-7V79PWmtSLfWvwp0R65b08J6py11LIenKsDkAbnzysSttro-smRXyK44RcsD-w77llU_hpqXLdzZn3rm8/s320/DanSu-1.jpg" width="289" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Mai exista din cele mai vechi timpuri, un sistem de „rasplata“ pentru anumite servicii aduse „suveranului“ (indiferent daca era imparat, faraon, mogul sau altcineva), prin care in urma serviciilor aduse acestia, anumite persoane erau rasplatite nu numai cu sume mari pentru anumite servicii punctuale, ci si cu anumite avantaje materiale pe parcursul restului vietii, uneori chiar si urmasii acestor persoane. Este cazul special al veteranilor, militari de profesie, care dupa o anumita perioada de timp de serviciu, sau un numar de campanii, erau rasplatiti la demobilizare cu rente viagere, cu functii de dregator, cu scutiri de impozite, sau improprietariti cu anumite terenuri. Aceste „rente“ – prezente sau viitoare, asigurau „suveranului“ loialitatea supusilor. Era o metoda de control pe care aproape orice suveran o avea asupra dregatorilor sai. Oice „abatere“ de la loialitate si/sau serviciu corect, insemna si pierderea acelor stipendii. Intr-un fel, pana in epoca moderna, acesta era singurul model de „pensionare“ existent.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Este deci necesar un mecanism social de „retragere“ a celor ce depaseau un anumit prag de uzura. unul dintre primii care au pus problema "retragerii" celor activi dupa o anumita varsta a fost William Osler, unul din profesorii fondatorii ai spitalului („Big Four“) <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Johns_Hopkins_Hospital%20din%20Baltimore">Johns Hopkins</a> . Este adevarat ca era adeptul unei terapii cam scandaloase pentru ideile moderne (<a href="http://en.wikipedia.org/wiki/William_Osler#Euthanasia.">eutanasierie</a>) , dar problema medicala a "perioadei senine" a aparut la orizont.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Dar primul care a facut „oficial“ inaugurarea pensionarii, a fost mult-invocatul Bismark, care a stabilit varsta de 70 de ani ca varsta de pensionare, precum si un sitem de plati pentru acest fond, in care angajatorul era obligat la plata a 1/3 din suma iar muncitorul din restul de 2/3. Totodata el a introdus si o forma de plata pentru incapacitate temporara de munca (boala). Calculul era destul de cinic, mai ales ca media de varsta era putin <a href="http://www.gapminder.org/data/%20">peste 40 de ani</a>. . Anul 1890, este deci anul de start al sistemelor de pensionare actuale. In aceasta privinta, <a href="http://gabrielstaicu.blogspot.com/2010/03/modelul-social-european-de-la-abordarea.html">Gabriel Stanciu afirma:</a> „<span style="color: blue;">Cu mai bine de 100 de ani în urmă, Bismark a pus bazele construcţiei statului bunăstarii modern, demarând programe ample în domeniul pensiilor, şomajului, asigurărilor de sănătate. Aşadar, statul bunăstării a înlocuit vechile contracte dintre generaţii ce funcţionau în interiorul familiilor cu un contract social bazat pe redistribuire</span>.“ </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>2. O clasificare nestiintifica (personala)</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<b> </b></div>
<div style="text-align: justify;">
Sistemele de sustinere a celor inactivi, sunt deci de mai multe categorii, aparute treptat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>a) Categoria naturala </b>– cand comunitatea (trib/familie/societate) are grija de persoanele incapabile de munca pe baza unor cutume. Este un comportament natural stabilt mutual mai ales intre membri unei familii. Parintii au grija de copii (instinctual pentru propasirea speciei) iar tinerii au grija de batrani – contractul intre generatii).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>b) Categoria contractuala specifica</b> – cand comunitatea ofera punctual anumite avantaje unuia sau mai multor membri ai ei pentru anumite servicii (specifice si specificate) prestate. Nu este neaparat vorba doar despre oameni inactivi, ci este vorba de avantaje oferite la terminarea unor activitati specifice. Onoruri pentru eroi sau salvatori, rente pentru luptatorii la incheierea misiunilor, improprietarirea anumitor demnitari, etc…. Este in primul rand o oferta sociala, prin care societatea incurajeaza anumite comportamente (vitejia, loialitatea, consecventa, etc…), pentru a mari probabilitatea ca pe viitor sa obtina acelasi tip de comportament de la alti membri. De asta de obicei beneficiile sunt oferite mai ales sub forma unei rentei viagere, ceea ce stimuleaza (psihologic) activii sa indeplinesca sarcinile respective. Sunt in general denumite „pensii de serviciu“.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>c) Categoria umanitara </b>– cand comunitatea ofera unor membri aflati in dificultate (temporara sau definitiva), un anumit sprijin pentru a putea supravietui o anumita perioada. E vorba de sprijin de sustinere, izvorat din morala religioasa (aproape orice religie are o astfel de componenta) de ajutorare a aproapelui. Sumele astfel incasate sunt „ajutoare sociale“.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>d) Categoria contractuala </b>– este mai noua, si are puternice caracteristici pecuniare. Este de fapt ceea ce se numeste generic „pensie“. Relatiile contractuale sunt pecuniare, cer doar o durata de timp. Exista doua tipuri de astfel de contracte:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<ol style="text-align: justify;">
<li><b>Investitionale: </b>Sumele depuse sunt de fapt economii, iar un anumit agent este delegat sa efectueze diferite tranzactii pentru a pastra sau mari suma aflata la dispozitie. Este cazul piloanelor II (obligatoriu) si III (facultativ) din sistemele de pensii actuale. Ca orice investitie, se asuma si un coeficient de risc. Coeficientul de risc este scazut prin reglementari foarte stricte. Fata de o investitie obisnuita, sumele se depun treptat iar retragerea acestora se poate face strict reglementat (doar dupa o perioada minimala). Banii sunt total privati si se supun acelorasi reguli ca orice investitie privata – si pierderea si beneficiul sunt private. Varsta persoanei are doar o importanta secundara, principalii factori sunt cuantumul sumei depuse si perioada depunerii acestora. Sumele sunt deci proprietatea celor ce investesc.</li>
<li><b>Asiguratorii:</b> Sumele atrase se constituie plati pentru cei ce corespund conditiilor asigurate. Platile sunt proportionale cu sumele atrase precum si cu cuantumul platilor de asigure. Cu diferenta ramasa, se mareste fondul prin diverse investitii facute de gestionarul fondului. La fel ca la contractele investitionale, varsta nu este de obicei un factor asigurat. In sistemul public, sunt asigurari de sanatate, sau componenta privind riscul de incapacitate de munca (invaliditatea, boala). Sumele nu raman in proprietatea asiguratilor ci a asiguratorului. Cuantumul platilor este determinat de gravitatea factorului asigurat.</li>
<li><b>Redistributive: </b>Sumele depuse se constituie in totalitate ca plati pentru persoanele care se califica pentru incasari. Nu exista tranzactii de crestere investitionala sau acestea sunt nesemnificative (legea permite ca 3% din incasari sa se constituie un fond de rezerva). Nu exista acumulari de bani. Proprietarii sumelor sunt cei ce incaseaza. Cuantumul sumelor se calculeaza dupa un algoritm ce prevede atat durata de cotizare cat si cuantumul platilor anterior efectuate.</li>
<li><b>Ocupationale:</b> Mai exista o categorie de sume care pot fi incasate de persoane inactive, care rezulta din contracte directe incheiate intre un angajator (poate fi si generic, sau poate fi un angajator specific) si angajati. Prin acest contract, angajatii vor beneficia la incetarea contractului, de anumite plati. Aici este diversitatea mai mare, pentru ca acestea pot fi de la caz la caz, ori din una din cele de mai sus, ori chiar o combinatie intre ele.</li>
</ol>
<div style="text-align: justify;">
<b>Precizare:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Intrucat contractele investitionale (pensiile private cu cumulare) nu au constituit probleme pentru bugetul de stat (pana acum, dar la politicienii nostri nu se stie niciodata – cei din Ungaria stiu de ce) ci sunt bani privati ce circula privat, nu vom intra in discutiile pe aceasta tema. La fel nici sumele asiguratorii nu constituie subiectul lucrarii (desi daca vorbim de asigurarile de sanatate am putea povesti multe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Prin denumirea de pensii, ne vom referi de acum inainte la componenta redistributiva.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Tin sa fac aceasta precizare, intrucat exista foarte multa confuzie atat la nivelul decizional cat si la nivelul trepadusilor din mass-media, care denumesc la fel categorii diferite. Mai mult, din ignoranta, prostie sau rea vointa, legiuitorul a trecut prin parlament o lege „a pensionarii“ (263/2010) care amesteca in mod inconstient (si iresponsabil) categorii de plati de sustinere. Toate sub denumirea generica de „pensii“<b> </b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>3. Date despre pensionare si pensionari.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Nu fac o insiruire de date statistice. Dau doar cateva date culese lejer cu prietenul „Goagle“.despre situatia din romania. Despre <a href="http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD/ob6.htm">speranta medie de viata</a>. (se pot descarca date) de la nastere si pana la 65 de ani. In esenta, in Romania daca speranta medie de viata este de peste 76 de ani, pentru cei peste peste 65 de ani speranta de viata este de peste 15 ani (13.81 barbatii si 16.76 femeile). Daca luam si faptul ca pentru femei – varsta de pensionare e mai mica decat pentru barbati, speranta de viata dupa pensionare (considerand 60 de ani varsta pentru femei) ar fi de peste 21 de ani pentru femei si 13,81 ani pentru barbati. Calculele nu se fac chiar asa, dar tendintele sunt evidente acestea. Datele sunt interesante, (desi sunt din 2008 dar nu cred ca merg in jos) sensei <a href="http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD/ob6.htm">@turambar</a> ar avea multe de explicat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Intuitia si observatiile empirice ne spun acelasi lucru. Ma rog, oamenii au o placere perversa de a baga sume colosale prin care sa fie demonstrat „statistic“ cum ca vara este mai calda decat iarna, apa calda este mai calda decat cea rece, sus-ul este in sus si marul cade spre pamant. La fel observam si noi in jurul nostru, ca batranii sunt tot mai batrani iar copii sunt tot mai putini iar noi ramanem tineri doar in gandurile si simturile noastre. Cine simte altfel sa consulte statisticile.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Un grafic care mi-a placut foarte mult (pentru ca acolo este si actiune, <a href="http://populationpyramid.net/">l-am gasit pe aici </a>. (Are si sectiunea pentru Romania). Am facut un print screen doar pentru a avea de discutat pe marginea lui:</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Cam asa va evalua populatia intr-o suta de ani in Romania.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgukYzHDAxuCAc6j2wv3aSWTCY3Tl7ciV9K3usDXdLGinVme0n-ytZpyuROKpLOtwIkyZTRmcNfgVXZ4IBhAlNDl0udYD8EBRpTSswnplTDaPw4Oj11mUneWREHD7w2ZUBeG6jVW6u8k7k/s1600/DanSu-3.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgukYzHDAxuCAc6j2wv3aSWTCY3Tl7ciV9K3usDXdLGinVme0n-ytZpyuROKpLOtwIkyZTRmcNfgVXZ4IBhAlNDl0udYD8EBRpTSswnplTDaPw4Oj11mUneWREHD7w2ZUBeG6jVW6u8k7k/s400/DanSu-3.JPG" width="400" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imaginati-va ca in aceasta perioada, cei cuprinsi intre linia verde si linia rosie – au intretinut atat pe cei de sub linia verde cat si pe cei de deasupra liniei rosii. In anul acela (2050), eu (daca voi mai fi existand) voi fi undeva chiar prin teapa din varf, iar copii mei vor fi fiind cam la linia rosie. Acestea sunt date statistice, momentan nu se intrevede nimic din ce ar putea modifica evolutia. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Datele nu sunt valabile doar la noi, in lume lucrurile sunt mult mai proaste (cu prespective sumbre) in unele tari si mult mai bune (dar cu perspective proaste) in alte tari. Pe scurt, citez: „pe termen lung toti suntem morti“. Repet, acestea sunt date statistice, dar si bunul simt comun ne arata aceleasi tendinte.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>4. Probleme politice si legislative</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In avantul lor de oferi motive pentru a fi votati, politicienii au recurs la cea mai indemana arma a lor – populismul. Plangand pe umerii bietilor pensionari, au pensionat mai multi oameni prin scaderea varstei, plangand pe umarul asistatilor sociali (care nu au fost contributori), i-au scos si pe acestia la pensie cu aceleasi drepturi ca ale contributorilor. Categoriile de sustineri pentru cei inactivi au fost amestecate in loc sa fie clarificate. In numele „vicisitudinilor“ vietii, politicienii unguri (aia din ungaria) au confiscat sume private pentru a face plati publice. Ai nostri fac alte multe prostii (dar e drept ca doar prostia ungurilor nu au facut-o desi tare le-ar fi apropiata inimii). Se vorbeste public despre pensionari, unii ca sunt saraci, altii ca sunt nesimtiti, altii ca merita, altii ca nu merita, dar nu se vorbeste de „categorii de pensionari“.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>Prin legea 263/2010 </b>– aia cu pensiile – guvernantii de azi au dat o lovitura serioasa insasi ideii de pensie ca obligatie sociala de contributivitate. Asimileaza neplatitorii cu platitorii, incalca principiile de la articolul 2 cu precizari de la articolul 3 (nu sunt cifre date doar ca exemple – sunt articolele de care am sa ma ocup mai incolo) si apoi pe parcursul intregii legi. Trece categoria celor platiti in categoria contractelor specifice (militari/politisti/functionari) in categoria contributiva. Pe judecatori, a avut grija sa-i treaca tot acolo guvernele anterioare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Ce vreu sa subliniez aici, este eroarea de concept, prin care anumite plati, care intra in categoria pe care (eu) am denumit-o „a contractelor specifice“ si care au mai degraba un caracter contractual (cu obligatii, sarcini si drepturi) intre suveran (statul/poporul) si anumite persoane, au fost trecute la categoria „contractuala“, ba mai mult la subcategoria de „redistributie“. Ceea ce pe de o parte incalca drepturile patrimoniale ale persoanelor implicate in acest tip de contract (atat platitori cat si beneficiari). Imaginati-va un contract (sa spunem pe termen lung) in care doua persoane stabilesc ca se fac anumite plati si respectiv livrari la anumite date (operatie curenta de exemplu in livrarea de petrol) si ca urmare cel ce livreaza va livra persoanei cu care a incheiat contractul o cantitate mai mica, iar restul va trebui sa-l livreze unei terte persoane fara legatura cu acel contract. In plus, incepand cu 2008, s-au tot marit pensiile (la un moment era o adevarata licitatie, scuza pe care o invoca azi PNL-ul, cum ca ei nu au votat si nici gura nu le miroase este cel putin puerila.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Primul efect al acestei decizii, a fost usor previzibil, deficitul bugetului de asigurari sociale a sarit in aer. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Am incercat sa construiesc cu datele de la ministerul muncii atatea cate sunt ele, un mic tabel. Datele sunt obtinute prin impartirea sumei din excutia din bugetul din anul respectiv la numarul de pensionari din sistemul public de pensii de stat + cei din agricultura. <a href="http://www.mmuncii.ro/ro/684-view.html">Sursa datelor -1 </a>; <a href="http://www.cnpas.org/portal/media-type/html/language/ro/user/anon/page/pensions.psml/template/generic?url=%2Fcontent%2Fcnpas%2Fstatistics.html&title=Indicatori+statistici+pilon+I">Sursa datelor -2</a> . </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIaINjU2oPpUNii3tF4hHzDGhPVUHYwqN4fjXrTNcCLToSjIYtpJFTQ89h7LgXzF_QJg0mu_BRMDTjOdgRkhe9SFyWB54xBFXgBFg93X3lVMFUEl8RqukWM4vtE9gMmqJl4pqgOQD2uUw/s1600/DanSu-4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="120" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIaINjU2oPpUNii3tF4hHzDGhPVUHYwqN4fjXrTNcCLToSjIYtpJFTQ89h7LgXzF_QJg0mu_BRMDTjOdgRkhe9SFyWB54xBFXgBFg93X3lVMFUEl8RqukWM4vtE9gMmqJl4pqgOQD2uUw/s640/DanSu-4.JPG" width="640" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Ce se remarca: desi contributiile au crescut de 5 ori (in primul rand in valoare, pensiile au crescut putin mai mult (cam de 6ori si ceva), subventiile au explodat in ultimii 3 ani. In 2008, cand economia duduia, somajul scadea, venind dupa un an fara deficit, subventia a crescut de 5 ori). Anul urmator iar de 5 ori (fata de precedentul). Subventiile sunt de 43 de ori mai mari decat in 2001 (atentie – per capita, desi populatia pensionara a crescut) In plus, dupa moda analizelor complexe care ne demonstreaza lucruri arhicunoscute, se observa ca subventiile cresc mereu in anii electorali. Ghici ciuperca de ce.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Exista un gen de probleme cu care ne pierdeam prin tineretile neuronii, cu rezervoare si bazine (ceva de genul : un bazin se goleste in x minute…. Sa se calculeze debitul unui robinte care umple bazinul in … ) .Problema este ca domni nostri parlamentari, au gasit solutia problemei doar la marirea scurgerii, probabil ori nu au trecut prin clasele respective, ori nu au rezolvat niciodata o asa problema. „Bugetul consolidat“ – adica oala comuna din care servim cu polonicul – a fost creatia binecunoscutului PM cu termopane made in china si cu gaini la cornu. Cvu alte cuvinte, degeaba platesc sanatatea (mea), degeaba platesc (contributia mea) si degeaba ii mai dau „suveranului“ (statul) si zeciuiala. Niste contabili le aduna oricum la cazanul comun si le folosesc cum, cat si unde vor muschii lor. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Mai exista un aspect de ordin legal: Prin punerea tuturor acestor plati sub umbrela „pensiilor contributive“, se neaga posibilitatea controlului pe perioada activa. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
In multe din procese, s-a mers pe ideea ca CEDO, a hotarat ca „pensia“ este un drept patrimonial. Probabil este discutabil daca si cuantumul pensiei este tot un drept patrimonial, dar asta e alta discutie. Ideea, de bun simt de altfel, este ca exista niste termeni contractuali intre stat (care administreaza fondulrile stranse cu un scop precis) si cei ce depun sumele care constituie fondul. Sumele se depun exact cu scopul de a fi redistribuite. Intrucat banii ce-i depun sunt banii personali (rezultati din castiguri), normal ca se naste un drept personal asupra acestora (prefer termenul de „drept personal“ decat „drept patrimonial“. Acesta din urma este transmisibil tertilor, pe cand cel „personal“ nu se transmite si nu poate constitui obiectul succesiunii, „<a href="http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar%7Etermen-drept_personal.html%29">ele sunt, fara exceptie, drepturi absolute</a>“. </div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Daca ne referim la pensiile din categoria contractuala, parerea mea este ca e o abordare logica si normala (si etica). Dar daca ne referim la „pensiile de servici“ – cele oferite pentru prestarea anumitor servicii, este un nonsens sa fie platite servicii neefectuate sau prost efectuate. Un militar care dezerteaza, un judecator care impiedica justitia, un politist care fraternizeaza cu infractorii, toti acestia nu ne ofera serviciile pe baza carora sunt (sau vor fi) rasplatiti la sfarsitul perioadei. Atunci de ce in apararea acestora este invocat dreptul patrimonial (sau personal)?. Odata iesiti din activitate, cei ce nu efectuat pe parcursul activitatii „serviciile“ pentru care merita rasplata, sa intre pe pensia obisnuita (cea contributiva) cei care au dreptul la ea. Nu poti da „pensie de magistrat“ unui om dovedit ca nu a judecat corect. Nu poti da pensie de politist unuia prins pe timpul activitatii ca-i apara pe hoti. Si asa mai departe.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Din curiozitate am vrut sa vad ce se intampla si la altii (desi in filme vedem politisti corupti care pierd dreptul la pensie). <a href="http://www.vba.va.gov/bln/21/pension/vetpen.htm#1">Am gasit la o prima strigare</a> Probabil @theophyle stie mai multe, si am gasit subliniat clar la primul articol: o conditie absoluta: „<b>you were discharged from service under conditions other than dishonorable</b>“. Un militar care a iesit din armata in conditii dezonorante – nu se califica pentru incasarea pensiei. Este primul paragraf. Ce vreti mai mult decat atat? Nu cred ca cei ce au furat din bunurile armatei americane, au dezertat sau au acoperit infractori s-ar putea incadra in aceste conditii.</div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>5. Ce insemna un principiu (in lege) si ce valoare are el pentru celelalte articole.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
E vorba de legea 263/2010 – legea pensiilor. Care incepe din articolul doi sa glasuiasca cam asa (de la litera c incolo:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<ul>
<li>„<b>c)</b> principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; „</li>
<li> <b>„d)</b> principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;“</li>
<li><b> „e) </b>principiul repartiției, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;“</li>
<li><b> „f)</b> principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege; „</li>
<li> <b>„g)</b> principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;“</li>
<li> <b>„h) </b>principiul imprescriptibilității, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;“</li>
</ul>
<div style="text-align: justify;">
In continuare problema se pune ca in gluma aia:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<span style="color: blue;">„Un tip intalneste pe cineva ce mergea la targ cu doua gaste – una o tinea in mana stanga, pe cealalata in mana dreapta. Il intreaba: </span><br />
<span style="color: blue;">- Unde mergi bade cu gastele?</span><br />
<span style="color: blue;">- Cu cea din stanga?</span><br />
<span style="color: blue;">- La piata.</span><br />
<span style="color: blue;">- Dar cu cea din dreapta?</span><br />
<span style="color: blue;">- Tot acolo.</span><br />
<span style="color: blue;">- Vrei sa le vinzi? </span><br />
<span style="color: blue;">- Pe care din ele?</span><br />
<span style="color: blue;">- Pai cea din stanga.</span><br />
<span style="color: blue;">- De vanzare.</span><br />
<span style="color: blue;">- Dar cea din dreapta?</span><br />
<span style="color: blue;">- Pai si aia.</span><br />
<span style="color: blue;">- Dar cu cat le dai?</span><br />
<span style="color: blue;">- Pe care din ele?</span><br />
<span style="color: blue;">- Pe cea din stanga.</span><br />
<span style="color: blue;">- Cu 100 de lei.</span><br />
<span style="color: blue;">- Dar pe cea din dreapta?</span><br />
<span style="color: blue;">- Si pe aia cu 100.“</span></div>
<div style="text-align: justify;">
Cam asa procedeaza si legiuitorul, indiferent care ar fi, care simte aproape mereu sa-i declare pe unii mult mai „egali“ decat pe ceilati, <b>Cititi legea cu urnatoarele precizari: unde se pomeneste de „art. 6 alin. (1) pct. I lit. c)“ sa stiti ca e vorba de oameni ce nu au contribuit la pensie (este vorba de pensiile militare trecute pe contributivitate). </b>Altfel nu inteleg de ce precizarile, aproape la fiecare articol, dupa articolul 2. Sa exemplificam:</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<ul>
<li><b>Art.3, lit.q: „q) </b>stagiu de cotizare în specialitate — perioada în care o persoană din sistemul național de apărare ațională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații: ….“ .Adica se recunoaste ca nu e stagiu pur si simplu, ci asa un stagiu mai „egal“.</li>
</ul>
<ul>
<li><b>Art. 10: „(1)</b> Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declaratia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) si (2) constituie documentul pe baza căruia se stabileste stagiul de cotizare în sistemul public de pensii si punctajul mediu anual pentru asiguratii sistemului public de pensii, cu exceptia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).</li>
</ul>
<ul>
<li><b>(2)</b> În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), declaratia prevăzută la art. 7 alin. (1) si (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabileste stagiul de cotizare în sistemul public de pensii si punctajul anual de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“</li>
</ul>
<div style="text-align: justify;">
Cu alte cuvinte la acest articol, iarasi ceilalti sunt egali cu aialalti, ba chiar putin mai egali (la aialalti doar din 2001 incoace).</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<b>Exemple sunt multe.</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Ce s-a urmarit de fapt: Inghesuirea pensiilor de serviciu, in categoria pensiilor „contributive“. Deci si domnul general Plesita (daca ar mai fi trait) si alti generali tortionari (era motiv de avansare la exceptional) de pe vremea lui Ceasca, trebuie si omul sa primeasca o pensie ca sudorul si minerul prapadit, o pensie care e drept patrimonial. Nu conteaza ca prin ce a facut (torturi, executii sumare, crime), a terfelit chiar meseria de militar.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
Iar daca tot a aparut scandalul cu „Iesi afara javra ordinara“ care a dovedit ca politaii nostri au mai mult curaj decat credeam noi vazand cat de pasivi stau cand se impusca bandele si/sau se sparg magazinele, hai sa mai presupunem un scenariu: „Tovarase general Izmana, ai servit patriotic tara vreme de x ani pe frontul recoltelor, sau a apararii granitelor de hoardele de flaminzi care incercau sa fuga din tara in mod ilegal, ai servit vitejeste.</div>
<div style="text-align: justify;">
Acum tara are nevoie de avioane, de scut antiracheta, de modernizare. Nu avem bani sa luam toate astea si sa-ti platim si tie „pensia de serviciu“. Iti cerem sa mai faci un exercitiu de iubire a tarii si sa renunti pe o perioada la anumite privilegii.<b> Tara iti va fi recunoscatoare.“ Ce credeti, „iesi afara javra ordinara“ vor mai face un sacrificiu?"</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br />
<br /></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-48758748390192560292011-09-18T12:59:00.000+03:002011-09-18T12:59:56.464+03:00Europa intre agonie si extaz: Strategia UE 2020<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyyKJ7XiQkOa48a8pc3Bg6njdMkox8WHrnecQHk3qEd38momZuYuGeL0bKGWr0zQXMMya-81pbw46cctEaYmt9ER2epRet6jVDe4814yvSTx_1-BZudC7lPgJ0HTe8PibHmCZ8hy8ayyU/s1600/103-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyyKJ7XiQkOa48a8pc3Bg6njdMkox8WHrnecQHk3qEd38momZuYuGeL0bKGWr0zQXMMya-81pbw46cctEaYmt9ER2epRet6jVDe4814yvSTx_1-BZudC7lPgJ0HTe8PibHmCZ8hy8ayyU/s200/103-1.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
Dupa insuccesul lamentabil al strategiei
de la Lisabona, inclus in tratatul cu acelasi nume, Brusselul a lansat o
noua strategie pentru a iesi din criza. Noua strategie se ocupa cu
reluarea cresterii economice si transformarea in actor global. Daca
strategia Lisabona vorbea de eforturi comune, noua strategie, numita “<b>Strategia UE 2020</b>”,
vorbeste despre eforturi individuale cu ajutorul Uniunii Europene, pe
scurt fiecare stat membru ia startul individual si in acest caz, <b>Romania nu se afla intr-o pozitie confortabila</b>.</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<span id="more-7490"></span>
</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<a href="http://theophylepoliteia.wordpress.com/2010/06/19/europa-intre-agonie-si-extaz-strategia-ue-2020/867-1/" rel="attachment wp-att-7494"></a>Strategia
UE 2020 afost lansata la inceputul lunii martie a.c., Consiliul
European a aprobat in lucrarile lui din 25-26 martie obiectivele
generale ale proiectului si Consiliul de saptamana trecuta s-a
pronuntat asupra aspectelor legate de implementarea acestor obiective,
urmand ca pana la sfarsitul anului fiecare stat membru sa vina cu un
plan national de implementare. Presedintele Basescu a anuntat la
intoarcerea domniei sale de la Brussel ca aceasta noua strategie este
foarte buna pentru Romania si ca ni se potriveste ca o manusa. Nu stiu
cum a inteles domnia sa acest lucru, sau poate asta i-a explicat dl
Orban (fratele mai destept), consilier prezidential “pe probleme
Europene” . De fapt Strategia UE 2020, este o palma adusa ideii Europei
unite, ea “imparte” UE-27 in cateva categorii, lasandu-i pe cei mai
slabi sa se dezvolte asa cum pot, sau mai precis cum doresc ei, intre
niste parametrii minimali, stabiliti de aceasta noua strategie.</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOoqRyrQWm4l3kfc2U0B-2M7-4IbsqO4AQlT7agbv2FwEVfICY34mRH2eB9_szJt_D6ZhV_5llJmMb_9RS4CoiWVV-9mreKfXd8giwlw3MPzqBrb77S6_J5kmkw3j3pT1cYBRRo6BgW3Q/s1600/103-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOoqRyrQWm4l3kfc2U0B-2M7-4IbsqO4AQlT7agbv2FwEVfICY34mRH2eB9_szJt_D6ZhV_5llJmMb_9RS4CoiWVV-9mreKfXd8giwlw3MPzqBrb77S6_J5kmkw3j3pT1cYBRRo6BgW3Q/s400/103-2.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: black;">
</div>
<span style="color: black;">Mai in detaliu, proiectul agendei “Europa 2020” are in vedere 3 mari formule de crestere economica in decada urmatoare:</span><br />
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<ol style="color: black; text-align: justify;">
<li> crestere economica inteligenta (consolidarea cunoasterii, inovatie, educatie, societate digitala);</li>
<li>crestere economica durabila (cresterea eficientei in productie si a competitivitatii);</li>
<li>crestere economica inclusiva
(participare sporita pe pietele muncii, dobandirea de noi abilitati
profesionale si diminuarea saraciei).</li>
</ol>
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<span style="color: black;">Inbracat in cifre procentuale, lucrurile ar trebui sa stea cam asa:</span><br />
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<span style="color: black;">
</span><br />
<ul style="color: black;">
<li> cresterea ratei de ocupare a populatiei (intre 20 si 64 de ani) de la 69% la 75%;</li>
<li>mentinerea obiectivului de 3% din PIB alocat cercetarii si dezvoltarii;</li>
<li>reducerea emisiilor de gaze de sera cu 20% (30% in anumite
conditii), cresterea cu 20% a energiei produsa din surse regenerabile,
cresterea cu 20% a eficientei energetice;</li>
<li>reducerea ratei de abandon scolar la 10% si cresterea numarului absolventilor de invatamant tertiar de la 31% la 40%;</li>
<li>reducerea cu 25% a numarului persoanelor care traiesc sub limita saraciei.</li>
</ul>
<span style="color: black;">
</span><br />
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
Cele 600 de pagini ale noii strategii
sunt un exemplu foarte bun cum NU trebuie sa arate Europa, singurul
alibi pe care-l pot acorda sefilor de stat care cred ca aceasta
strategie va fi mai eficienta decat cea de la Lisbona este volumul imens
de cifre care aburesc cititorul de la prima pagina si pana la ultima.</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
Romania are o experienta amara cu astfel
de “cincinale” imposibile si ineficiente, sper ca nimeni nu va lua in
serios aceasta noua strategie, pana ce functionarii Brusselului nu vor
cobori din Olimpul in care traiesc.</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
</div>
<div style="color: black; text-align: justify;">
Un articol mai ingaduitor este cel <a href="http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_19671/Europa-2020.-Strategia-Phoenix.html">semnat de Dr. Radu Serban </a>si
publicat in Euroactiv.ro, pentru cei care vor sa citeasca cum este
creata o Uniune, formata din importanti si mai putin importanti –
articolul este esential.</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-4458667467348269042011-08-18T11:42:00.005+03:002011-08-18T11:50:20.998+03:00Uniunea Europeana: Tratatul de la Maastricht<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjARZXhXOJtxjUWoACFfziQmbOfXCCdPOJ40PP7InshVOdOkVjGluUkvTw0sDLNqurRjHRHtE_k0SK3vXGnKDrMmTV0rLPowhoJ87GmXEFNHiB0BgW0P8DhgjZUOm4tD0bXfiUA_gPJaA/s1600/102-0.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 155px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhjARZXhXOJtxjUWoACFfziQmbOfXCCdPOJ40PP7InshVOdOkVjGluUkvTw0sDLNqurRjHRHtE_k0SK3vXGnKDrMmTV0rLPowhoJ87GmXEFNHiB0BgW0P8DhgjZUOm4tD0bXfiUA_gPJaA/s200/102-0.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642114572000856082" border="0" /></a>
<br /><div style="text-align: justify;">Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi <span style="font-weight: bold;">Tratatul de la Maastricht</span>) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţarea Comunităţii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.
<br /></div><div style="text-align: justify;">
<br />După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepţie de neconstituţionalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.
<br />
<br />Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE şi a Tratatului EURATOM acest document este şi actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituţii definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.
<br />
<br />Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuieşte însă vechile Comunităţi Europene, ci le reuneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunităţile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:
<br />
<br /><ul><li>Comunităţile Europene</li><li>Colaborarea în politica externă şi de securitate (PESC),</li><li>Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP).</li></ul>
<br /><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheA_3U7dmtqyPKalV3yjdfxm6D7enMi7rD59KsVi27KtnojhyphenhypheniueV1UMJz-r58VdN091DGCx5XCrHOjR8of1nXaK1rnMY_1g9Rf-ex21rav4GgwFWegnjQEJoeskQdq5q3FBQlJHIQhFM/s1600/102-1.JPG"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 285px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheA_3U7dmtqyPKalV3yjdfxm6D7enMi7rD59KsVi27KtnojhyphenhypheniueV1UMJz-r58VdN091DGCx5XCrHOjR8of1nXaK1rnMY_1g9Rf-ex21rav4GgwFWegnjQEJoeskQdq5q3FBQlJHIQhFM/s400/102-1.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642114282580708738" border="0" /></a><span style="font-weight: bold;">
<br />Conţinutul tratatului</span>
<br /></div>
<br /><span style="font-weight: bold;">Uniunea monetară şi economică</span>
<br />
<br />Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referinţă 1997.
<br />
<br />Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;">Politica externă şi de securitate comună</span>
<br />
<br />Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;">Cetăţenia europeană</span>
<br />
<br />Nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează. Cetăţenia europeană o deţine orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de şedere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv şi activ la alegerile locale precum şi dreptul de a alege deputaţii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;">Procesul de democratizare</span>
<br />
<br />O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleaşi drepturi ca şi Consiliul de Miniştri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;">Colaborarea în domeniul politicii interne şi juridice</span>
<br />
<br />În tratat s-a hotărât îmbunătăţirea colaborării în domeniul juridic şi al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării poliţieneşti a fost înfiinţat Oficiul European de Poliţie Europol, cu sediul la Haga.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;"> Modificări ulterioare</span>
<br />
<br />Tratatul UE a fost ulterior modificat şi completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) şi Tratatul de la Nisa (2003). Astfel, a fost consolidată poziţia Parlamentului European prin perfecţionarea şi extinderea procedeului codecizional.
<br />
<br /><span style="font-weight: bold;">Textul <a href="http://ec.europa.eu/romania/documents/eu_romania/tema_21.pdf">Tratatului de la de la Maastricht</a></span>
<br />
<br /><div style="text-align: justify;"><span style="font-weight: bold;">NOTA: </span>Acest articol este disponibil sub licenta Creative Commons Atribuire-Distribuire si contine text din articolul Tratatul de la Roma prezent in Wikipedia.
<br /></div>
<br /></div>
<br />Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-14094533811637307632011-08-05T10:50:00.001+03:002011-08-18T11:51:21.560+03:00Uniunea Europeana: Tratatul de la Roma<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSPYQOercZerJJFoeihVERj5YChIqoA4Qm4rmdU6TNz_4wbZ0M0BTrBWCLpdE7lNOghohtO5bfP5diS87LZ8t62s_aUHYZ4cYGH5ko4HaCT_UwHIWtnA6lRus_hZNaDtmOVPYQgcoP9pk/s1600/101-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSPYQOercZerJJFoeihVERj5YChIqoA4Qm4rmdU6TNz_4wbZ0M0BTrBWCLpdE7lNOghohtO5bfP5diS87LZ8t62s_aUHYZ4cYGH5ko4HaCT_UwHIWtnA6lRus_hZNaDtmOVPYQgcoP9pk/s200/101-1.jpg" border="0" height="200" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;"><b>Tratatul de la Roma</b> este tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (EEC). Tratatul a fost semnat de <b>Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg </b>la 25 martie 1957. Iniţial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comunităţii Economice Europene. Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunităţii cât şi al tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunităţii Europene sau Tratatul CE.
<br />
<br />In aceaşi zi a mai fost semnat un tratat care instituia <b>Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom)</b> : cele două tratate, împreună cu <b>Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelulu</b>i, care a expirat în 2002, au devenit <b>Tratatele de la Roma.</b> Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
<br />
<br />Tratatul iniţial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o secţiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0QWyTeXGNv1owQWp-W-WT7tLXGUovmkyZZwnWe9ultumWz2grOs2sJI6Z3ZLwQEZkFtu-GDGGMEnhDL3Ut2kvQG6lpJwn6AnHrUASH6Mnp32Le7H15U5F7b-G6NZrZPEwjK3-UyyiZY8/s1600/101-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj0QWyTeXGNv1owQWp-W-WT7tLXGUovmkyZZwnWe9ultumWz2grOs2sJI6Z3ZLwQEZkFtu-GDGGMEnhDL3Ut2kvQG6lpJwn6AnHrUASH6Mnp32Le7H15U5F7b-G6NZrZPEwjK3-UyyiZY8/s400/101-2.jpg" border="0" height="260" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div style="text-align: justify;">
<br />Deşi intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de instituire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcţia integrării europene, luarea majorităţii deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislaţiei comunitare.
<br />
<br />Tratatul a fost semnat de către următorii reprezentanti a statelor participante:
<br />
<br />- Paul-Henri Spaak şi J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei.
<br />- Konrad Adenauer şi Walter Hallstein din partea Germaniei.
<br />- Christian Pineau şi Maurice Faure din partea Franţei.
<br />- Antonio Segni şi Gaetano Martino din partea Italiei.
<br />- Joseph Bech şi Lambert Schaus din partea Luxemburgului.
<br />- Joseph Luns şi J. Linthorst Homan din partea Olandei.
<br />
<br />La Messina, în 1955, miniştrii de externe au convenit asupra concentrării atenţiei spre integrarea economică şi conştientizarea faptului că scăderea tarifelor vamale între cei 6 le va stimula relaţiile comerciale şi dezvoltarea economică.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBkfUu81I5KWc8Om1kFaKicjkpESi6lHNXIG6BbjYpHE0FUNzWzbtbjO3qzXCK5UmmUOBO_uwBtD8_zxgJMURcOW-doFwsGgk6KOjv91DYfeiM4ETVvXLIU8j8bpj9y0Q8K5PPUPwLQew/s1600/101-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBkfUu81I5KWc8Om1kFaKicjkpESi6lHNXIG6BbjYpHE0FUNzWzbtbjO3qzXCK5UmmUOBO_uwBtD8_zxgJMURcOW-doFwsGgk6KOjv91DYfeiM4ETVvXLIU8j8bpj9y0Q8K5PPUPwLQew/s200/101-3.jpg" border="0" height="200" width="148" /></a></div><div style="text-align: justify;">
<br />
<br />Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei pieţe comune, instituirea celor "4 libertăţi", excluderea oricărei discriminări naţionale. Pentru a funcţiona însă, avea nevoie de un fundament juridic, erau necesare armonizări legislative, astfel, rolul Curţii Europene de Justiţie se arăta extrem de important.
<br />
<br />Implicaţii teoretice ale acestui tratat: odată cu piaţa comună se naşte societatea civilă europeană. Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucât piaţa comună trebuie să funcţioneze pe dimensiunea supranaţională, doar aşa poate fi eficientă. Astfel iese în evidenţă primatul dreptului comunitar asupra dreptului naţional. Totodată spectrul CEE este mai larg decât CECO, care avea în centru ideea de pace între Franţa şi Germania. În acelaşi timp, Marea Britanie refuza intrarea în CEE, avea mereu ideea de putere maritimă, nevrând să cedeze porţiuni de putere în mod gradual instituţiilor comunitare. A vrut să-şi creeze propria piaţă comună şi astfel a luat fiinţă EFTA în 1959, concepută drept rivală pentru CEE.</div><div style="text-align: justify;">
<br /></div><div style="text-align: justify;"><b>Textul "<a href="http://www.antifrauda.gov.ro/docs/ro/legislatie/TCE%20consolidat.pdf">Tratatului de la Roma</a>"</b>
<br />
<br /><b>NOTA:</b> Acest articol este disponibil sub licenta <a href="http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/deed.ro" target="_blank">Creative Commons Atribuire-Distribuire</a> si contine text din articolul Tratatul de la Roma prezent in Wikipedia.<b> </b></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-13839615680511103532011-07-30T10:40:00.000+03:002011-07-30T10:40:53.838+03:00Lumea nouă şi Puterea Ierbivorilor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAVEjOxtrfV0UmI35wFwrS1UBab7jT0VLtvJuzylfISiG6vSTij3Xv14uiFWrMWFz2sE-MMzaml5g9rGtkUnYLhqaQ5ND-Gyz-q_J7aRhoBy8t4gxJwuWnc4pK4KuMagkgfKKw2H7ul8I/s1600/100-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAVEjOxtrfV0UmI35wFwrS1UBab7jT0VLtvJuzylfISiG6vSTij3Xv14uiFWrMWFz2sE-MMzaml5g9rGtkUnYLhqaQ5ND-Gyz-q_J7aRhoBy8t4gxJwuWnc4pK4KuMagkgfKKw2H7ul8I/s200/100-1.jpg" width="112" /></a></div><div style="text-align: justify;">In cautarea unei noi paradigme, invatatii noului mileniu au propus publicului noi definitii, prin care sa desluseasca fenomenele perioadei in care traim. Parte din acesti termeni isi gasesc corespondenta in viata contemporana a societatii, in relatiile nationale si internationale. Una din cele mai intalnite formulari existente in literatura politica a zilelor noastre poarta numele de <b>soft-power</b>, mai pe romaneste <b>“puterea-fina</b>”. Bineinteles ca la “puterea-fina” avem un antonim adica o “<b>putere-bruta</b>” - “<b>hard-powe</b>r”. Formularea sintagmei de “putere-fina” apartine unui profesor american de la Harvard, pe nume <a href="http://www.trilateral.org/">Joseph Nye</a>, intamplator (sau nu) si Vice-Presedinte al Comisiei Trilaterale. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Prof. Nye intelege prin <b>“puterea-fina,”</b> eforturile de cooperare si atragere pasnica ale unor entitati in sfera de influenta a statului sau a organizatiei care se foloseste de acest mijloc. Prin “putere-bruta” intelegem de fapt mijloacele de constrangere economice sau militare pentru a ajunge la aceleasi rezultate. Probabila sursa filozofica a conceptului de cooperare si atragere pasnica intr-o sfera de influenta este anticul filozof chinez <b>Lao-tze </b>(Lao Zi - Bătrânul Maestru), care a trait in China secolului al VI-lea i.Hr. Lao a fost fondatorul Taoismului si autorul cărţii de bază a acestuia - “<b>Tao Te Ching</b> - <b>Cartea Căii şi a Virtuţii</b>”, in care sunt tratate si aspecte ale caracterului pasnic al relatiilor intre oameni, societati si chiar state. Deci este ideea straveche, reciclata si adaptata de inteleptii moderni si transpusa ca filozofie in documentatia moderna. <br />
<br />
Eforturile de a prezenta acest concept ca unul evolutiv, caracteristic vremurilor noastre, in care omenirea a inteles sensul distructiv al violentei este nobil, dar complet neadevarat. Istoric, noi am scoate din ecuatia “puterii-fine” intregi perioade - de la elenismul ultimelor secole inainte de Hristos pana la iluminismul secolului al XVIII-lea. <br />
<br />
Adevarat, fiecare isi traieste experientele de viata si cunostintele, traduse poate intr-o filozofie proprie si poate ca unii ma vor considera un <a href="http://www.wordspy.com/words/belligerati.asp">“belligerati</a>,” desi sunt departe si de filozofia respectiva si de ideile intrunite in ea. </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
Recunosc insa diferentele intr-o tema falsa si unele autentice. Asadar, unii considera ca zilele noastre sunt caracterizate de rezolvarea conflictelor prin colaborare si influenta pasnica. Unele conflicte bineinteles pot fi rezolvate in acest fel, altele sunt imposibil de solutionat cu aceste metode, desi toti dorim sa credem ca este posibil. Nici sutele de milioane pompate in Coreea de nord nu i-au facut mai pasnici si nici toate solutiile si influentele catalogate sub sintagma “soft-power” nu au rezolvat majoritatea conflictelor existente care ameninta lumea in care traim.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAVEjOxtrfV0UmI35wFwrS1UBab7jT0VLtvJuzylfISiG6vSTij3Xv14uiFWrMWFz2sE-MMzaml5g9rGtkUnYLhqaQ5ND-Gyz-q_J7aRhoBy8t4gxJwuWnc4pK4KuMagkgfKKw2H7ul8I/s1600/100-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNLQra_j-V7ZNFLkuawcJmZ2qS66k6MXMmapkzraqHLkedscH9ve71sn9odqsr6LwUBz1vvvD44Jov4KAKCvcFL3Ck_EQX4qotU_bS-rDZ7dpV_kedLZiyEk_pdZfmkVZex6P1fFNKjg8/s1600/100-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="353" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNLQra_j-V7ZNFLkuawcJmZ2qS66k6MXMmapkzraqHLkedscH9ve71sn9odqsr6LwUBz1vvvD44Jov4KAKCvcFL3Ck_EQX4qotU_bS-rDZ7dpV_kedLZiyEk_pdZfmkVZex6P1fFNKjg8/s400/100-2.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Probabilitatea unei “lumi multipolare” este aproape o certitudine. Am analizat-o si noi in postarile precedente. O alta posibilitate, si ea la randul ei pe o pista ascendenta, aproape de a deveni o probabilitate in viitoarea decada, este retragerea americana partiala sau completa din Europa, cu tot ceea ce rezulta din acesta “retragere”. O politica de stanga, asemanatoare celei administratiei Obama sau o politica de dreapta, conservatoare, a unei administratii viitoare vor avea aceleasi rezultate.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Diferenta ar fi cat de rapida ar fi aceasta retragere. Intr-o administratie de “tip Obama”, lucrurile vor fi mult mai treptate. Intr-una mai conservatoare, lucrurile vor fi mai precipitate. Europa da semne de “plictiseala” fata de America si lucrurile stau mai mult decat identic pe malul de est al Atlanticului. Deci un partaj pe baza de dorinte comune.<br />
<br />
In ultimele luni nu am citit nici macar un document american care poate fi catalogat sub titulatura de “serios”, fara ca acest lucru sa nu strabata din concluziile documentului respectiv. America nu mai gaseste nici un interes vital in Europa, interesele ei fiind transferate spre Asia de Est si de Sud-Est si partial spre America Latina. </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
Din punct de vedere european, lucrurile sunt mai ambigui si totusi in majoritatea lor opiniile, cel putin ale liderilor occidentali, sunt intr-o perfecta concordanta cu cele exprimate de americani. Intr-un cuvant - o limitare maximala a prezentei americane in Europa, inclusiv retragerea arsenalului nuclear, atat de importanta Germaniei, condusa de Cancelarul Merkel.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQweIQXlaHrjsydwxJhQvC7EEG7PNhrtL-slRsmXi2AID4EVW7ubA4fVM-deUXjHV8GNVmbyO_WWOWVt3RfBPIdpwPtgIdkAIOlHf5m3rnfR04xjfU7_u4CNOajTd31zBRCmtUP99s6xI/s1600/100-2A.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="247" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQweIQXlaHrjsydwxJhQvC7EEG7PNhrtL-slRsmXi2AID4EVW7ubA4fVM-deUXjHV8GNVmbyO_WWOWVt3RfBPIdpwPtgIdkAIOlHf5m3rnfR04xjfU7_u4CNOajTd31zBRCmtUP99s6xI/s400/100-2A.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O alt termen nou aparut in documentele de politica internationala, publice si mai putin publice, emise de foruri si think-tankuri este cel de “puteri ierbivore.” Parerea mea - termenul este destul de nefericit, avand in vedere compozitia acestor “noi puteri”, mai mult sau mai putin regionale. Dintre aceste “puteri ierbivore,” ECFR – The European Council on Foreign Relations mentioneaza India, Sud-Africa si Brazilia.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyL_MdZYp_T7MQKZ8xZH4k-mcySKZeiV3twOk_Ch10L6SoTz6k2OTgTveVU2ooVOKAWw1CYkb_7vhnFM1bT4xIguaTEqrxFNqx2phFmW9QrBrucS6g4GWHQk_3G3qrD7kMA73zO3kCO4w/s1600/100-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="322" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyL_MdZYp_T7MQKZ8xZH4k-mcySKZeiV3twOk_Ch10L6SoTz6k2OTgTveVU2ooVOKAWw1CYkb_7vhnFM1bT4xIguaTEqrxFNqx2phFmW9QrBrucS6g4GWHQk_3G3qrD7kMA73zO3kCO4w/s400/100-3.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> Avand in vedere ca India este o putere nucleara chiar nu mai inteleg termenul. Mai interesante sunt datele sondajului Gallup pentru Voice of the People. Trist loc incepe se fie planeta pe care traim si mai trista va deveni Europa daca cei care o conduc nu vor fi suficient de inteligenti sa inteleaga ceea ce devine deja un viitor plin de surprize. </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK7niXhGCPvwL2Y_3Xmfqu3cMH5TrrHSagws3jPnCRTmgyZMAeSrfzgEsq1l8pO7-7QboxDAiVxLEHnvsixxD1C8yhAJ8P2Sdwhco8GHx7-cHspXz_Vl14ZR69Bo-NdBOAZhlVfAmo-0Q/s1600/100-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="346" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK7niXhGCPvwL2Y_3Xmfqu3cMH5TrrHSagws3jPnCRTmgyZMAeSrfzgEsq1l8pO7-7QboxDAiVxLEHnvsixxD1C8yhAJ8P2Sdwhco8GHx7-cHspXz_Vl14ZR69Bo-NdBOAZhlVfAmo-0Q/s400/100-4.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Bibliografie, note si citate:</b><br />
<br />
Soft Power and US Foreign Policy: <i>Theoretical, Historical and Contemporary Perspectives</i>, ed Inderjeet Parmar and Michael Cox, Routledge, 2010<br />
Joseph Nye, <i>Soft Power: The Means to Success in World Politic</i>, 2004<br />
ECFR (European Council on Foreign Relations): <i>New World Order: The Balance of Soft Power and the Rise of Herbivorous Powers</i>, 2010<br />
PGA – Politeia Geopolitical Analyses - <i>New Geopoltical Trends.</i><br />
</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-30031863846517189692011-07-10T14:50:00.000+03:002011-07-10T14:50:14.627+03:00Faust şi Minima Moralia<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div style="text-align: justify;">Intr-un eseu care se numea Minima Moralia (nu este vorba de cartea lui Andrei Pleşu, publicata in 1988) scris de Theodor Adorno, filozof, sociolog, muzicolog şi compozitor german, scria respectivul ca “<b style="color: blue;">Viata devine existenţa si nu mai poate fi traita ci numai petrecuta</b>” si “<b><span style="color: blue;">o viata buna si onesta nu mai poate exista, pentru ca noi traim intr-o societate inumana.</span></b>”<br />
<br />
Adorno a fost un membru proeminent al Şcolii de la Frankfurt, alături de Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas. Oameni destepti pe un drum gresit, parcurs insa cu multa pasiune si convingere civica. Departe de incapacitatile socialismului autohton, reprezentat de zombii intelectuali, absolventi ai ceremoniilor botezului cu mici si bere al ideologului Marian Vanghelie, supremul garant al consignatiei socialiste romanesti.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPpUAE5cAJlZxhNg_9lnZiRIVn4UMDH_mKT-6f-W7Fp_K8QPA_7bOKAlCSPLtMfFLZUATj2-Qh6K-ZN59B_K38bwky7wv-1cpcWCPoqdrJLr1SNy5l3UbSqWDzdZ_leprTFoXBp5L9DhY/s1600/99-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPpUAE5cAJlZxhNg_9lnZiRIVn4UMDH_mKT-6f-W7Fp_K8QPA_7bOKAlCSPLtMfFLZUATj2-Qh6K-ZN59B_K38bwky7wv-1cpcWCPoqdrJLr1SNy5l3UbSqWDzdZ_leprTFoXBp5L9DhY/s400/99-1.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
<b>Minima Moralia </b>este un eseu scris intr-o sumbra perioada de criza morala a societatii umane, criza bantuita de fantomele fascismului si ale comunismului; nu este cazul la noi astazi, desi multe fantome comuniste ne mai bantuie, poate si cateva fasciste. Minima Moralia este un eseu de baza in “Teoria critică”, care de felul ei este o teorie mult prea socialista pentru a fi apreciata de mine, totusi descrierea societatii in care nu se mai poate trai este extrem de relevanta zilelor noastre. Falsitatea decorului, incapacitatea liderului de a-si conduce colectivitatea spre o tinta promisa, coruptia importata si exportata te fac sa te intrebi este asta realitate adevarata sau un joc faustian macabru si diavolesc. Un om cu zeci de milioane de dolari si cu palate care sfideaza bunul simt poate reprezenta mii de oameni care traiesc la nivelul subsistentei, cum?<br />
<br />
Reprezentantul consignatiei socialiste romanesti la Bruxelles ia spaga cu nerusinare numind-o lobbing, indreptatind tot ceea ce se spune despre milioane de oameni cinstiti a caror singura vina este ca l-au trimis la Bruxelles si ca sunt romani. Nerusinarea si aroganta sunt numai ale lui Severin sau ale tuturor care sfideaza legea in spatele imunitatii parlamentare?<br />
<br />
Nu stiu cat de mult va place Goethe si habar nu am daca stiti actiunea dramei (sau a operei). In orice caz, fiecare zi care trece ma indreptateste sa cred ca traim libretul operei sau faimoasa drama. Cred ca ultimele elemente si deja celebrele cablograme WikiLeaks ne confirma – Faust ne-a acaparat societatea si joaca in fiecare zi, primind aplauze la scena deschisa. Nu stiu care a fost contractul actual al lui Ioan Vasilica Faust, stiu numai ca Mefisto (Mefistofel) isi joaca rolul cu desavarsire. Cate odata, mascat in Volodia, ursul siberian (Petrom), alte dati – unchiul Sam (Bechtel) si de multe ori – simpaticii Hänsel si Gretel (BRD si BCR).<br />
<br />
Scenariile sunt puse pe tapet de ucenicii vrajitori in slujba lui Mefisto, jocurile societatii captive si acesti ucenici se joaca in fiecare zi si in fiecare ora, iar noi mergem incet si sigur spre un viitor incert, care devine pe zi ce trece si mai incert. Acuzatii fantastice (sau nu), sticle de uzo consumate cu bere si ucenicul mefistofelic continua sa incerce ceea ce nu a reusit acum un an, doi, zece.</div><div style="text-align: justify;"><br />
Statul slab nu se apara si nici palmele cu fata sau dosul nu vor ajuta nimanui, niciodata. Statul este slab pentru ca cei care-l conduc il doresc slab. Boc nu stie de cozile la plata contributiilor si a taxelor dupa ce s-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru sisteme care poate nu vor folosi niciodata, ci au fost numai sifonarii de spaga. Poate pana la urma cineva ii va organiza o “zi a recoltei” ca sa se plimbe si el prin pietele capitalei, cum facea distinsul Geniu al Carpatilor.<br />
<br />
Popa nu a ajuns din Indonezia, merge calare pe un delfin, incet-incet, de ce s-ar grabi? Deocamdata “pielea-pulii” Chireac face afaceri banoase cu statul, ca si cum nimic nu s-a intamplat acum un an, sau mai ieri.<br />
<br />
<b>Statul in vacanta si Faust la el acasa. Mefisto a hotarat ca mai are de luat niste suflete si le ia in fiecare zi, parte din ele mai scump, altele mai ieftine, majoritatea lor gratis!</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Ilustratia cu permisiunea <a href="http://www.devisgrebu.com/en/index.html">Maestrului Devis Grebu</a></b></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-69995423830356858362011-06-22T11:06:00.007+03:002011-06-22T11:19:16.730+03:00Digerati - Literatii modernitati<div style="text-align: justify;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTq3AeaTF8ANSZVxNcuWJmy94DtzSfir2ROx8QsemzOKTKgRAlK_BraX7JXC1eZcRjlbqav8HN09TzryEXZbEaOJ7YTG9XPcCv-k5YQbRNYMM6GyZrmEznwYLZ3U7pyxaWwaXEpl942YY/s1600/98-1.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 181px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTq3AeaTF8ANSZVxNcuWJmy94DtzSfir2ROx8QsemzOKTKgRAlK_BraX7JXC1eZcRjlbqav8HN09TzryEXZbEaOJ7YTG9XPcCv-k5YQbRNYMM6GyZrmEznwYLZ3U7pyxaWwaXEpl942YY/s200/98-1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620954793351123474" border="0" /></a><span style="color:black;"><b>Digerati</b>, uneori digiterati, reprezinta o elita care nu s-a dorit elita – ea a devenit prin simpla ei existenta. Etimologic, termenul este de fapt un acronim construit din doi termeni “<b>digital</b>” si “<b>literati</b>”, intr-un cuvant – intelectuali care se ocupa cu media si / sau concepte digitale. Intr-un fel sau altul, prima generatie a disparut fizic sau ocupational. Unii au devenit formatori de opinie sau purtatori de cuvant ai epocii in care traim. Altii s-au imbogatit enorm, cine nu a auzit de miliardele lui Bill Gates (fondator Microsoft -53 de miliarde de USD, numarul doi in ierarhia celor mai bogati din lume) sau de cele ale lui Lawrence Ellison (fondator Oracle – $28 de miliarde de USD) altii s-au imbogatit mai putin. Probabil ca sunt si membri ai acestei elite care nu au facut un ban din creatiile lor. Totusi tot ce misca astazi pe aceasta planeta este bazat pe rodul gandirii si muncii lor creative. </span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="color:black;">Pornind de la Johannes Gutenberg (1398 – 1468), omul care a fost creditat cu inventarea presei tipografice, care folosea, pentru prima dată în Europa, litere mobile, cu crearea aliajului folosit pentru acest tip de matriţe şi cu realizarea unei întregi serii de cerneluri uleioase pentru tipar mecanic, nu a avut talent la afaceri şi nu a obţinut profituri din invenţia sa. Numele lui a fost insa pastrat de istoria umanitatii ca deschizator de drumuri, care a dus societatea umana secole intregi spre cunoastere si creatie.<br /><br /></span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDfFz767rZRwdYd2_iElMrVYxB0Hkpn3kxizl0Hyx4I1gbtoO1cKQW3AhAeQw8OJJCvFu2s2_OsKcQHPuuwso7eHbzyM_9TDLFjNlZfeRKvt5eM0h3vlCjKtF2d3BidR1v6C_0m4-LSN4/s1600/98-2.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDfFz767rZRwdYd2_iElMrVYxB0Hkpn3kxizl0Hyx4I1gbtoO1cKQW3AhAeQw8OJJCvFu2s2_OsKcQHPuuwso7eHbzyM_9TDLFjNlZfeRKvt5eM0h3vlCjKtF2d3BidR1v6C_0m4-LSN4/s320/98-2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620955129109138226" border="0" /></a><span style="color:black;">Denis Pepin (1698) – inventatorul cazanului cu abur, James Watt (1712) – inventatorul motorului cu aburi perfecţionat, considerat a fi început revoluţia ştiinţifică. Au venit dupa ei: Nicephore Niepce (1816) inventatorul fotografiei, Samuel Morse (184) – telegraful, Louis Pasteur, Ernst von Siemens. Dupa ei au urmat marii inventatori: in 1867-dinamita-Alfred Nobel, in 1876-telefonul-Alexander Graham Bell, in 1877-fonograful-Thomas Edison, in 1879-becul-Thomas Edison, in 1885-automobilul-Gottlieb Daimler şi Karl Benz in 1895-cinematograful-Fraţii Lumiere in 1895-telegraful fără fir-Guglielmo Marconi.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color:black;"> </span> </div><div style="text-align: justify;"><span style="color:black;">Deci toti i-au urmat lui Johannes Gutenberg, care aproape fara nici o intentie a reusit sa ajute la propagarea ideilor.</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="color:black;">Despre digerati veti putea citi in zilele urmatoare in serialul “<b>Lumea in care traim</b>”; cum acesti oameni ne influenteaza existenta in fiecare zi, noua si miliardelor de oameni care traiesc pe Tera.</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;"><span style="color:black;">Voi incerca sa scriu despre cativa dintre ei pentru a justifica ipoteza pe care se bazeaza aceasta serie de articole, care fac parte din cartea despre care v-am povestit.</span></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-28074696720067295372011-06-17T13:25:00.000+03:002013-06-30T16:52:21.289+03:00Aurel Popovici şi Statele Unite ale Austriei Mari<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNf43jayfiNh144_u7y4Rlw7n3oilEVvmnwCNHqT8CLzFhfG_9dIVRasOe4oSnwBDkiJe7AMSmKixbV7340a4GXlrZkqUnCUHokPeeldqPM3UyzrNQJEvrVGk-j2PfL0Bfkl34LDth-Qk/s1600/97-1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNf43jayfiNh144_u7y4Rlw7n3oilEVvmnwCNHqT8CLzFhfG_9dIVRasOe4oSnwBDkiJe7AMSmKixbV7340a4GXlrZkqUnCUHokPeeldqPM3UyzrNQJEvrVGk-j2PfL0Bfkl34LDth-Qk/s200/97-1.JPG" height="200" width="148" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Evenimentele actuale ma conduc de multe ori spre istoria moderna a Romaniei si a contextului geografic in care traim. Cred ca cititorii mei nu cunosc poate suficient unele pagini ale istoriei regionale. Unele uitate, altele absconse. Cred ca este timpul sa le amintim in contextele actuale.<br />
<br />
<b>Aurel Popovici </b>(1863 - 1917) a fost un jurist şi un politician român care in 1906 a propus federalizarea Austro-Ungariei în aşa-numitele State Unite ale Austriei Mari. Din tinereţe şi-a exprimat opoziţia împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania şi Banat. Miraculos reuşeşte să intre într-un grup de persoane din jurul lui Franz Ferdinand şi încearcă să promoveze ideea unei restructurări a imperiului Austro-Ungar într-o uniune de state federale.?, Iulian-Nicuşor Isac, 2009.<br />
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<b><a href="http://politeia.org.ro/magazin-politic/romania-oligarhilor-2-teritoriul/14717/" target="_blank">Citeste integral si comenteaza pe Politeia World</a></b></h3>
</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-40240698004217743742011-06-06T16:53:00.003+03:002011-06-06T16:58:35.711+03:00Moralitatea asasinatului politic<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLQuNRQgBe2rwTJlbKiSp_hXRZ-pyPqNlY45GgjlRcOp2RWmis_3QFsXttuQQ5g59XZaVTrpiwu4bu3ClS5joyLGk7Kzv_2ANA-hvmC7oxMSnVSB-BJTUqGcQavW7xzTkkdri9_1q0H-c/s1600/Asasinat-1.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 220px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLQuNRQgBe2rwTJlbKiSp_hXRZ-pyPqNlY45GgjlRcOp2RWmis_3QFsXttuQQ5g59XZaVTrpiwu4bu3ClS5joyLGk7Kzv_2ANA-hvmC7oxMSnVSB-BJTUqGcQavW7xzTkkdri9_1q0H-c/s320/Asasinat-1.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5615105528538389218" border="0" /></a><br /><div style="text-align: justify;">Justificat sau nu, eliminarea lui Osama bin Laden face parte dintr-o doctrina veche de cand lumea. Cred ca prima amintire istorica este redata de Sun Tzu in “Arta Razboiului” (aprox 500 i.Hr), in care el justifica faptul prin necesitatea de a inlatura un individ, actiune care poate salva multe alte vieti omenesti. Cam 2000 de ani dupa Sun Tzu, Machiavelli adopta o pozitie asemanatoare in cartea lui, Principele.<br /><br />Doua probleme pot fi discutate in aceste cazuri, repetate la nesfarsit pana in zilele noastre. Prima problema ar fi una practica, cea de a doua ar fi morala. Problema practica este simpla – inlaturarea dusmanului nu il face obiect de veneratie (martir), intarindu-ti adversarii? Si poti fi sigur ca inlocuitorul sau inlocuitorii lui nu vor fi mai capabili si mai periculosi decat cel inlaturat? Intrebari grele si raspunsuri si mai grele! Istoria ne invata ca in majoritatea cazurilor asasinatul politic nu a schimbat cursul istoriei. Cezar a fost asasinat din cauza unei posibile dictaturi in Roma antica. Dupa mai putin de 10 ani, Republica Romana nu mai exista si Octavian a devenit Augustus, iar Republica Romana a fost stearsa din istoria omenirii.<br /><br />Asa cum am demonstrat in articolul meu “<a href="http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/05/06/pericolul-terorist-in-europa/">Pericolul terorist in Europa</a>”, Osama bin Laden a fost deja depasit si de potentialul distrugator al gruparii pe care o conducea, a fost diminuat si in perceptia publicului caruia se adresa scazuse dramatic (vezi datele statistice). Osama bin Laden era preocupat sa se ascunda ca sa-si salveze viata, deci eficienta lui ca lider era aproape de zero.<br /><br />Pot da zeci de exemple in acest sens, din istoria mai apropiata sau mai departata a omenirii. Nu gasesc rostul pentru ca in majoritatea cazurilor asasinatul politic nu a fost benefic partii care l-a comis. Deci daca uciderea lui bin Laden nu a fost o necesitate operationala, ce a fost? Una din doua, poate ambele – o necesitate politica sau / si o razbunare.<br /><br />Necesitatea politica a fost castigarea unor procente de sustinere pentru Obama si administratia lui, poate un start mai bun la nominalizarea lui pentru un nou mandat si o incercare sa asigure poporul american ca desi greutatile economice sunt mari, America a ramas un stat puternic. Ambele lucruri au fost absolut inutile. Obama mai mult ca sigur va castiga nominalizarea partidului sau pentru un nou mandat si americanii vor uita aceasta glorie momentana si-l vor judeca, asa cum o fac de fiecare data, pe baza rezultatelor economice ale administratiei.<br /><br />Ajungand la razbunare, lucrurile stau aici complet diferit. Are dreptul liderul unui stat si al unui popor lovit grav de actiunile individului asasinat sa se razbune? Este vorba de justitie (justice was served or done) prin asasinarea dusmanului? S-a facut dreptate? NU, justitia implica un proces cu drept de aparare. Dreptul la razbunare in numele poporului, luat de liderul ales al acestuia este legitim? Eu zic ca DA! Mai mult decat atat, este datoria liderului. Dreptatea a fost facuta? Absolut DA!<br /><br />Capturarea si aducerea lui Osama bin Laden in fata unui tribunal ar fi declansat doua lucruri, ambele nefaste pentru America. In primul rand ar fi putut declansa un lant de rapiri de ostatici pentru a-l elibera pe bin Laden si in al doilea rand i-ar fi dat acestuia posibilitatea sa-si propage blestematiile cu ajutorul mass-mediei internationale in prime-time. Pierdere enorma de pe urma capturarii.<br /><br />Din nefericire, politicul american a data dovada de prostie si nesimtire enorma in felul in care a administrat rezultatele aceastei operatiuni militare. Suficient este sa vezi singura fotografie in acest articol pentru a intelege de ce! Osama bin Laden a murit asasinat – a meritat-o din plin in numele celor asasinati de el si de oamenii lui, fara nici un fel de mila sau discriminare. O fotografie in loc de 1000 de cuvinte!</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-69648554167433580122011-05-11T14:30:00.000+03:002011-05-11T14:30:08.047+03:00Despre odioase datorii si naţiuni indatorate<div style="text-align: justify;">Poate legislatia obscura care se ocupa cu asa zisele datorii odioase nu ar fi relevanta in zilele noastre si in nici un caz in Europa daca state membre ale Uniunii Europene nu ar fi decazut in datorii imense, greu de explicat, pe care unele popoare vor trebui sa le plateasca cateva generatii. Din nefericire si Romania se afla in randul datornicilor chiar daca nu atat de indatorata ca Grecia, Irlanda sau Portugalia si totusi trebuie ca oamenii acestei tari, civilizati si informati, care traiesc intr-o lume in care informatiile sunt destul de facile sa se intrebe – de ce? Sau, numai noi suntem de vina, cetatenii acestei tari?</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4AKFcFwjMTrYWtonqnMYUhMn9fEWxJVVeSbdr5iQmzA6QqYd3GEg9OQ0O3ojT5lDbR5xR6uivi5TgZ80mnavumRQJK-Gl7eOJ-kR7ia2Bbp1iyiSEa2dgf99CPt9CjaTJ5siy-2XKd6U/s1600/95-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="169" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4AKFcFwjMTrYWtonqnMYUhMn9fEWxJVVeSbdr5iQmzA6QqYd3GEg9OQ0O3ojT5lDbR5xR6uivi5TgZ80mnavumRQJK-Gl7eOJ-kR7ia2Bbp1iyiSEa2dgf99CPt9CjaTJ5siy-2XKd6U/s200/95-1.jpg" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;">Cred ca pentru pentru prima data in istoria economica moderna a Europei trebuie discutata in mod serios teoria juridica cunoscuta sub numele “<a href="http://www.odiousdebts.org/odiousdebts/index.cfm">Datorie Odioasa</a>” (Odious debt). Teoria juridica cu acest nume a fost formulata in 1927 de Alexander Sack si discuta legitimitatea unei datorii publice a unui stat condus dictatorial, oligarhic sau incompetent si care isi obliga cetatenii sa plateasca aceasta datorie din care au profitat altii decat cetatenii statului respectiv.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Argentina a trecut printr-o asemenea criza din cauza juntei militare dictatoriale, accelerata de coruptia si incompetenta regimului democratic care a urmat dictatura (Raúl Alfonsín si Carlos Menem). Ecuadorul a trecut o criza bancara in 1998-1999 din cauze aproape identice cu cele pe care le-am resimtit in ultimii doi ani. Nu putem sa nu discutam despre Haiti si Irak, totusi Europa Unita cu o moneda unica si cu reguli bugetare stricte nu poate fi asemuita acestor tari Latino-Americane sau tari din Orientul Mijlociu. Si totusi 3 tari din zona Euro si alte tari membre ale Uniunii au acumulat datorii pe care le vor plati in continuare 2 sau 3 generatii de cetateni ai acestor tari.<br />
<br />
Teoria si fundamentatiile economice si juridice formulate in 1927 de Alexander Sack au fost reluate si adaptate situatiei actuale in statele lovite de criza si amenintate de un faliment total. Noii sustinatori ai tezei de mai sus sunt doi profesori americani Seema Jayachandran (University of California, Berkeley) si Michael Kremer (Harvard University) care pe mine au reusit sa ma convinga ca datoriile facute de conduceri dictatoriale, oligarhice sau incompetente trebuie sa aiba o alta rezolvare decat masurile draconice care sunt impuse de creditorii internationali sau de statele bogate care au dus in mare masura la consumul fara limite si fara acoperire economica. Trebuie sa mentionez ca niciunul dintre cei doi profesori nu poate fi considerat socialist, dimpotriva! Pentru cei interesati aveti linkull articolului publicat de ei. <a href="http://www.stanford.edu/%7Ejayachan/odious_debt.pdf" target="_blank">Este un articol extrem de important care deja a inceput sa fie discutat</a>.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAk-30K-flOWoeb_EXbEziN2kFdMvtqN0U9tOm55v-Wwno1qqNhJhaTYVYhI4eFRzPyYzUmRurPgF2lDaWtDmsEFkMYihBOq7pSpwo2Fpp2X629QgxzX76OVPOj8M_dYv9vqY5PBIxDeI/s1600/95-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAk-30K-flOWoeb_EXbEziN2kFdMvtqN0U9tOm55v-Wwno1qqNhJhaTYVYhI4eFRzPyYzUmRurPgF2lDaWtDmsEFkMYihBOq7pSpwo2Fpp2X629QgxzX76OVPOj8M_dYv9vqY5PBIxDeI/s320/95-2.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Adevarul este ca multe organizatii civile si multi cetateni au inceput sa-si intrebe conducatorii alesi democratic cum, unde si cine a avut de castigat din catastrofele financiare ale tarilor lor. Am impresia ca lucrurile devin in multe societati Europene si in cea americana importante cu mult peste politica cotidiana.<br />
<br />
Când un site conservator-libertarian (Free Republic) recenzeaza cu simpatie un eveniment care poate fi interpretat de stanga, lucrurile incep sa fie ciudate. Adevarul este ca evenimentul descris nu este nici de dreapta si nici de stanga, este o incercare de explica altfel decat a fost explicata pana astazi criza datoriilor suverane in general si cea a Greciei in particular. Ma refer la o organizatie civica greceasca, care a produs un film documentar spectaculos pe numele “Debtocraţia”.<br />
<br />
<b>Debtocraţia (Debtocracy) </b>este o acţiune politică. Acesta prezintă o perspectivă asupra examinării evenimentelor care au condus Grecia pe malul prăpastiei. Opiniile merg toate în aceeaşi direcţie, fără contrapunct. Aceasta este alegerea autorilor, care îşi dezvăluie punctul lor de vedere din primele minute: "În aproape 40 de ani, două partide, trei familii politice şi câţiva mari patroni au condus Grecia la faliment. Ei au încetat să-şi plătească cetăţenii pentru a-şi salva creditorii". Despre film si modul de a-l viziona puteti citi (<a href="http://www.debtocracy.gr/distribution.html">aici</a>) </div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>O intrebare relevanta si pentru noi – cand si cum ii vom intreba pe cei care ne-au condus la situatia in care s-a aflat si se afla Romania din 1989 si pana astazi – de ce si pana cand? </b></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2683904444727254947.post-75469413645583345082011-05-03T16:14:00.000+03:002011-05-03T16:14:46.142+03:00Viabilitatea implantului social<div style="text-align: justify;">Democratia britanica seamana cu cea franceza sau germana? Cele trei mari democratii Vest-Europene seamana cu cea americana? Toate impreuna pot semana cu cea romaneasca? Eu zic ca nu! In primul rand pentru ca toate democratiile mentionate s-au nascut diferit. Unele prin nasteri naturale, altele cu forceps si in sfarsit unele prin cezariana. Rareori s-au facut si implanturi. Cunosc un singur implant reusit pana la capat – cel japonez. Majoritatea implanturilor au esuat si au degenerat in democratii “originale” (nici o aluzie la cea romaneasca).</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Singurele asemanari care pot fi facute sunt cele care apartin replicarii unor institutii sau unor cutume. In nici un caz institutiile replicate nu pot functiona asemanator, desi le consideram la gramada si le numim la fel peste tot – “institutiile statului democratic”, iar cutumele le ambalam la gramada si le numim – “normele unei democratii liberale.”</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWRIZ3UjlV-EP4X_wojd-AlNtsr3YLsfXXNiNALYK8yUYIqJbZ1vdeWPfXduOxkRRDaqhfpJeFV5Q88u41KlsjS_yLY6Kd5aprJuFXCV4Y5Q6c4sVlnLNIt9VDxyc865gInlC5_li0Cy8/s1600/94-1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWRIZ3UjlV-EP4X_wojd-AlNtsr3YLsfXXNiNALYK8yUYIqJbZ1vdeWPfXduOxkRRDaqhfpJeFV5Q88u41KlsjS_yLY6Kd5aprJuFXCV4Y5Q6c4sVlnLNIt9VDxyc865gInlC5_li0Cy8/s200/94-1.JPG" width="130" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Experientele facute in ultimele decenii de a implanta democratii s-au soldat cu esecuri, unele rasunatoare altele mai putin simtite si percepute de opinia publica internationala. Sa incerci sa implantezi un sistem democratic printr-un razboi este o aberatie sinistra, care a fost acceptata si este acceptata de asa zisa lume democratica. Fara sa ma joc cu cuvintele pot sa declar cu mana pe inima ca incercarile de a democratiza cu forta in zilele noastre este o forma clara de colonialism si aroganta a lumii occidentale fata de alte popoare / state / societati. Aceste incercari de democratizare “silita” s-au soldat cu fenomene care au produs exact inversul de ceea ce s-a dorit.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Democratia britanica si cea franceza au cunoscut regicidul (mazilirea regelui) ca fenomen extrem de rar ( Anglia – Edward al II-lea in 1327, Eduard al V-lea in 1483, Mary Regina Scotienilor in 1587 si ultimul Carol I-ul in 1649); Francezii au mai putini regi maziliti – Henry al III –lea in 1589, Henry al IV-lea in 1610 si ultimul Louis al XVI -in 1793, adica intr-un mileniu plus avem 7 regi maziliti (in ambele tari). Situatia in voievodatele romanesti este diametral opusa, in mai putin de un mileniu (cam 700 de ani), in Muntenia am avut aproximativ 90 de domnitori (inclusiv fanariotii), 48 dintre ei au fost maziliti. In Moldova am avut aproximativ 100 de domnitori (inclusiv fanariotii), din care 56 au fost maziliti.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div> </div><div style="text-align: justify;">Cred ca cifrele povestesc intreaga istorie a evolutiei istorice romanesti fata de cea occidentala. Boierii romani si-au rezolvat problemele fara ajutorul Magnei Carta, mult mai facil a fost regicidul cu sau fara ajutorul Inaltei Porti. In privinta asta nu pot sa nu-mi aduc aminte de propozitia care strabate vremurile a boierului Djuvara, istoric superb, considerat un original in sensul pozitiv al cuvantului: “ la noi, cateodata castiga boierii, alteori castiga voda, in orice caz cineva este mazilit”. Cuvintele au fost spuse intr-un interviu dinaintea ultimelor alegeri prezidentiale.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvs8DpBPTcdbJM7OhpW61mEznwro3ywnEvcISSJV2ODsMsQhF47qiAniPZb5wthv9vJyoRWZr0EkDUY0SlJuGRHyLmHlG-_b4GF2qW0AMRbVbyCApKrTJgqGRQaZJg3WvYT-yZofldwqs/s1600/94-2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjvs8DpBPTcdbJM7OhpW61mEznwro3ywnEvcISSJV2ODsMsQhF47qiAniPZb5wthv9vJyoRWZr0EkDUY0SlJuGRHyLmHlG-_b4GF2qW0AMRbVbyCApKrTJgqGRQaZJg3WvYT-yZofldwqs/s400/94-2.JPG" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> Democratia romaneasca de astazi este fara nici o fatarnicie asemanatoare celei care a existat intotdeauna, clasa politica este diferita, atat. Institutiile democratiei romanesti au fost deficiente, corupte si clientelare, cu mici intreruperi de la Cuza Voda incoace. Melancolia fata de perioada interbelica, faptic nu este justificata. Adevarat, alti oameni, mult superiori intelectual celor din perioada contemporana noua, metehnele au fost insa aceleasi.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Incercarea de implant a regelui Carol I-ul a rezultat intr-o altoire a bicisnicului sistem politic bizantino-otoman care a durat extrem de putin. De fapt Carol al-II-lea este reprezentantul politic al esecului experiementului de implant cu rezultate de altoire care a decedat extrem de repede, mult mai repede si tragic decat a fost preconizat de parintii Romaniei moderne.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Bineinteles ca demersul meu in acest articol este legat de evenimentele din Orientul Mijlociu (si Africa de Nord). Chemarile democratice si incercarile de a descrie fenomenul revoltei in felul in care este descris de presa occidentala sau perceput de opinia publica in Occident este in cel mai bun caz superficial. Turciei, singurul stat musulman, i-au luat aproape 80 de ani ca sa ajunga la un nivel democratic acceptabil , din acesti 80 de ani, jumatate de secol sprijiniti de baionetele generalilor. Despre pluralism etnic sau religios, nici vorba, desi in mare Turcia este considerata un stat democratic. Cati ani vor trebui Irakului sau si mai complicat Afganistanului sa ajunga la nivelul Turciei, nici macar nu vreau sa discut. Ei vor fi democrati poate peste 5-6 generatii, in cazul cel mai fericit.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Unii au avut noroc si au descoperit democratia printr-o evolutie naturala, Germania si Italia cu ajutorul forcepsului aliat, invinsi fiind dupa un razboi devastator. Japonia printr-un implant total, dupa tragedia imensa a celui de al II-lea Razboi Mondial. Acolo implantul a fost asemanator cu cel aplicat unei fiinte vii, prin eradicarea totala a sistemului imunitar al tarii – armata imperiala si statutul deic al Imparatului.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Cred ca Occidentul se grabeste cu sustinerea democratiilor originale ale Orientului, cred ca ar fi fost suficient pentru inceput sa promoveze drepturile omului in acele locuri fara a incerca sa-si bage batul in cuibul de albine pentru a scoate mierea-petrolului arab.</div><br />
<div style="text-align: justify;"> <strong>Ilustratia cu permisiunea <a href="http://www.devisgrebu.com/en/index.html" target="_blank">Maestrului Devis Grebu</a></strong></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1