Problematica unei drepte romanesti 2/3 - § B

Interesant si adevarat, termenul de neoconservatorism s-a nascut in mijlocul stangii americane si fost aplicat “liberalilor americani moderni”, care au fost vazuti de stanga americana ca deviationisti spre dreapta, deoarece au sustinut utilizarea puterii economice şi militare americane pentru a aduce drepturile omului si democratia in lumea comunista si in tarile denumite “neangajate”, intr-un cuvant in dictaturile de stanga ale anilor ‘60-‘70.
Din punct de vedere socio-economic, neoconservatorii nu se impotrivesc “statului social", adica statului care aplica politici pentru promovarea bunăstării sociale ale unor sectoare mai slabe ale societatii; intr-un cuvant acepta politica interventionista a statului desi susţin piaţa libera si economia liberala. Irving Kristol a fost considerat fondator al mişcării neoconservatoare si “manifestul” acestei miscari a fost articolul “Mărturisirea unui Adevar, Declaratia unui Neoconservator" (Confessions of a True, Self-Confessed 'Neoconservative) publicat in anii ’50 ai secolului trecut. Ideile lui Irvin Kristol au fost sustinute si preluate de Norman Podhoretz, editor al revistei “Commentary” intre anii 1960 – 1995. Astazi este sustinut doctrinar de William Kristol, fiul lui Irving, care a fondat “Proiectul pentru un Nou Secol American” (Project for the New American Century), proiect interesant in care am si eu onoarea sa-mi aduc modesta contributie si pe webul caruia puteti citi si analize interesante despre subiectele pe care le discutam in postarile mele aici.

Bineinteles ca vom reveni cu o analiza mai amanuntita asupra acestui curent american, care intr-un fel sau altul a stat la baza unor politici americane globale, numita simplistic “Doctrina Bush”, doctrina care a promovat si interesele Romaniei, ne-a bagat in NATO si ne-a ajutat semnificativ sa devenim membrii UE.

Veti intreba ce legatura au neoconservatorii in general si cei americani in particular cu subiectul “dreptei romanesti”. Vorbind faptic, doua feluri de conexiuni: prima ar fi faptul ca in toate partidele politice din Romania, inclusiv PSD, exista tendinte si personalitati neoconservatoare, chiar daca nu o stiu sau recunosc; al doilea, pentru ca m-am plictisit sa explic tranzitia PD din internationala socialista spre PPE si aripa dreapta a politicii romanesti. Personal, nu cred ca la momentul acestei treceri cineva s-a gandit la neoconii americani, totusi ca principiu am aratat ca aceste treceri nu numai ca se petrec in realitate, dar sunt legitime si isi au rostul lor.

Cateva articole interesante in limba engleza 1, 2 ,

0 comentarii: