Problematica unei drepte romanesti 2/3 - §A

Ar fi important sa inaintam in analiza noastra cu definitivarea unei definitii a dreptei, fara de care nu putem analiza problematica formativa in societatea romaneasca. Termenul de “dreapta” sau “centru-dreapta” implica automat: libertatea individuala si drepturile civile ale cetateanului, inclusiv dreptul la proprietate, democratia liberala, capitalismul si implicit economia de piaţă. Dreapta europeana accepta “statul-social” pana la limita in care acesta nu forteaza o taxare abuziva si reglarea economiei printr-o legislatie restrictiva, care ingradeste economia de piaţă. Dreapta este de facto o adversara istorica a comunismului si permite coabitari limitate in stare de criza politica sau socio-economica cu social democratia.

Situatia politica de la inceputul anilor ‘90 au franat legislativ si practic uneori prin masuri politice nelegale, dezvoltarea unei drepte legitime, paralel cu dezvoltarea unei social democratii. Minciuna si manipularea electoratului de camarila comunista din jurul lui Iliescu au creat senzatia ca protestele populare impotriva masurilor abuzive ar fi fost ilegale, lucru absolut neadevarat. Au fost folositi civili, transformati in forte paramilitare (minerii si mineriadele) si dirijati de serviciile securitate confiscate de fosti membrii ai securitatii, deveniti “securisti buni” si total aservite lui Iliescu si FSN.
Frontul Salvării Naţionale (FSN) derivat din Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organul provizoriu al puterii de stat rezultat după “loviluţia” română din 1989, în partid politic a devenit “pacatul ancestral” al imposibilitatii unei dezvoltari politice normale. Partidele “de dreapta”, nou formate, conduse la inceputuri de fostii lideri ai partidelor istorice au “captat” activisti comunisti, care nu aveau nici o legatura cu ideologiile de dreapta. Un ultim exemplu edificator este dl Stroe, noul ales liberal din Bucuresti; este suficient sa-i citesti biografia pentru a intelege efectiv anatomia infiltrarii comuniste in partidele istorice existenta pana in zilele noastre.

Cum am invatat de la "Stefan Gheorghiu", ce este liberalismul democrat

Din 1990, titlul de "politolog" ramane intr-o zona vaga, fiind asumat doar de cateva personaje calificate exclusiv de apartenenta la defuncta Academie "Stefan Gheorghiu" sau de activitatea publicistica in presa partidului comunist. Cea mai populara figura din aceasta categorie este Silviu Brucan.

Silviu Brucan, se impune usor ca singura voce autorizata in sfera analizei politice gratie celebritatii dobandite inainte de '89, dar si a absentei altor comentatori. Afirmatia potrivit careia noua configuratie sociala, politica si economica a Romaniei se va stabiliza abia dupa doua decenii de la disparitia lui Ceausescu il consacra drept "oracol" al societatii romanesti. Cativa ani mai tarziu, isi cultiva autoritatea de profet politic intr-o emisiune realizata la PRO TV. Lipsa reperelor locale in domeniul analizei politica face ca Brucan sa fie solicitat ori de cate ori un eveniment important merita sa fie dezbatut, in pofida trecutului sau ideologic mai mult decat discutabil.

Alta figura provenita din umbra comunismului ceausist este Vasile Secares, care in ianuarie 1990, reuseste sa infiinteze Scoala de Inalte Studii Politice. In primavara lui '90, Secares intemeiaza, in Universitatea Bucuresti, Facultatea de Inalte Studii Politice, transformata, in 1991, in Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA). Fost secretar de partid la "Stefan Gheorghiu", autor de carti despre razboi si "problemele pacii", consilier al lui Ion Iliescu si vicepresedinte al FSN, Secares incepe sa vanda imaginea unui aparatcic reciclat, convertit la democratie si devotat unui proiect generos de reconstructie a elitelor intelectuale romanesti. La Conventia Nationala a FSN, din martie 1992, prezinta motiunea "Un viitor pentru Romania", perdanta in fata lui Petre Roman. In mai '92, grupul lui Secares - din care mai faceau parte Ioan Mircea Pascu , Vladimir Pasti, Viorel Hrebenciuc si altii - formeaza o "factiune parlamentara in Camera Deputatilor", menita sa reprezinte "castile albastre" necesare echilibrului politic. Dupa acest moment, viteza politica a lui Secares scade. In 2000, omul apare din nou in prim-plan, de data aceasta cu un proiect de partid social-liberal, esuat destul de repede. In scena intra insa rectorul Secares, care conduce SNSPA - initial, o institutie de specializare post-universitara - catre o formula de studii universitare. In 1992 obtine un post caldut, de vicepresedinte la Eximbank, care ii mai taie din apetitul de comentator politic. Pana in 2004 Secares a dormitat la SNSPA ca rector, functie in care dorea sa se eternizeze, fie printr-un substitut-marioneta, fie prin schimbarea numelui institutiei pe care dorea s-o conduca. Readus la realitate de ministerul Educatiei si Cercetarii, Secares s-a refugiat in postul de presedinte al Asociatiei Centrul de Studii NATO, ce functioneaza "sub egida" SNSPA, dar si cu asistenta materiala a Cartierului General al NATO sau a Colegiului de Aparare NATO. Din nefericire pentru fostul consilier prezidential Secares, detaliile operatiunilor financiare derulate la asociatie au atras atentia Ministerului Educatiei si Cercetarii si a Curtii de Conturi in toamna lui 2005 si la inceputul lui 2006. Paradoxul situatiei lui Secares este ca NATO, institutia care astazi il finanteaza, era considerata pe vremuri un "bloc imperialist". Intr-unul din volumele sale, Secares sublinia faptul ca "tarile socialiste in general si in mod deosebit Romania au evidentiat necesitatea imperioasa pentru cauza pacii a desfiintarii aliantelor militare, contributia pe care o au la perpetuarea incordarii si neincrederii". Odinioara sustinut material de Academia "Stefan Gheorghiu", Vasile Secares traieste prezentul din perspectiva confortabila a sinecurii acordate de fostul dusman de clasa.

ADRI, ISPSPN, IEM si Grupul de la Trocadero

Vladimir Pasti, tovaras de lupta ideologica al lui Secares in perioada postcomunista, insuccesul GUVR (Grupul Un Viitor pentru Romania) reprezinta esecul major al implicarii in politica de dupa 1989. Cu o biografie antedecembrista obscura, din care s-a fixat doar participarea la "grupul de la Trocadero" (supranumit dupa numele restaurantului unde se intalneau) - o reuniune informala a unor fosti cercetatori de la ADIRI (Asociatia de Drept International si Relatii Internationale), ISPSPN (Institutul de Stiinte Politice si Studiere a Problemei Nationale), IEM (Institutul de Economie Mondiala), care avea loc in celebrul restaurant situat in zona Universitatii bucurestene si in care se regaseau Adrian Nastase, Vasile Secares, Ioan Mircea Pascu, Mugur Isarescu, Eugen Dijmarescu, Pasti alterneaza prezentele in spatiul public cu perioade lungi de absenta. Cea mai recenta aventura politica a sa s-a concretizat in preluarea functiei de consilier de stat al lui Adrian Nastase. A urmat asocierea cu Victor Babiuc, presedinte al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, caruia i-a devenit consilier. Scrie editoriale in gazete de tiraj mic, precum "Bursa", "Independent" si "Cronica Romana". In 1995 publica la Editura Nemira volumul "Romania in tranzitie: caderea in viitor", tradus in Statele Unite. Cartea s-a singularizat, paradoxal, printr-un gol: a fost tentativa de analiza politca romaneasca din care lipseste orice referinta bibliografica. "Caderea in viitor" este o mixtura bizara - intalnim in paginile ei omagii aduse lui Viorel Hrebenciuc, fraze din Galbraith, explicatii pe tema conceptului de elita, citate din Caragiale, dar si din Biblie, aproximari statistice si truisme. Stilul se mentine la un bun nivel gimnazial. Altfel, cartea abunda in argumentari prolixe, explicatii adolescentine ale unor probleme politce, repetitii deranjante, paralele imposibile, oximoroane involuntare. Bovarismul lui Pasti se manifesta punctual cand vine vorba despre GUVR, pe care l-a considerat constant un "mic grup de specialisti in politica, relatii internationale, sociologie si economie" caruia nu i s-a dat nici o sansa de afirmare. In pofida competentei "bunilor cunoscatori ai istoriei, intereselor reale din spatele retoricilor cu privire la relatiile internationale si mecanismelor de decizie din cancelariile occidentale", societatea romaneasca a respins grefa GUVR, adica pe fostii comunisti care i se opuneau "comunismului ca sistem". Confuzia se amplifica atunci cand membrii grupului incep sa se flateze reciproc. Astfel, Pasti il prezinta pe Secares nici mai mult nici mai putin decat ca pe un intelectual, un "baiat destept", care nu avea anvergura activistului de partid. Din pacate, functia lui Secares la "Stefan Gheorghiu" il contrazice flagrant pe prietenul sau de idei. In 1995, alaturi de Isarescu, Negritoiu si Secares, Pasti lanseaza un proiect de "punere in aplicare a liberalismului in Romania", Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative isi inaugureaza ciclul universitar, dupa patru ani in care oferise doar posibilitatea absolvirii de studii post universitare. Decanul Facultatii de Stiinte Politice era Ovidiu Trasnea, fost membru al Academiei de Stiinte Sociale si Politice a RSR, achizitionat de Vasile Secares in amintirea epocii in care cei doi se gratulau reciproc pentru productiile editoriale din vremea comunismului. Rectoratul lui Vasile Secares reuneste fosti combatanti de la "Stefan Gheorghiu", din categoria Damian Hurezeanu, si personaje care nu fusesera implicate in nici un fel in invatamantul politic antedecembrist, precum Mihaela Miroiu sau Cristian Parvulescu.

Citate din "Noii precupeti - Intelectualii publici din Romania de dupa 1989" de Adrian Gavrilescu publicata de Editura Compania

Asadar, sfarsesc aceasta postare printr-o explicatie aproximativa de ce nu avem inca o dreapta coerenta si care au fost greutatile in aceasta constructie; vom vedea si altele in postarea viitoare.

1 comentarii:

skorpion spunea...

Raportez:

am citit.
foarte interesant.
a meritat sa citesc!
danke