Politeía Doctrinară

Ultimele alegeri prezidentiale au dovedit cu prisosinta ca paradigma stânga-dreapta nu se aplică în România. Ea chiar nu are de ce sa fie aplicata, pur si simplu este “sublima”, dar complet inexistenta. Majoritatea partidelor romanesti nu au un element ferm de ancorare ideologică. Multe ar fi cauzele acestei lipse, totusi factorul primordial a fost si ramane lipsa unei economii de piata adevarate. Marii “oligarhi” ai Romaniei, pe care eu ii denumesc deseori “oligarhii rosii” sau “baronii talhari”, s-au îmbogăţit exploatând legăturile pe care le aveau cu statul pre- şi post-1989. Din punctul de vedere al intereselor lor, faramitarea politicii romanesti si transformarea ei intr-un amalgam de fracţiuni si nu partide adevărate este interesul de baza al acestor “baroni talhari” ai secolului XXI-lea.

PSD este un partid compus dintr-o majoritate de oameni de afaceri, care si-au facut averile prin ocrotirea binevoitoare a celui mai “sarac-cinstit” patriarh al nenorocirilor acestui popor, si o polpulatie saraca majoritar rurala. Bogatasi PSD s-au îmbogăţit prin intermediul unor metode care sunt departe de legile economiei de piata – cu ajutorul unor relatii clientelare, bazate pe o coruptie generalizata, care a generat tranzacţii de succes cu statul.

PNL este un partid care nu s-a arătat niciodata a fi cu adevarat de sorginte liberala. Patronii acestui partid au fost intotdeauna intr-o mezalianta cu PSD in aproape toate perioadele – de la inceputurile post-decembriste si pana in zilele noastre. Prezentul lider, in loc sa promoveze o componentă antreprenorială privată viguroasă, independentă de manipulările forţelor postcomuniste, se aliaza cu comunistii, fiind gata sa sacrifice si putinul obtinut in ultimii ani.

UDMR nu a fost niciodata un partid naţionalist, care trebuia sa reprezinte interesele maghiarilor din Romania; de facto a fost fractiune maghiara a FSN. Astazi UDMR a devenit un consorţiu al magnaţilor maghiari, care s-au ocupat cu monopolizarea politica si economica în anumite părţi ale Transilvaniei, implementand concepte de guvernare bazate pe o cvasi-aparare a unor interese ale populatiei maghiare care traieste in Romania.

PDL are ceva mai puţini “oligarhi rosii” si dă semne că ar exista dorinţa de a crea un partid modern, bazat pe filosofia populara. Adica pentru cei care pot contesta o asemenea filozofie, confundand-o cu populismul , este exact ceea ce de fapt promoveaza PDL - incercarea de a guverna în numele intereselor unui număr mare de cetăţeni ai tarii. PDL sufera si probabil va suferi si in viitor de probleme nascute din componenta eterogena a cadrelor partidului. PDL nu poate fi un partid liberal avand un electorat popular sub nivelul cerintelor unui liberalism adevarat. Asa zisa fractiune liberala a PDL trebuie sa se adapteze la “doctrinele populare” sau sa-si gaseasca locul in vechea matca. Asa cum CDU in Germania nu s-ar considerat niciodata un partid liberal, nici PDL nu se poate adapta la aceasta doctrina, ori cate carti ar scrie onorabilul domn Stoica. Jocul cu un pseudo-liberalism nu poate fi benefic in nici un caz pentru PDL. PDL are cele mai mare sanse de succes in viitorii ani daca va abandona cateva din emblemele lui extrem de vizibile. Costumele Armani, pantofii Balli, puloverele Paul & Shark si posetele Vuitton nu au ce cauta intr-o Romanie saraca, in plina criza economica si intr-o perioada de austeritate.