Politeía Doctrinară

Partidul German din România (Deutsche Partei in Rumänien) a fost un partid al minorităţii germane din România. A fost fondat pe 6 septembrie 1919 la Sighişoara, înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, la iniţiativa unei părţi a burgheziei săseşti, prin fuzionarea unor organizaţii politice ale saşilor şi ale şvabilor. Partidul, care era expresia politică a Uniunii germanilor din România, s-a extins rapid în Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia, regiuni unde existau populaţii germane numeroase. Partidul îşi propunea recunoaşterea Uniunii germanilor din România ca o entitate politică distinctă, cu drept de a reprezenta toţi etnici germani. Partidul promova interese specifice: dreptul la cultură şi învăţământ în limba maternă, liberatea de a înfiinţa şcoli şi alte instituţii culturale, libertatea de asociere în scopuri religioase, culturale, economice, etc. Partidul German din România a participat la alegerile parlamentare în cartel cu Guvernul, cu excepţia celor din 1929, când a făcut cartel cu Partidul Maghiar, obţinând, de fiecare dată, mandate între 10 şi 15 deputaţi. A fost dizolvat la 30 martie 1938, ca şi alte partide politice, datorită măsurilor constituţionale pe care le-a luat regele Carol al II-lea.

Dupa 1940 trece in faza subordonarii totale fata de politica, interesele si ideologia Reich-ului hitlerist. Pe 27 septembrie 1940, in fruntea grupului etnic este numit candidatul Berlinului, Andreas Schmidt. La scurta vreme dupa instalarea in fruntea comunitatii, Schmidt si ceilalti nazisti radicali infiinteaza, pe data de 9 noiembrie 1940, Partidul National-Socialist Muncitoresc German al Grupului etnic german din Romania (NSDAP der DVGR). Printr-un decret de lege publicat pe 20 noiembrie 1940, Maresalul Antonescu este silit de a acorda grupului etnic o larga autonomie, devenind persona juridica de stine statatoare. Astfel, grupul etnic devine un soi de stat in stat, cu largi drepturi privind organizarea invatamintului, a presei si a vietii bisericesti.

Schmidt practica o politica de supunerea totala fata de Germania nazista, transformind partidul nazist autohton in instrumentul principal de conducere al grupului etnic. Obiectivul ideologic principal declarat al lui Andreas Schmidt consta in transformarea minoritatii intr-o masa de manevra. Pentru realizarea procesului de nivelare totalitara, partidul a imitat politica nazista, transformind, in primul rind, biserica evanghelica a sasilor din Transilvania, invatamintul in limba germana si presa in pepiniere ideologice. Orice critica sau opozitie interna este sanctionata prin excludere din grupul etnic, prin teroare psihologica, prin atacuri huliganice. Pentru a infringe orice rezistenta din partea bisericii evanghelice a sasilor, in 1941 a fost demis episcopul Viktor Glondys (1882-1949) si inlocuit cu episcopul pro-nazist Wilhelm Staedel. Acesta a sprijinit politica sinucigasa a lui Andreas Schmidt si inrolarea tinerilor in detasamentele SS-ului nazist.

Pentru a pune capat inrolarilor voluntare ilegale, concretizate in asa-numita Actiune a celor 1000, in 1943 Antonescu a semnat un acord cu Germania care permitea incadrarea a circa 70.000 de tineri germani in trupele Waffen-SS. Prima companie a divizionului SS – Leibstandarte „Adolf Hitler“ – era formata in exclusivitate din tineri fanatizati germani din Romania. Numerosi germani din Romania au fost implicati si in crimele din lagarele de concentrare. Astfel, dr. Victor Capesius din Sighisoara a fost farmacist la Auschwitz, iar dr. Fritz Klein, medic in acelasi lagar. Amindoi au fost condamnati dupa razboi, Capesius la inchisoare, Klein la moarte.

Bibliografie:

Germanii din Romania intre nazism si stalinism de William Totok; Lucrare prezentata in cadrul Seminarului international Minoritati, mosteniri culturale, civilizatie romaneasca contemporana (Bucuresti, 21-22 octombrie 2003). Link la acest articol.