Politeía Doctrinară

Istoria Miscarii Legionare incepe cu Corneliu Zelea Codreanu, spun unii ca s-a si incheiat o data cu moartea sa. Multi considera ca succesorul sau, Horia Sima, a uzurpat capetenia si a denaturat adevaratul legionarism. Legiunea Arhanghelul Mihail, numită pe scurt Mişcarea Legionară, a fost o organizaţie naţionalistă din România interbelică. A fost creată la data de 24 iunie 1927 de către Corneliu Zelea Codreanu. Organizaţia a avut un caracter mistic-religios, violent [Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, p. 341] anticomunist, antisemit şi antimasonic[Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri].

A precedat Miscarii Legionare o formatiune politica infintata de Profesorul Alexandru C. Cuza care pune bazele unei miscari (4 martie 1923), la Iasi, miscarea numita “Liga Apărării Naţional-Creştine” (L.A.N.C). Presedinte fondator fiind Alexandru C. Cuza, avand ca membri marcanti pe Gheorghe A. Cuza, Ion Zelea Codreanu, Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Paulescu, Nichifor Robu. Organul de presa al miscarii este “Apararea Nationala”, care a aparut intre 15 noiembrie 1925 -14 iulie 1935. Congresul de înfiinţare a avut loc în Aula Universităţii din Iaşi. Preşedinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, Parlamentul modifică art. 7 din Constituţie, dînd din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul patriei. LANC s-a împotrivit acestei măsuri şi a îndeamnat studenţimea la manifestări de protest. Au loc ciocniri cu poliţia. În aceste mişcări studenţeşti un rol important l-a avut Corneliu Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mişcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927), 10 deputaţi. În anul 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail condusă de Corneliu Zelea Codreanu se desprinde din Ligă. Acesta nu izbutise să obţină un loc de deputat în alegerile din mai 1926. Organizatia a fost framantata de grave disensiuni interne, intre A.C. Cuza si Corneliu Zelea Codreanu. In iunie 1927, gruparea lui Codreanu a parasit L.A.N.C., intemeind Legiunea. La 14 iulie 1935, L.A.N.C. s-a unit cu Partidul National-Agrar, luand astfel fiinta Partidul National-Crestin. Citandu-l pe Corneliu Zelea Codreanu, cauzele scindarii au fost:

În anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează o organizaţie anexă a Mişcării Legionare, intitulată Garda de Fier, organizaţie care să cuprindă în rândurile sale orice partid sau grupare, indiferent de adversităţile politice, care doreşte să lupte împotriva expansiunii comunismului din Rusia Sovietica. După aceasta Mişcarea Legionară a fost denumită uneori şi Garda de Fier. Despre originile mişcării, Neagu Djuvara scrie: "Să nu credeţi, cum spun adversarii Mişcării Legionare, că a fost o copie a nazismului sau a fascismului. Mişcarea Legionară a fost o mişcare autohtonă, născută din grupări studenţeşti anticomuniste” [Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, p. 214].

Aceasta este o miscare specifica pentru Romania, fiind singura miscare de natura fascista cu baze puternic ortodoxe, in alte tari neexistand miscari fasciste cu baze religioase. O caracterizare simpatetica o putem vedea aici:

Miscarea, atat sub conducerea "Capitanului" Codreanu, cat si sub "Comandantul" Horia Sima a fost aceeasi miscare extremista-nationalista, xenofoba si profund antisemita. Exista numeroase scrieri despre fenomenul legionar, unele scrise chiar de liderii Miscarii Legionare (Corneliu Zelea Codreanu, Horia Sima, Constantin Papanace s.a.), de membrii si simpatizantii miscarii, si de istorici straini (Armin Heinen, Francisco Veiga, Andreas Hillgruber, Nicholas Nagy-Talavera, Radu Ioanid, Leon Volovici etc.), si de romanii Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Alex Mihai Stoenescu, Ioan Scurtu, Z. Ornea, Mihail E. Ionescu, Mathatias Carp, Lya Benjamin, Ion Coja, Dan Zamfirescu si multi altii. Inca inainte de formarea Mişcării Legionare, in octombrie 1923, Codreanu, impreuna ca conducatori ai miscarilor studentesti Ion I. Mota, Ilie Garneata, Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Traian Breazu, Vernichescu, Nicolae Dragos s.a., organizeaza un complot pentru pedepsirea ministrilor care au dat prin Constitutie drepturi politice si cetatenesti evreilor, urmat de "Complotul din Dealul Spirii", care hotaraste impuscarea "politicienilor tradatori" si a "plutocratilor evrei". La 23 martie 1923 este pentru prima oara arestat, fiind invinuit de agitatie antistatala. In inchisoarea de la Vacaresti, infiinteaza la 8 noiembrie 1923 "Fratia de Cruce". Eliberat dupa cateva luni, este din nou arestat, anchetat cu duritate, judecat si achitat. Corneliu Zelea Codreanu jura sa se razbune. O face asasinandu-l pe comisarul de politie Manciu. Urmeaza un proces care incendiaza viata romaneasca a epocii, incheiat cu achitarea lui Codreanu, la 26 mai 1925. Mii de legionari i-au sarbatorit achitarea. Si mai multi au fost prezenti la Focsani, unde s-a casatorit cu Elena Ilinoiu, si boteaza cu acest prilej 100 de copii cu prenumele de Corneliu. Imediat dupa aceea, pleaca la studii la Berlin, Jena si Grenoble, si se reintoarce acasa cu un doctorat in economia politica.

Miscarea Legionara infiintata de Codreanu s-a manifestat mai intai ca anti-bolsevica, si apoi s-a voit "sabia de vapaie a Arhanghelului Mihail: care arde cangrena politicianismului corupt. Elita tanara a societatii romanesti (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Radu Gyr, Marieta Sadova, Nichifor Crainic, P.P. Panaitescu, Constantin Noica, Virgil Gheorghiu, Horia Stamatu si multi altii au crezut cu sinceritate in destinul istoric al Miscarii Legionare de innoire, a Romaniei. Din nefericire, ei nu au dat atentie crimelor prin care isi afirmau crezurile legionarii (asasinarea de catre Ion Mota a studentului Vernichescu in 1924, a comisarului C. Manciu de catre Corneliu Zelea Codreanu in 1925, a elevului evreu David Fallic de catre Neculai Totu in 1926).