Politeía Doctrinară

Clinton Rossiter (1917 - 1970) a fost un istoric şi politolog, profesor la Cornell University din 1946 până la moartea lui în 1970. El a scris “Preşedinţia americană” (The American Presidency) si alte 20 de cărţi despre instituţiile americane şi istoria lor. Clinton Rossiter a câştigat Premiul Bancroft şi Premiul Fundaţiei Woodrow Wilson pentru cartea sa “Seedtime of the Republic”. Personal, il consider unul din cei mai valoroşi ganditori conservatori ai Americii moderne. Aduc in aceste randuri cateva spicuiri din cele scrise de Clinton Rossiter in diferitele articole sau carti si care deslusesc o parte din caracteristicile conservatorismului:

Primatul comunitatii – o minunata, divin orinduita uniune de pamint, legi, traditii, idealuri, lucruri, oameni morti, vii sau nenascuti inca – asupra capriciilor si drepturilor oricarui individ, si consecventa respingere a individualismului si colectivismului ca solutii ale vesnicului conflict intre libertate si autoritate.

Guvernare: Demnitate, autoritate, legitimitate, justitie, constitutionalism, recunoastere a limitelor – trasaturile unui bune guvernari. Omul poate sa se guverneze singur, dar nu exista nici o garantie ca o va face; autoguvernarea e posibila dar e departe de a fi inevitabila. Omul are nevoie de tot ajutorul pe care-l poate capata de la educatie, religie, traditie si institutii daca vrea sa se bucure de un cat de mic succes in experimentele sale cu autoguvernarea. Trebuie sfatuit, incurajat, informat si verificat. Mai presus de orice, trebuie sa inteleaga ca intelepciunea comunitatii, ea insasi o imbinare de nenumarate experiente de viata partiale si imperfecte ca si a sa, e singura pe masura celor mai importante provocari ale vietii sociale. O clara enuntare a conditiilor in care omul e capabil sa se conduca pe sine si pe altii ar trebui sa fie prima conditie a oricarei constitutii. Conservatorul e puternic motivat de dorinta de a gasi oamenii cei mai buni si de a-i plasa in pozitii de autoritate.

Rolul scolii: sa civilizeze, sa disciplineze, sa perpetueze menirea educativa.

Ce virtuti trebuie cultivate? Conservatorul din donjon, cel de pe ogor, de la bursa sau din parlament au raspunsuri diferite la aceasta intrebare, dar toti sunt de acord cu acest catalog de elementare virtuti: intelepciune, justitie, cumpatare si curaj; harnicie, frugalitate, credinta, cinste; echilibru, ascultare, compasiune si bune-maniere. Un om bun e pasnic, dar nu resemnat si e conservator prin traditie si libera alegere nu din trindavie si lasitate.

Drepturile omului sint mai degraba ceva ce trebuie cistigat decit ceva cuvenit.

Datoriile omului: perseverenta, efort, ascultare, cultivarea virtutii, cumpatarea – sint pretul drepturilor.

Rolul istoriei: Misterul, maretia si tragedia istoriei, cea mai sigura calauza a omului spre intelepciune si virtute.

Egalitate sau libertate: Naturala inegalitate a oamenilor, cu exceptia faptului ca toti poseda un suflet pretios si o personalitate inviolabila. Superioritatea libertatii asupra egalitatii in ierarhia valorilor umane si a scopurilor sociale. Inevitabilitatea si necesitatea claselor sociale si, in consecinta, nebunia si zadarnicia incercarilor de a le nivela. Caracteristica societatii conservatoare e mai degraba echitatea decit egalitatea; reconcilierea claselor mai degraba decit abolirea lor. Pus sa aleaga intre libertate si egalitate, conservatorul va alege nedezmintit libertatea. Pentru ca, de fapt, superioritatea libertatii asupra egalitatii sta la baza traditiei conservatoare.

Egalitatea divina: Un om e egal oricarui altul intr-un singur sens - acela ca e o entitate fizica si spirituala pe care Dumnezeu si natura ne cer sa o consideram scop si nu mijloc. Din acest principiu de egalitate morala decurg citeva altele pe care conservatorismul modern le proclama mai elocvent in public decit in particular: egalitatea de oportunitate, adica dreptul fiecaruia de a-si folosi propriile talente; egalitatea in fata legii, adica dreptul la justitie in aceeasi termeni ca toti ceilalti; si egalitatea politica, sub forma votului universal. Mai departe de-atit conservatorul nu vrea sa mearga. Recunoscind infinita diversitate a oamenilor in ceea ce priveste talentul, gustul, infatisarea, inteligenta si virtutile, el recunoaste cu sinceritate si faptul ca aceasta diversitate e si verticala, nu numai orizontala. Oamenii sint cumplit de inegali – si, mai mult, nici nu pot fi adusi la aceeasi statura – in tot ceea ce priveste mintea, trupul si sufletul. Aceasta conceptie [n.r Egalitatea divina] despre om e salvata de cinismul grosolan de doua splendide credinte. Prima - ca omul e partas la eternitate. Are un suflet si e o entitate religioasa. Inclinatia sa catre pacat e combatuta, si prin harul lui Dumnezeu coplesita desi niciodata eradicata, de aspiratia sa catre bine. Din aceasta cauza, zice conservatorul, omul trebuie respectat, si recunoasterea slabiciunilor ingaduite de Cel de Sus firii omenesti nu face decit sa adinceasca acest respect. In al doilea rind, pentru a-l cita pe Burke, parintele tuturor conservatorilor: “Firea omeneasca e complicata.” Marturisirea eminentului psiholog Gardner Murphy: “Nu se cunosc prea multe despre om”, e aplaudata de conservatori, care completeaza: “Probabil ca nici nu se va sti vreodata prea mult.” Omul e o fiinta complexa si misterioasa si nici un manual de psihologie nu va putea vreodata sa rezolve enigma sau sa-i destrame complexitatile.