Politeía Doctrinară

Capitalismul anglo-saxon este bineinteles cel generat de etica protestanta. Capitalismul german, desi si el in mare bazat pe etica protestanta, a fost diferit.  Surprinzator sau nu, modelul britanic a fost complet diferit de cel american. Imperiul Britanic nu a avut niciodata un sistem oligarhic, cel american a fost la inceputurile lui oligarhic. Capitalismul oligarhic se caracterizează prin concentrarea proprietăţii private asupra capitalului în mâinile unui număr redus de familii, marea majoritate a populaţiei fiind lipsită de capital, obligată să trăiască exclusiv din salariu. Concentrarea proprietăţii asupra capitalului se realizează prin mijloace semi-legale, coruptie sau înşelăciune, prin mecanisme legislative şi financiare, antidemocratice, contrare intereselor marii majorităţi a populaţiei şi favorabile minorităţilor oligarhice.

Americanii au avut parte de oligarhii lor: John Astor, Andrew Carnegie, John W. Gates, J. P. Morgan, John D. Rockefeller, Cornelius Vanderbilt, toti baroni talhari si crestini credinciosi, astazi nume de fundatii de binefacere si patroni ai artelor. Daca bogatia lor, agonistita printr-un capitalism salbatic si feroce, a fost bazata pe capturarea si jaful unor bogatii care nu apartineau nimanui si consolidarea unor piete care nu au existat inaintea lor, capitalismul britanic s-a nascut prin capturarea unor piete si resurse aflate in primul rand  in afara statului insular. Capitalismul  britanic s-a bazat pe un imperiu colonial, administrat prin companii cu actiuni.

Din nefericire, o mare parte din fostele tari comuniste au avut parte de ambele feluri de capitalism, care a generat un capitalism autohton unic in istoria societatii umane. Vom discuta despre acest hibrid care ne afecteaza si noua viata zi de zi.

Cateva cuvinte premergatoare postarii viitoare, despre comunism si falsa tranzitie. Cateva diferente fundamentale:

- Absenţa formală a pieţelor capitaliste şi a proprietăţii private
- Absenţa asociaţiilor civice şi a societăţii civile (sindicate, media etc.) necontrolate de partidul-stat
- Absenţa structurilor politice autonome
- Absenţa separării puterilor în stat
- Sisteme de alocare a resurselor bazate pe status politic şi nu pe clasă sau putere de cumpărare.
- Subordonarea politică a economiei. Inexistenţa falimentelor. Eficienţa economică redusă.
- Banii nu reprezintă adevăratul mijloc de schimb (traficul de influenţă şi barterul ocupă ponderi mai importante în comunism decât în capitalism)
- Incertitudinea rezultatului acţiunilor iniţiate de indivizi datorită implicării aleatoare a factorului politic (din Sawka – 1999 p.23, Ray 1996 p.67)

Cred ca tabela care insoteste acesti parametri ai comunismului economic ne poate arata extrem de facil ca noi, romanii, si tara noastra Romania nu se afla in nici un capitalism, noi ne aflam intr-o perioada postcomunista, pe care unii o doresc la nesfarsit. Asa ca dragi prieteni stangisti, injuratori ai capitalismului, Romania nu se afla in nici un capitalism, ci este pierduta intr-o interminabila tranzitie. Cand in sfarsit dreapta se va trezi si va termina sa aiureze cu lozinci imbecile vom putea discuta mai departe.