Romania - despre pensii si pensionari
Crize Economice, Lecturi Politice, Pensii si Pensionari, Sisteme Economice
Postat de @DanSu
Problema pensionarilor si a pensiilor, a intrat in atentia publicului de la noi prin tot felul de declaratii si scenarii care mai decare mai catastrofice. Se discuta in tot felul de tonuri de la cainarea bietilor pensionari (desi datele cam contrazic (vezi aici ), pensionari care protesteaza si sunt brutalizati de jandarmi, pensii mici si insuficiente, pensii nesimtite, etc. De asemenea se vorbeste cu nonsalanta despre sisteme de pensii (fara sa fie definite), despre drepturi patrimoniale la pensie, despre banii care s-au strans toata viata. Nu se discuta aplicat despre sistemele existente de pensionare, principiile care stau la baza acestora, ce inseamna si cum se sutin sumele aferente pensiilor. Unde sunt banii pensionarilor care au platit toatat viata, de ce se impoziteaza pensiile dupa ce s-au platit impozite toata viata. Altii promit sa faca tot felul de actiuni ( mai degraba utopice) gen economate, cosul zilnic, etc… A plange pe umerii saracilor pensionari este sport national, la fel cum pentru tabara opusa a acuza venituri nemeritate din pensii, este „obligatoriu“. Pe parcursul acestei prezentari, o sa arat ca argumente rezonabile (nepopuliste) exista si de o parte si alta, dar de multe ori argumentele unei tabere argumenteaza de fapt actiunile taberei opuse.
Sa discutam intai despre ce sta la baza sistemelor de pensionare actuale. Incepem prin a spune ca „sistemele de pensii“ sunt o inventie moderna, pana la sfarsitul secolului XIX nu exista asa ceva, nici macar in concept (bineinteles cu exceptia „utopiilor“ fictionale).
1. Scurta istorie.
In general, pe parcurs, un individ, acumuleaza o experienta de viata care-i confera un avantaj important la intalnirea altor situatii asemanatoare. Astfel, cu varsta, omul poate gasi mai usor solutii la diverse probleme de viata, solutii pe care le poate impartasi semenilor sai ajutand astfel comunitatea. Totodata insa apare si mecanismul „imbatranirii, fizice dar si psihologice, individul este mai putin dispus schimbarilor si asumarii riscurilor. Cu alte cuvinte, „batranii“ sunt un factor de stabilitate (prin indrumarile pe care le pot da) si in acelasi timp pot deveni un factor de „stagnare“. Totodata, datorita uzurii fizice, dupa o anumita varsta, scade vitalitatea si puterea de munca. Factorul de „stabilitate“ si intelepciune a fost in general ma vizibil (selectia „sociala“ elimina destul de repede indivizii care nu au calitatile necesare pentru supravietuire in cadrul comunitatii). Astfel ca din cele mai vechi timpuri, "batranii" (satului/tribului/comunitatii) au fost venerati (inclusiv prin introducerea ritualica a acestora in meniul anumitor triburi. Lasand gluma la o parte, civilizatiile omenesti si-au respectat in mod normal batranii, toate religiile, inclusiv cele pre-crestine, vorbesc de respectul datorat acestora. Ingrijirea acestora era in primul rand atributul urmasilor directi (in care fii isi respectau si ajutau parintii) fi atributul comunitatilor (mai mici sau mai mari) pentru batranii care adusesera mari servicii acesteia, dar actualmente erau in imposibilitate fizica de a se mai intretine.
Mai exista din cele mai vechi timpuri, un sistem de „rasplata“ pentru anumite servicii aduse „suveranului“ (indiferent daca era imparat, faraon, mogul sau altcineva), prin care in urma serviciilor aduse acestia, anumite persoane erau rasplatite nu numai cu sume mari pentru anumite servicii punctuale, ci si cu anumite avantaje materiale pe parcursul restului vietii, uneori chiar si urmasii acestor persoane. Este cazul special al veteranilor, militari de profesie, care dupa o anumita perioada de timp de serviciu, sau un numar de campanii, erau rasplatiti la demobilizare cu rente viagere, cu functii de dregator, cu scutiri de impozite, sau improprietariti cu anumite terenuri. Aceste „rente“ – prezente sau viitoare, asigurau „suveranului“ loialitatea supusilor. Era o metoda de control pe care aproape orice suveran o avea asupra dregatorilor sai. Oice „abatere“ de la loialitate si/sau serviciu corect, insemna si pierderea acelor stipendii. Intr-un fel, pana in epoca moderna, acesta era singurul model de „pensionare“ existent.
Este deci necesar un mecanism social de „retragere“ a celor ce depaseau un anumit prag de uzura. unul dintre primii care au pus problema "retragerii" celor activi dupa o anumita varsta a fost William Osler, unul din profesorii fondatorii ai spitalului („Big Four“) Johns Hopkins . Este adevarat ca era adeptul unei terapii cam scandaloase pentru ideile moderne (eutanasierie) , dar problema medicala a "perioadei senine" a aparut la orizont.
Dar primul care a facut „oficial“ inaugurarea pensionarii, a fost mult-invocatul Bismark, care a stabilit varsta de 70 de ani ca varsta de pensionare, precum si un sitem de plati pentru acest fond, in care angajatorul era obligat la plata a 1/3 din suma iar muncitorul din restul de 2/3. Totodata el a introdus si o forma de plata pentru incapacitate temporara de munca (boala). Calculul era destul de cinic, mai ales ca media de varsta era putin peste 40 de ani. . Anul 1890, este deci anul de start al sistemelor de pensionare actuale. In aceasta privinta, Gabriel Stanciu afirma: „Cu mai bine de 100 de ani în urmă, Bismark a pus bazele construcţiei statului bunăstarii modern, demarând programe ample în domeniul pensiilor, şomajului, asigurărilor de sănătate. Aşadar, statul bunăstării a înlocuit vechile contracte dintre generaţii ce funcţionau în interiorul familiilor cu un contract social bazat pe redistribuire.“
2. O clasificare nestiintifica (personala)
Sistemele de sustinere a celor inactivi, sunt deci de mai multe categorii, aparute treptat.
a) Categoria naturala – cand comunitatea (trib/familie/societate) are grija de persoanele incapabile de munca pe baza unor cutume. Este un comportament natural stabilt mutual mai ales intre membri unei familii. Parintii au grija de copii (instinctual pentru propasirea speciei) iar tinerii au grija de batrani – contractul intre generatii).
b) Categoria contractuala specifica – cand comunitatea ofera punctual anumite avantaje unuia sau mai multor membri ai ei pentru anumite servicii (specifice si specificate) prestate. Nu este neaparat vorba doar despre oameni inactivi, ci este vorba de avantaje oferite la terminarea unor activitati specifice. Onoruri pentru eroi sau salvatori, rente pentru luptatorii la incheierea misiunilor, improprietarirea anumitor demnitari, etc…. Este in primul rand o oferta sociala, prin care societatea incurajeaza anumite comportamente (vitejia, loialitatea, consecventa, etc…), pentru a mari probabilitatea ca pe viitor sa obtina acelasi tip de comportament de la alti membri. De asta de obicei beneficiile sunt oferite mai ales sub forma unei rentei viagere, ceea ce stimuleaza (psihologic) activii sa indeplinesca sarcinile respective. Sunt in general denumite „pensii de serviciu“.
c) Categoria umanitara – cand comunitatea ofera unor membri aflati in dificultate (temporara sau definitiva), un anumit sprijin pentru a putea supravietui o anumita perioada. E vorba de sprijin de sustinere, izvorat din morala religioasa (aproape orice religie are o astfel de componenta) de ajutorare a aproapelui. Sumele astfel incasate sunt „ajutoare sociale“.
d) Categoria contractuala – este mai noua, si are puternice caracteristici pecuniare. Este de fapt ceea ce se numeste generic „pensie“. Relatiile contractuale sunt pecuniare, cer doar o durata de timp. Exista doua tipuri de astfel de contracte:
- Investitionale: Sumele depuse sunt de fapt economii, iar un anumit agent este delegat sa efectueze diferite tranzactii pentru a pastra sau mari suma aflata la dispozitie. Este cazul piloanelor II (obligatoriu) si III (facultativ) din sistemele de pensii actuale. Ca orice investitie, se asuma si un coeficient de risc. Coeficientul de risc este scazut prin reglementari foarte stricte. Fata de o investitie obisnuita, sumele se depun treptat iar retragerea acestora se poate face strict reglementat (doar dupa o perioada minimala). Banii sunt total privati si se supun acelorasi reguli ca orice investitie privata – si pierderea si beneficiul sunt private. Varsta persoanei are doar o importanta secundara, principalii factori sunt cuantumul sumei depuse si perioada depunerii acestora. Sumele sunt deci proprietatea celor ce investesc.
- Asiguratorii: Sumele atrase se constituie plati pentru cei ce corespund conditiilor asigurate. Platile sunt proportionale cu sumele atrase precum si cu cuantumul platilor de asigure. Cu diferenta ramasa, se mareste fondul prin diverse investitii facute de gestionarul fondului. La fel ca la contractele investitionale, varsta nu este de obicei un factor asigurat. In sistemul public, sunt asigurari de sanatate, sau componenta privind riscul de incapacitate de munca (invaliditatea, boala). Sumele nu raman in proprietatea asiguratilor ci a asiguratorului. Cuantumul platilor este determinat de gravitatea factorului asigurat.
- Redistributive: Sumele depuse se constituie in totalitate ca plati pentru persoanele care se califica pentru incasari. Nu exista tranzactii de crestere investitionala sau acestea sunt nesemnificative (legea permite ca 3% din incasari sa se constituie un fond de rezerva). Nu exista acumulari de bani. Proprietarii sumelor sunt cei ce incaseaza. Cuantumul sumelor se calculeaza dupa un algoritm ce prevede atat durata de cotizare cat si cuantumul platilor anterior efectuate.
- Ocupationale: Mai exista o categorie de sume care pot fi incasate de persoane inactive, care rezulta din contracte directe incheiate intre un angajator (poate fi si generic, sau poate fi un angajator specific) si angajati. Prin acest contract, angajatii vor beneficia la incetarea contractului, de anumite plati. Aici este diversitatea mai mare, pentru ca acestea pot fi de la caz la caz, ori din una din cele de mai sus, ori chiar o combinatie intre ele.
Precizare:
Intrucat contractele investitionale (pensiile private cu cumulare) nu au constituit probleme pentru bugetul de stat (pana acum, dar la politicienii nostri nu se stie niciodata – cei din Ungaria stiu de ce) ci sunt bani privati ce circula privat, nu vom intra in discutiile pe aceasta tema. La fel nici sumele asiguratorii nu constituie subiectul lucrarii (desi daca vorbim de asigurarile de sanatate am putea povesti multe.
Prin denumirea de pensii, ne vom referi de acum inainte la componenta redistributiva.
Tin sa fac aceasta precizare, intrucat exista foarte multa confuzie atat la nivelul decizional cat si la nivelul trepadusilor din mass-media, care denumesc la fel categorii diferite. Mai mult, din ignoranta, prostie sau rea vointa, legiuitorul a trecut prin parlament o lege „a pensionarii“ (263/2010) care amesteca in mod inconstient (si iresponsabil) categorii de plati de sustinere. Toate sub denumirea generica de „pensii“
3. Date despre pensionare si pensionari.
Nu fac o insiruire de date statistice. Dau doar cateva date culese lejer cu prietenul „Goagle“.despre situatia din romania. Despre speranta medie de viata. (se pot descarca date) de la nastere si pana la 65 de ani. In esenta, in Romania daca speranta medie de viata este de peste 76 de ani, pentru cei peste peste 65 de ani speranta de viata este de peste 15 ani (13.81 barbatii si 16.76 femeile). Daca luam si faptul ca pentru femei – varsta de pensionare e mai mica decat pentru barbati, speranta de viata dupa pensionare (considerand 60 de ani varsta pentru femei) ar fi de peste 21 de ani pentru femei si 13,81 ani pentru barbati. Calculele nu se fac chiar asa, dar tendintele sunt evidente acestea. Datele sunt interesante, (desi sunt din 2008 dar nu cred ca merg in jos) sensei @turambar ar avea multe de explicat.
Intuitia si observatiile empirice ne spun acelasi lucru. Ma rog, oamenii au o placere perversa de a baga sume colosale prin care sa fie demonstrat „statistic“ cum ca vara este mai calda decat iarna, apa calda este mai calda decat cea rece, sus-ul este in sus si marul cade spre pamant. La fel observam si noi in jurul nostru, ca batranii sunt tot mai batrani iar copii sunt tot mai putini iar noi ramanem tineri doar in gandurile si simturile noastre. Cine simte altfel sa consulte statisticile.
Un grafic care mi-a placut foarte mult (pentru ca acolo este si actiune, l-am gasit pe aici . (Are si sectiunea pentru Romania). Am facut un print screen doar pentru a avea de discutat pe marginea lui:
Cam asa va evalua populatia intr-o suta de ani in Romania.
Imaginati-va ca in aceasta perioada, cei cuprinsi intre linia verde si linia rosie – au intretinut atat pe cei de sub linia verde cat si pe cei de deasupra liniei rosii. In anul acela (2050), eu (daca voi mai fi existand) voi fi undeva chiar prin teapa din varf, iar copii mei vor fi fiind cam la linia rosie. Acestea sunt date statistice, momentan nu se intrevede nimic din ce ar putea modifica evolutia.
Datele nu sunt valabile doar la noi, in lume lucrurile sunt mult mai proaste (cu prespective sumbre) in unele tari si mult mai bune (dar cu perspective proaste) in alte tari. Pe scurt, citez: „pe termen lung toti suntem morti“. Repet, acestea sunt date statistice, dar si bunul simt comun ne arata aceleasi tendinte.
4. Probleme politice si legislative
In avantul lor de oferi motive pentru a fi votati, politicienii au recurs la cea mai indemana arma a lor – populismul. Plangand pe umerii bietilor pensionari, au pensionat mai multi oameni prin scaderea varstei, plangand pe umarul asistatilor sociali (care nu au fost contributori), i-au scos si pe acestia la pensie cu aceleasi drepturi ca ale contributorilor. Categoriile de sustineri pentru cei inactivi au fost amestecate in loc sa fie clarificate. In numele „vicisitudinilor“ vietii, politicienii unguri (aia din ungaria) au confiscat sume private pentru a face plati publice. Ai nostri fac alte multe prostii (dar e drept ca doar prostia ungurilor nu au facut-o desi tare le-ar fi apropiata inimii). Se vorbeste public despre pensionari, unii ca sunt saraci, altii ca sunt nesimtiti, altii ca merita, altii ca nu merita, dar nu se vorbeste de „categorii de pensionari“.
Prin legea 263/2010 – aia cu pensiile – guvernantii de azi au dat o lovitura serioasa insasi ideii de pensie ca obligatie sociala de contributivitate. Asimileaza neplatitorii cu platitorii, incalca principiile de la articolul 2 cu precizari de la articolul 3 (nu sunt cifre date doar ca exemple – sunt articolele de care am sa ma ocup mai incolo) si apoi pe parcursul intregii legi. Trece categoria celor platiti in categoria contractelor specifice (militari/politisti/functionari) in categoria contributiva. Pe judecatori, a avut grija sa-i treaca tot acolo guvernele anterioare.
Ce vreu sa subliniez aici, este eroarea de concept, prin care anumite plati, care intra in categoria pe care (eu) am denumit-o „a contractelor specifice“ si care au mai degraba un caracter contractual (cu obligatii, sarcini si drepturi) intre suveran (statul/poporul) si anumite persoane, au fost trecute la categoria „contractuala“, ba mai mult la subcategoria de „redistributie“. Ceea ce pe de o parte incalca drepturile patrimoniale ale persoanelor implicate in acest tip de contract (atat platitori cat si beneficiari). Imaginati-va un contract (sa spunem pe termen lung) in care doua persoane stabilesc ca se fac anumite plati si respectiv livrari la anumite date (operatie curenta de exemplu in livrarea de petrol) si ca urmare cel ce livreaza va livra persoanei cu care a incheiat contractul o cantitate mai mica, iar restul va trebui sa-l livreze unei terte persoane fara legatura cu acel contract. In plus, incepand cu 2008, s-au tot marit pensiile (la un moment era o adevarata licitatie, scuza pe care o invoca azi PNL-ul, cum ca ei nu au votat si nici gura nu le miroase este cel putin puerila.
Primul efect al acestei decizii, a fost usor previzibil, deficitul bugetului de asigurari sociale a sarit in aer.
Am incercat sa construiesc cu datele de la ministerul muncii atatea cate sunt ele, un mic tabel. Datele sunt obtinute prin impartirea sumei din excutia din bugetul din anul respectiv la numarul de pensionari din sistemul public de pensii de stat + cei din agricultura. Sursa datelor -1 ; Sursa datelor -2 .
Ce se remarca: desi contributiile au crescut de 5 ori (in primul rand in valoare, pensiile au crescut putin mai mult (cam de 6ori si ceva), subventiile au explodat in ultimii 3 ani. In 2008, cand economia duduia, somajul scadea, venind dupa un an fara deficit, subventia a crescut de 5 ori). Anul urmator iar de 5 ori (fata de precedentul). Subventiile sunt de 43 de ori mai mari decat in 2001 (atentie – per capita, desi populatia pensionara a crescut) In plus, dupa moda analizelor complexe care ne demonstreaza lucruri arhicunoscute, se observa ca subventiile cresc mereu in anii electorali. Ghici ciuperca de ce.
Exista un gen de probleme cu care ne pierdeam prin tineretile neuronii, cu rezervoare si bazine (ceva de genul : un bazin se goleste in x minute…. Sa se calculeze debitul unui robinte care umple bazinul in … ) .Problema este ca domni nostri parlamentari, au gasit solutia problemei doar la marirea scurgerii, probabil ori nu au trecut prin clasele respective, ori nu au rezolvat niciodata o asa problema. „Bugetul consolidat“ – adica oala comuna din care servim cu polonicul – a fost creatia binecunoscutului PM cu termopane made in china si cu gaini la cornu. Cvu alte cuvinte, degeaba platesc sanatatea (mea), degeaba platesc (contributia mea) si degeaba ii mai dau „suveranului“ (statul) si zeciuiala. Niste contabili le aduna oricum la cazanul comun si le folosesc cum, cat si unde vor muschii lor.
Mai exista un aspect de ordin legal: Prin punerea tuturor acestor plati sub umbrela „pensiilor contributive“, se neaga posibilitatea controlului pe perioada activa.
In multe din procese, s-a mers pe ideea ca CEDO, a hotarat ca „pensia“ este un drept patrimonial. Probabil este discutabil daca si cuantumul pensiei este tot un drept patrimonial, dar asta e alta discutie. Ideea, de bun simt de altfel, este ca exista niste termeni contractuali intre stat (care administreaza fondulrile stranse cu un scop precis) si cei ce depun sumele care constituie fondul. Sumele se depun exact cu scopul de a fi redistribuite. Intrucat banii ce-i depun sunt banii personali (rezultati din castiguri), normal ca se naste un drept personal asupra acestora (prefer termenul de „drept personal“ decat „drept patrimonial“. Acesta din urma este transmisibil tertilor, pe cand cel „personal“ nu se transmite si nu poate constitui obiectul succesiunii, „ele sunt, fara exceptie, drepturi absolute“.
Daca ne referim la pensiile din categoria contractuala, parerea mea este ca e o abordare logica si normala (si etica). Dar daca ne referim la „pensiile de servici“ – cele oferite pentru prestarea anumitor servicii, este un nonsens sa fie platite servicii neefectuate sau prost efectuate. Un militar care dezerteaza, un judecator care impiedica justitia, un politist care fraternizeaza cu infractorii, toti acestia nu ne ofera serviciile pe baza carora sunt (sau vor fi) rasplatiti la sfarsitul perioadei. Atunci de ce in apararea acestora este invocat dreptul patrimonial (sau personal)?. Odata iesiti din activitate, cei ce nu efectuat pe parcursul activitatii „serviciile“ pentru care merita rasplata, sa intre pe pensia obisnuita (cea contributiva) cei care au dreptul la ea. Nu poti da „pensie de magistrat“ unui om dovedit ca nu a judecat corect. Nu poti da pensie de politist unuia prins pe timpul activitatii ca-i apara pe hoti. Si asa mai departe.
Din curiozitate am vrut sa vad ce se intampla si la altii (desi in filme vedem politisti corupti care pierd dreptul la pensie). Am gasit la o prima strigare Probabil @theophyle stie mai multe, si am gasit subliniat clar la primul articol: o conditie absoluta: „you were discharged from service under conditions other than dishonorable“. Un militar care a iesit din armata in conditii dezonorante – nu se califica pentru incasarea pensiei. Este primul paragraf. Ce vreti mai mult decat atat? Nu cred ca cei ce au furat din bunurile armatei americane, au dezertat sau au acoperit infractori s-ar putea incadra in aceste conditii.
5. Ce insemna un principiu (in lege) si ce valoare are el pentru celelalte articole.
E vorba de legea 263/2010 – legea pensiilor. Care incepe din articolul doi sa glasuiasca cam asa (de la litera c incolo:
- „c) principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; „
- „d) principiul egalității, prin care se asigură tuturor participanților la sistemul public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeași situație juridică, în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;“
- „e) principiul repartiției, pe baza căruia fondurile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public de pensii, conform legii;“
- „f) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public de pensii își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor asigurate prevăzute de lege; „
- „g) principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public de pensii, conform legii;“
- „h) principiul imprescriptibilității, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;“
In continuare problema se pune ca in gluma aia:
„Un tip intalneste pe cineva ce mergea la targ cu doua gaste – una o tinea in mana stanga, pe cealalata in mana dreapta. Il intreaba:
- Unde mergi bade cu gastele?
- Cu cea din stanga?
- La piata.
- Dar cu cea din dreapta?
- Tot acolo.
- Vrei sa le vinzi?
- Pe care din ele?
- Pai cea din stanga.
- De vanzare.
- Dar cea din dreapta?
- Pai si aia.
- Dar cu cat le dai?
- Pe care din ele?
- Pe cea din stanga.
- Cu 100 de lei.
- Dar pe cea din dreapta?
- Si pe aia cu 100.“
Cam asa procedeaza si legiuitorul, indiferent care ar fi, care simte aproape mereu sa-i declare pe unii mult mai „egali“ decat pe ceilati, Cititi legea cu urnatoarele precizari: unde se pomeneste de „art. 6 alin. (1) pct. I lit. c)“ sa stiti ca e vorba de oameni ce nu au contribuit la pensie (este vorba de pensiile militare trecute pe contributivitate). Altfel nu inteleg de ce precizarile, aproape la fiecare articol, dupa articolul 2. Sa exemplificam:
- Art.3, lit.q: „q) stagiu de cotizare în specialitate — perioada în care o persoană din sistemul național de apărare ațională, ordine publică și siguranță națională, precum și din sistemul administrației penitenciare s-a aflat în una dintre următoarele situații: ….“ .Adica se recunoaste ca nu e stagiu pur si simplu, ci asa un stagiu mai „egal“.
- Art. 10: „(1) Pentru perioadele de după 31 martie 2001, declaratia nominală de asigurare prevăzută la art. 7 alin. (1) si (2) constituie documentul pe baza căruia se stabileste stagiul de cotizare în sistemul public de pensii si punctajul mediu anual pentru asiguratii sistemului public de pensii, cu exceptia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
- (2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), declaratia prevăzută la art. 7 alin. (1) si (2) constituie singurul document pe baza căruia se stabileste stagiul de cotizare în sistemul public de pensii si punctajul anual de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“
Cu alte cuvinte la acest articol, iarasi ceilalti sunt egali cu aialalti, ba chiar putin mai egali (la aialalti doar din 2001 incoace).
Exemple sunt multe.
Ce s-a urmarit de fapt: Inghesuirea pensiilor de serviciu, in categoria pensiilor „contributive“. Deci si domnul general Plesita (daca ar mai fi trait) si alti generali tortionari (era motiv de avansare la exceptional) de pe vremea lui Ceasca, trebuie si omul sa primeasca o pensie ca sudorul si minerul prapadit, o pensie care e drept patrimonial. Nu conteaza ca prin ce a facut (torturi, executii sumare, crime), a terfelit chiar meseria de militar.
Iar daca tot a aparut scandalul cu „Iesi afara javra ordinara“ care a dovedit ca politaii nostri au mai mult curaj decat credeam noi vazand cat de pasivi stau cand se impusca bandele si/sau se sparg magazinele, hai sa mai presupunem un scenariu: „Tovarase general Izmana, ai servit patriotic tara vreme de x ani pe frontul recoltelor, sau a apararii granitelor de hoardele de flaminzi care incercau sa fuga din tara in mod ilegal, ai servit vitejeste.
Acum tara are nevoie de avioane, de scut antiracheta, de modernizare. Nu avem bani sa luam toate astea si sa-ti platim si tie „pensia de serviciu“. Iti cerem sa mai faci un exercitiu de iubire a tarii si sa renunti pe o perioada la anumite privilegii. Tara iti va fi recunoscatoare.“ Ce credeti, „iesi afara javra ordinara“ vor mai face un sacrificiu?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Pot sa cred ca un purtator de uniforma care nu ia atitudine fata cei ce nu-si respecta insemnele, e in stare de asemenea sacrificiu?
Total de acord ca pensia nu este drept patrimonial ci drept personal.
Despre cuantumul pensiei eu cred ca este corect sa se stabileasca cuantumul pensiei medii.Aceasta ar trebui sa fie cca 40% din venitul mediu.
Acum pensia medie este peste 50% din venitul mediu.Adica la o familie medie cu doi copii revine pentru un copil sensibil mai putin decat pentru un pensionar.
@Tibi
Nu stiu sunt neaparat adeptul uni algoritm sau altul de stabilire a pensiei. La ce te referi tu, este vorba de "valoarea de inlocuire", o cifra care tine mai mult de sociologie decaat de matematica. Exista justificari si pentru un mod si pentru altul. Problema este ca ar trebui stabilita o regula egala pentru toti, nu o valoare "imuabila". Fiind vorba totusi de un "joc" economic, atat pierderile cat si castigurile ar trebui proportional distribuite. Dar este in acelasi timp vorba si de o categorie sociologic pasiva (pentru ca nefiind activa nu are mijloace de presiune sociala).
Cred ca problema trebuie abordata cu raspundere, iar "valoarea de inlocuire" ar trebui sa fie doar unul din criterii, nici absolut, nici imuabil.
@Tibi
Multumesc pentru comentariu.
Ce pui tu problema, este denumita "valoarea de inlocuire". Nu stiu, si nu cred ca e relevant sa fie comparata cu ce primeste un copil.
In schimb "cuantumul", ar trebui sa fie doar un rezultat al unui algoritm aplicat la toti, din care "valoarea de inlocuire" sa fie un criteriu intre altele, dar criteriul absolut sa fie "sustenabilitatea".
Trimiteți un comentariu