Politeía Doctrinară

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, afirmă într-un editorial publicat în Financial Times că marile economii ale lumii ar trebui să ia în considerare modificarea standardelor globale pentru stabilirea aurului ca etalon monetar care să ghideze mişcările valutelor. Robert Zoellick, care conduce Banca Mondială din 2007, spune că lumea are nevoie de un nou program Bretton Woods – regim adoptat la nivel internaţional în 1944, care plasa aurul ca etalon monetar, funcţional până în anul 1971 când sub administraţia Nixon, dolarul a devenit moneda de rezervă.


Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru întâia oara problema crearii unui sistem monetar international, bazat pe etalonul aur-devize si, în cadrul acestuia, pe dolar ca principala moneda de rezerva.

• Propunerea facuta de de J. M. Keynes de creare a unei monede internationale, denumita „bancor”, nu a fost acceptata.
• A prevalat conceptia americana cuprinsa în Planul White de a se utiliza pe plan international monedele nationale.
• Propunerea crearii unei monede internationale a fost numai un adevar prematur, mecanismele monetare ulterioare fiind favorabile punerii în circulatie si utilizarii în proportie tot mai mare a unei astfel de monede (DST) emisa de FMI.
• Crearea în 1944 a SMI a însemnat primul mare succes al ideii de cooperare internationala în sistemul monetar, un succes al conceptiei, potrivit careia o moneda nationala poate îndeplini functii internationale si, ca atare, poate servi ca pivot al sistemului.
• SMI din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme si tehnici convenite si acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate, menite sa coordoneze comportamentul monetar al tarilor în relatiile de plati si de stingere a angajamentelor reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile de capital pe plan international.
• Ansamblul acestor norme de conduita monetara internationala au fost incluse în statutul FMI, organism creat în scopul supravegherii si sprijinirii aplicarii de catre tarile membre a principiilor de functionare ale sistemului nou creat. (Bretton Woods – Fragment)

Dupa exact 66 de ani, in mijlocul unei crize economice care nu se sfarseste, si dupa “aruncarea pe piata” a 600 de miliarde de dolari de catre FED, care trebuia sa “stimuleze” economia americana in detrimentul cetatenilor Statelor Unite (prin erodarea economiilor lor) si exportarea unei inflatii spre economii care detin rezerve de dolari (majoritatea economiilor lumii) lovind in eforturile altor state de a iesi din criza prin masuri de austeritate drastice se ajunge la greseala primordiala – Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods si hotararea aplicarii unui sistem discretionar si politizat.

Etalonul monetar care a fost decis la Bretton Woods a reprezentat un principiu de baza al sistemului, economiile nationale si FMI cooperând la aplicarea lui în practica. În cadrul SM creat în 1944, dolarului i-a revenit rolul de etalon si, într-un cadru mai larg, cel de moneda de rezerva si de plata pe plan international. Faptul ca aurul a fost considerat marfa si mijloc de schimb i-a asigurat exercitarea, alaturi de US $, a rolului de etalon, rol care s-a diminuat treptat si care va înceta în 1971, odata cu sistarea convertibilitatii internationale a US $ în aur. Aceasta stare a fost mama tuturor problemelor cu care se confrunta sistemul monetar actual.

Regandirea acestei greseli si declaratiile recente ale lui Robert Zoellick, Preşedintele Băncii Mondiale, si convocarea unei noi conventii de genul Bretton Woods (II) este imperativa – cu cat mai repede cu atat mai bine.