Politeía Doctrinară

Odată câstigată independenta, cele 13 colonii s-au confruntat cu un fenomen critic pentru unitatea noului stat, fapt ce a împiedicat, o vreme, adoptarea unei poziŃii comune fată de viitorul politic al acesteia. Este vorba de disparitia factorului politic ce unise până atunci cele 13 colonii. Astfel, fiecare stat a început să-si consolideze prin toate mijloacele independenta, actionând separat de celelalte state. Cu acest prilej, s-a manifestat si o anumită rivalitate între unele dintre fostele colonii. Acest fenomen a constituit unul dintre motivele organizării confederale în 1777 si apoi federale a Statelor Unite si nu al unei organizări unitare a statului american. Potrivit „Articolelor Confederatiei si ale Uniunii Permanente" din 1777, prerogativele conducerii afacerilor externe si ale apărării reveneau unui organism numit de Congres, celelalte atributii de guvernare revenind statelor membre suverane.

După zece ani de tentative centrifuge ale unor state dar si de presiuni din partea altora în favoarea consolidării unitătii, la Philadelphia, în anul 1787, Confederatia se transformă în federatie. Reprezentantii statelor reuniti în Congres au adoptat la 17 septembrie 1787 cu 39 de voturi pentru, 5 abtineri, restul delegatilor ostili federatiei părăsind sala, Constitutia Statelor Unite ale Americii . A fost prima Constitutie scrisă din istoria modernă a statelor lumii.

De fapt, chiar înainte de 1787, s-au făcut unele încercări de a se transpune într-un document oficial mecanisme de guvernare bazate pe principii reprezentative si pe delimitarea între cele trei puteri. Asemenea încercări s-au concretizat, de pildă, în Albany Plan of Union din 1754. În 1775, al doilea Congres Continental a cerut fiecărei Adunări reprezentative din colonii să pregătească o Constitutie proprie bazată pe principii politice moderne. Unele colonii si-au adoptat Constitutii proprii, precum si Declaratii ale drepturilor („Declaratia drepturilor statului Virginia", în iunie 1776; „ Declaratia drepturilor locuitorilor statului Pennsylvania" din septembrie 1776; „ Declaratia drepturilor statului Delaware" din septembrie 1776; „Declaratia drepturilor statului Maryland' din noiembrie 1776; „ Declaratia drepturilor statului Massachusuetts" din martie 1788 s.a.).

În anul 1788, Constitutia a fost ratificată de către 11 state si a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1789 . Ultimele două state: North Carolina si Rhode Islandm ratificat-o la 21 noiembrie 1789 si, respectiv, la 29 mai 1790.

în ceea ce priveste structura statului, Legiuitorul constituant a optat pentru o structură federală, în ciuda unor factori care ar fi putut determina constituirea unui stat unitar:

1. sentimentul national si limba comune;

2. lipsa unor formatiuni statale distincte în perioada anterioară;

3. piată economică comună, monedă unică;

4. obiective de politică externă similare;

5. probleme de apărare natională comune;

6. lipsa unor conflicte etnice, religioase s.a.

Motivul psihologic al federalismului american a fost, îndeosebi, teama colonistilor fată de centralizarea caracteristică unui stat unitar. Această teamă era izvorâtă, în principal, din oroarea fată de guvernarea opresivă, de tip colonial a Angliei. Un alt motiv era de ordin economic. Să nu uităm că ruptura coloniilor de Marea Britanie, a avut nu numai motive politice, ci si economice: refuzul coloniilor de a mai fi sursa de materii prime a metropolei, care devenise, între timp, centrul unei puternice Revolutii industriale.

Din punct de vedere economic, rădăcinile federalismului american mai trebuie, de asemenea, căutate în contradictia între structura economică mai avansată si suprastructura politică învechită a celor 13 colonii. Desi din punct de vedere al înzestrării lor tehnologice, coloniile nu puteau rivaliza cu centrele industriale din Anglia, dezvoltarea lor economică si chiar industrială era însă, evidentă . Cu toate că principalul mijloc de productie îl constituia în acea vreme pământul, activitatea economică încetase totusi să mai fie, exclusiv, agricolă.

In secolul al XVIII-lea se dezvoltă mica industrie, se profilează tot mai lărgit si complex comertul, circuitul financiar, apar noi localităti urbane, se modernizează orasele s.a. Dezvoltarea economică puternică generează regrupări sau stratificări sociale, formarea unei pături sociale constiente de bogătiile sale si de rolul ei social.