O Istorie a Românofobiei - 1
RomânofobiaDin punct de vedere sociologic românofobia este o manifestare xenofobă care se poate manifesta în ţările unde trăiesc populaţii româneşti, printr-o serie de discriminări şi sentimente ostile faţă de români – ca şi grup etnic-lingvistic – şi poate evolua de la hărţuiri la persecuţie instituţionalizată şi violentă. Discriminările şi sentimentele antiromâneşti au fost prezente, la diverse niveluri, printre persoanele şi guvernele ţărilor care au stăpânit sau care înconjoară România (si nu numai), şi privesc atât România însăşi, cât şi minorităţile româneşti care se află (sau s-au aflat) în acele ţări.
Am sa incep analiza din punctul de plecare contemporan si voi parcurge un drum spre sursele acestor fenomene care impreuna alcatuesc românofobia de care cred eu sufera si occidentul (poate in special acest occident). Pe un substrat difuz mult mai vechi: dispreţul occidental faţă de Europa ortodoxă şi orientală, înrădăcinat în dispreţul catolic faţă de "shismatici" şi faţă de lumea bizantină (Voltaire scrisese că "urăşte Bizanţul", iar Edouard Antoine Thouvenel, ambasador al Franţei la Constantinopol în 1855, a scris că "Europa orientală este un gunoi de rămăşiţe de neamuri"), a apărut un antiromânism datorat, pe de-o parte, consecinţelor celui de-al doilea război mondial, iar pe de altă parte, regimului Ceauşescu şi incidentelor de după 1989 in Romania lui Iliescu si Roman in care a fost implicata si o parte din diaspora românească.
Daca analizam evenimentele de facto petrecute in preajma si in timpul celui de al doilea razboi mondial putem conclude urmatoarele: (1) În decursul celui de-al doilea război mondial, România a avut de facto aceleaşi atitudini ca şi Franţa Marşalului Philippe Pétain, cu singura diferenta ca Maresalul Antonescu a trimis armata Romana in locuri unde nu avea ce cauta, peste Nistru; (2) Autoritatile franceze a lui Philippe Pétain au colaborat cu nazisti in crimele impotriva evreilor la fel ca si regimul Antonescian; (3) Din vara 1944 Romania a luptat împotriva Germaniei cu 550.000 ostaşi, cu 80.000 mai mult decât Franţa până la sfârşitul războiului; (4) în ţările Aliate, România este percepută ca o ţară duşmană, contribuţia sa de partea Aliaţilor fiind ocultată, aşa cum sunt ocultate contribuţia Franţei de partea Germaniei, sau alianţa Hitler-Stalin; (5) în Germania, România este percepută ca "trădătoare" în măsura în care Ion Antonescu (ca şi Philippe Pétain) semnase un tratat de alinaţă cu Germania (dar Pétain a fost "şters" de De Gaulle din memoria colectivă a Europei); (6) Evreii persecutaţi de regimul Antonescu, care nu cunoscuseră antisemitismul occidental (mult mai dur si mai profund), ajungând în occident după război, în plină perioadă de pocăinţă colectivă, au dedus din experienţa lor că România ar fi o ţară mult mai antisemită decât ţările apusene. In Romania au existat si exista pana in zilele noastre sentimente profund antisemite (suficent sa faci cateva vizite in blogosfera noastra ca sa-ti dai seama), numai putin insa decat in celelelte tari Europene. Antisemitismul este o boala incurabila si nu este numai o “boala romaneasca”;(7) însfârşit faptul că după 1989 Ion Antonescu a fost parţial reabilitat, în timp ce data trecerii de partea Aliaţilor, 23 august, a încetat a mai fi o zi de sărbătoare, adăugat la naţionalismul xenofob al anumitor mass-media şi partide, si comportamentul criminal al guvernelor FSN-iste a pecetluit în o mare parte a opiniei din occident, ideia ca Românii ar fi un popor intolerant, xenofob şi antisemit prin natură.
La această "moştenire" a celui de-al doilea război mondial s-au adăugat:
(8) în epoca regimului Ceauşescu, distrugerea patrimoniului natural şi cultural pe de-o parte, şi capacitatea de protest internaţional al minorităţilor maghiară şi germană din Ardeal pe de altă parte, au difuzat în opinia occidentală imaginea unei Românii discriminatorie, xenofobă, absurdă şi înapoiată când, în realitate, tot poporul suferea de aceleaşi neajunsuri ca şi minoritarii; (9) de la 1989 încoace, o serie de incidente implicând cetăţeni români, nu rareori Rromi (dar paşaportul contează, nu tradiţiile culturale), incidente care fiind instrumentalizate de cercurile xenofobe din apus, au intensificat şi mai mult românofobia difuză din opinia occidentală;
Unul din efectele dăunatoare ale acestei românofobii este că în timp ce diaspora maghiară, poloneză sau rusă se mândreşte cu originile sale şi îşi afirmă identitatea în apus, o parte din diaspora română reacţionează invers, încercând să-şi uite sau să-şi ascundă originile, şi mergând până la schimbarea numelui. In postarile viitoare ne vom ocupa de sursele acestor fenomene si de evolutia lor istorica.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Vezi , de aia eu am inca cetatenia romana . Dupa 20 de ani de emigrare , nu ma rusinez cu originile mele !
Din pacate cunosc multi care intorc capul cind sint intrebati daca sint romani !
Instructiva postare. Sper caq si eu dupa 20 de ani m-as declara mandru roman.
sper ca veti citi si postarile viitoare pentru ca sunt cu adevarat dramatice.
Din nefericire sunt putin cunoscute, pentru ca noi suntem prea mandri sa recunoastem ca nu suntem iubiti.
Intre viztimizare si adevar este o diferenta, eu o prezint :)
Salut Theophyle, deosebit de instructiva si utila aceasta postare. Astept si pe celelalte. :)
Salut ! Intersant, astept nu mare nerabare episoadele urmatoare; sa anunti pe blog cand le pui.
punctele 9 si 10 sint identice?
mai este ceva: romanii fie sint exagerat de mindri de etnia lor, fie sint exagerat de patrunsi de un sentiment de inferioritate, adeseori nejustificat
skorpi, multumesc. Am reformulat si am lasat ambele variante :)
@Nora, servus. Voi posta, nici o problema :)
@loda, cred ca o sa te intereseze va fi si putina istorie mai inedita :)
sa compari romania cu franta? haha. cred ca si daca compari numarul de cetateni romani activi in rezistenta antifascista in tara respectiva (Filimon Sarbu, grupul Panet,Stefan Plavat in Romania vs Olga Bancic, Nicolae Cristea, Iosif Boczov, Iosif Clisci in Franta), tot Franta iese mai bine
Mda, grecii nu sunt tare occidentali, dar sunt ortodocşi şi deseori românofobi. Greşeala românilor e că se ruşinează de origine şi o ascund, nu mi-a venit să cred câte cazuri am întâlnit. Şi nu e vorba de mândrie aici, nu vorbesc de mers cu tricolorul pe stradă. La început, unii greci n-au crezut că sunt româncă şi că pot conversa în engleză şi franceză, pentru ei românii veneau din ţara rromilor (nu e glumă!). Am experienţe şi cu franţuji tot cam aşa. Eu trăiesc în Grecia, nu m-am ascuns niciodată şi nu m-am lăsat complexată de nici o naţie, indiferent de ironii.
Trimiteți un comentariu