Drumul spre un capitalism decent - 3

Regăsirea echilibrelor

Criza actuala nu a fost un eveniment inevitabil, numele ei este “lipsa de responsabilitate”. Majoritatea motivatiilor negative bazate pe elemente  geopolitice au fost inexistente in declansarea acestei crize. Asa cum comunismul a cazut din lipsa lui de compatibilitate cu necesitatile societatii umane asa va cadea si capitalismul fiduciar. In nici un caz nu m-am transformat in socialist, Doamne fereste, capitalismul a fost si va ramane singurul sistem viabil de la Fenicieni si pana in zilele noastre. Societatea umana nu mai poate tolera nici capitalismul fiduciar, asa cum l-am descoperit, cum nu a mai putut tolera comunismul.

Capitalismul-fiduciar este promotorul primei etape a acestei crize. Acest capitalism-fiduciar   a creat valori inexistente pentru a sustrage bani existenti si a-i transforma in valori finite (adevarate, stabile), insusindu-le. In afara incompatibilitatii cu nevoile societatii, ambele sisteme – comunismul si capitalismul-fiduciar -  au la baza o singura ipoteza existentiala, minciuna si propaganda masiva.

Cine crede ca aceasta criza, declansata de capitalismul-fiduciar, s-a terminat greseste amarnic. Omenirea a intrat in a doua etapa a crizei, poate si mai grea decat prima. Etapa in care statele au devenit amenintate de faliment. Aceasta noua etapa o putem numi “criza datoriilor suverane”, mai putin dependenta  de capitalismul fiduciar; singura legatura ar fi ca acest capitalism a facilitat intrarea statelor in impas (vezi legaturile oneroase ale economiei grecesti cu capitalismul fiduciar, care a mascat datoriile de loc noi ale Greciei pana la insolventa lor). O a treia etapa ne pandeste dupa colt si se numeste “conflictul monetar modial.” Personal sper ca intelepciunea statelor va prevala.

“Criza datoriilor suverane” era iminenta! Ea a fost generata de dezechilibrul dintre supra-productia unor state fata de supra-consumul altora. Intr-un cuvant, chinezii si nemtii au fabricat si grecii, spaniolii si altii au cumparat, bazandu-se pe niste venituri care au ramas pe vine. Chinejii si germanii au acceptat indatorarea si au primit in loc de bani adevarati “cuvantul de onoare” al acestor state, adica hartii care s-au dovedit fara valoare.

Vreau ca toti prietenii socialisti sa inteleaga – capitalismul nu a murit, ci el va trebui sa se curete de rezidurile lacomiei si ale non-valorilor fiduciare.  Cea mai mare putere capitalista (in devenire) din lume este un stat comunist, China. Capitalismul NU este si NU a fost niciodata o oranduire sociala. De la sclavagism si pana in zilele comunismului chinez, capitalismul a fost un sistem economic, care niciodata nu va avea inlocuitor. Capitalismul a fost si va fi si in viitor promotorul progresului.

Acum ce? Am dovedit, sau mai bine zis realitatea a dovedit ca democratia lipsita de institutiile statului capabile sa o apere  are limite serioase – dependenta totala de “inocenta” maselor si vointa  liderilor lor, “democrati-populisti”.

Singura sansa a Romaniei de a ocupa un loc respectabil in Europa a fost confiscata de privatizarea frauduloasa si clientelara a resurselor nationale. Noul echilibru va fi creat de statele care au, produc fabricate si comercializeaza materii prime, satelor producatoare. Noile privatizari trebuie gandite serios si facute transparent. Sunt sigur ca si “noua democratie” va fi foarte diferita de cea existenta, din nefericire pe noi ne va vizita peste doua generatii. Alternative politice in situatia electoratului existent sunt putin probabile, de altele Dumnezeu sa ne fereasca!

2 comentarii:

casandra spunea...

@Theophyle,

Poposesc putin timp pe acest blog al tau si te salut. Sper ca toate sunt bine cu tine, cu doamna @Demeter si cu fetele.

Nici social-democratii nu neaga virtutile capitalismului, cred ca stii. Vor doar sa-i tempereze excesele, asperitatile si viciile intrinseci (lacomia...). Nu are rost sa confundam social-democratia cu miscarile radicale ale stangii.

Criza aceasta, cu noi dimensiuni si caracteristici determinate de globalizare, a demonstrat - in opinia mea - cat de important este sa rezolvam cel putin doua probleme:

1. capitalul investit are dreptul la fructele sale pe masura ce-si asuma riscurile aferente. Politica si metodele de "diseminare" a riscului (prin produse securitizate si prin alte metode) pe seama celorlalti participanti la procesul economic (salariati, comunitati locale, stat) nu mai trebuie sa fie premiate, ci penalizate si strict supravegheate. In fond din punct de vedere etic, capitalul are dreptul la recompensa economica tocmai pentru ca-si asuma riscuri. Daca le distribuie altora, natura profitului este indoielnica.

2. capitalul trebuie sa fie liber sa circule, dar platind biletul de calatorie, nu clandestin ca pana acum. Putem admite ca daca acest capital circula civilizat si ramane civilizat la adresa de destinatie un rastimp destul de rezonabil, atunci "biletul" pentru a-si relua calatoriile sa fie moderat. Dar capitalurile care circula ca turbate si pleaca in fiecare trimestru (dupa ce se marcheaza profitul) in alta parte, lasand in urma zgomot si mizerie, trebuie sa-si plateasca privilegiul de a tulbura structuri economice din care extrage profit si atat. Antreprenoriatul si inovatia creatoare de bunuri si servicii reale/tangibile pot fi puse in pericol de bulimia capitalului investitional de portofoliu.

Theo-Phyl spunea...

Casandra, salut si bun venit :)
Suntem bine si sper ca tu si ai tai la fel. Multumesc pentru vizita.

De acord aproape cu orice cuvant scris de tine.

Cumpatare si onestitate. Atat!