Drumul spre un capitalism decent -1
Capitalism, Crize Economice, Lecturi Politice, Sisteme EconomiceSlabiciunile sistemului si “capitalismul fiduciar”
Fara indoiala criza economica in care ne aflam nu s-a terminat si probabil nici nu se va termina prea curand. Aceasta criza economica, declansata in septembrie 2008, va implini probabil un cincinal in 2013. Daca vom fi inteligenti (lucru putin probabil) de abia in 2012 vom putea discuta despre o iesire din aceasta catastrofa. Nu sunt economist, analiza pe care o voi face in acest articol (si poate cele care vor urma) este una mai mult de ordin istoric si doctrinar, analizand acest eveniment ca unul de acest fel.
In numai cateva zile din septembrie 2008, capitalismul-rege s-a dovedit gol. Giganticele fonduri ale caror provenienta devenise tot mai enigmatica si care circulau din mana in mana, din banca in banca si din hedge funds in hedge funds, amplificandu-si, pe acest traseu, valoarea, s-au revelat a nu fi fost altceva decat gogosi: valori fictive pentru momit gurmanzii lacomi de profit imediat, care si-au dat astfel gologanii sunatori (intrati imediat in buzunarele fondurilor de gestiune) in schimbul unor cifre afisate pe ecranul unui computer. Iata de ce, dupa zece ani de speculatii fara limite, a fost nevoie de sume colosale din banul public pentru a pune pe linia de plutire sau a nationaliza banci si companii de asigurare, fiindca sumele ramase in teschereaua acestora n-ar fi putut acoperi nici macar o treime din activele avute in depozit (particulare, industriale, comerciale, ale firmelor de asigurare si de pensii). OCDE, organism serios, care nu poate fi banuit de intentii „revolutionare”, a evaluat recent la cca 11 400 de miliarde de dolari sumele mobilizate din banii contribuabililor pentru salvarea bancilor si a companiilor de asigurari – asta insemnand 1 676 de dolari de la fiecare locuitor al acestei planete. – Frédéric Lordon, “Le Monde Diplomatique “, februarie 2010.
Ar fi bine sa incepem demersul cu amintirea tragicului eveniment, astazi analizat mai mult ca un eveniment social si care a trecut deja in patrimoniul istoricilor, eveniment cunoscut drept “Marea depresiune” sau “Marea criză economică”. Începutul Marii depresiuni în Statele Unite este de obicei asociat cu prăbuşirea bursei de acţiuni din ziua de marţi (aşa-numita Marţea neagră) 29 octombrie 1929. Criza economică a avut efecte devastatoare, atât în ţările puternic industrializate cât şi în cel mai puţin dezvoltate, ale căror economii depindeau în cea mai mare măsură de exporturile de materii prime.
Au fost cauze multiple pentru prima recesiune în 1929, inclusiv slăbiciunile structurale şi evenimentele specifice, care s-au transformat într-o criza majoră dependenta şi de modul în care s-a propagat din ţară in ţară, pana a cuprins toata lumea. Istoricii subliniaza factorii structurali cum ar fi falimente bancare masive şi prăbuşirea bursei de valori, în timp ce economiştii (Barry Eichengreen, Milton Friedman şi Peter Temin) acuza măsurile aberante pe care le-au luat guvernantii, in special Banca Centrala a Americii. Majoritatea economistilor moderni sustin că Marea Depresiune a început ca o recesiune obişnuită, dar că greşelile politice semnificative, comise de către autorităţile monetare (în special Federal Reserve), au determinat o scădere a ofertei de bani, care a agravat situaţia economică, determinând o recesiune care s-a transformat rapid în Marea Depresie.
Marea Depresiune economică s-a încheiat în momente diferite în ţările globului. În majoritatea ţărilor au fost concepute programe de refacere şi cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice, care le-au împins spre extremele dreaptă sau stângă. Societăţile bazate pe democraţia liberală au ieşit puternic slăbite din criză şi dictatori precum Adolf Hitler sau Benito Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state şi au pregătit condiţiile pentru declanşarea în 1939 a celui de-al doilea război mondial.
Intorcandu-ne la situatia actuala putem sustine cu tarie ca din nefericire, incredibil dar adevarat, nimeni n-a fost pedepsit ori condamnat pentru efectele acestei gestionari catastrofice, ale acestei rupturi de proportii. Intr-un stat de drept adevarat, un inginer, un arhitect, un militar, un cercetator, un lucrator oarecare daca ar fi comis asemenea greseli profesionale ar fi fost fara doar si poate acuzat in fata unui tribunal. Escrocilor planetari nu li s-a intamplat insa nimic. Ba mai mult: o data stabilizate bancile private, directorii acestora au reinceput speculatiile cu bani publici, continuand sa dicteze regula jocului ca si pana acum (fiindca pretul de piata al banilor si cursurile valutare sunt determinate prin schimburile interbancare, stabilite desigur cu concursul bancilor centrale), si acordand imprumuturi cu dobanzi mult mai mari (si riscuri cvasi-nule) decat cele acordate lor de bancile centrale. Astfel, pe traseul dintre creditor si debitor, bancile aduna sume frumusele, care le permit sa ramburseze fondurile publice si, simultan, sa fabrice din nou dividendele si primele-gigant pentru satisfacerea conducatorilor si brokerilor lor.
Acuzaţiile aduse băncii Goldman Sachs de către autoritatea americană de supraveghere a bursei, acuzaţii conform cărora uriaşa institutie financiara şi-ar fi înşelat proprii clienţi cu multe miliarde de dolari, a declansat una din cele mai mari batalii ale vremurilor noastre. Scandalul Goldman Sachs, este inceputul teoretic al unui razboi intre capitalismul financiar sălbăticit si interesele societatii capitaliste legitime si ale economiei de piaţa, care numai de piaţa nu a fost.
Pentru a intelege mentalitatea acestor oameni, pe care ii putem intalni si pe meleagurile mioritice, trebuie sa ne intorcem putin in timp. “Supravietuirea celui mai puternic” sau mai curand “ceea ce nu te omoara, te face mai puternic”, au fost lozinci bazate pe o pseudo interpretare generalista a darwinismului.
Deşi Darwin era un om înclinat către modestie şi gentileţe, primii adepţi ai teoriei sale nu i-au semănat. În Marea Britanie, Herbert Spencer, prieten al lui Charles Darwin şi cel care a consacrat termenul “supravieţuirea celui puternic”, argumenta vocal împotriva ajutorului de stat pentru săraci. Dacă oamenii “sunt suficient de competenţi pentru a trăi, vor trai”, scria el; dacă nu, “mor, şi aşa este cel mai bine”. Aşa cum chiar Darwin observa, “cu excepţia omului însuşi, cu greu mai găseşti o specie atât de ignorantă încât să permită celor mai rele exemplare să se înmulţească”.
Asa a grait Herbert Spencer, care a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susţinea că cei bogaţi şi puternici erau cei mai bine adaptaţi climatului social şi economic al vremii lor. Selecţia naturală îi permitea să afirme că era natural, normal şi corect ca cei puternici să prospere pe seama celor slabi, fapt ce se întâmplă în viaţa de zi de zi. Spencer susţinea că supravieţuirea celui mai bine adaptat nu era doar naturală, ci şi corectă din punct de vedere moral. Prin urmare, era imoral ca cei mai slabi să fie asistaţi, deoarece aceasta ar fi dus la supravieţuirea şi chiar la reproducerea unora care erau fundamental neadaptaţi. Teoria lui Spenser a ramas in memoria omenirii sub numele de “darwinism social”.
L-au numit pe Spencer conservator, lucru bineinteles aberant atunci si mai mult decat atunci, acum. Traditia de compasiune sociala, adanc inradacinata in conservatorism, nu are legatura cu “darwinismul social” – aceasta aberatie pe care o promoveaza oligarhii rosii si infamii wallstreetului.
Cred cu tarie ca reglementarea sistemului financiar este prima masura necesara pentru insanatosirea economica. Prabusirea corporatiei Lehman Brothers, in 2008, si criza economica ce a urmat demonstreaza esecul economiei bazate pe darwinismului social. Cinci sunt neajunsurile economice ale modelului descris de Spencer. Mai intai, acesta rasplateste comportamentele lipsite de scrupule si incurajeaza injunghierea pe la spate, exploatarea nelegitima a angajatilor. In al doilea rand, acest fundamentalist laissez-faire de piata pune prea usor semnul egal intre profituri si bogatia generata, ignorand faptul ca o companie poate pune gheara pe un profit urias fara sa contribuie, in mod real, la crearea unor bunuri si servicii. In al treilea rand, aceste sisteme descurajeaza critica cu rol constructiv si gandirea creativa a subordonatilor, penalizandu-i pentru obiectiile ce pot ameninta profitul pe termen scurt. In al patrulea rand, sistemul darwinismului social transforma fiintele omenesti intr-o marfa. In al cincilea rand, promoveaza rezultatele pe termen scurt, cu repere ale succesului imediat, ce ignora imaginea economica de ansamblu. [*]
Sper ca ancheta declansata impotriva institutiei financiare Goldman Sachs va declansa un razboi total impotriva fundamentalismului laissez-faire, care nu are nimic cu piata libera si cu un capitalism decent.
[*] Note si citate: J. Wes Ulm, Democracy Journal
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Aici se putea detalia marea criza cu afacerea chibriturilor lui Ivar Ktueger... Si, cu excrocheria bondurilor italiene (false). Practic istoria se repeta. Match Corporation a fost inlocuita de finantistii globali, care au mintit neintrerupt...
Trimiteți un comentariu