Politeía Doctrinară

Mercantilismul a fost o politică economică care s-a afirmat în Europa între secolele XV - XVIII, bazată pe conceptul că puterea unei naţiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt superioare importurilor. Mercantilismul ca ideologie desemnează ideile şi politicile dezvoltate în jurul acestei doctrine privind balanţa comerţului din gândirea economică europeană a secolului al XVII-lea şi cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

Termenii „mercantilism” şi „sistemul mercantil” au fost utilizaţi pentru prima dată în 1763 de fiziocratul francez marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai târziu de Adam Smith în "Avuţia naţiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin necesitatea unor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată a goanei după profit a naţiunilor şi a indivizilor. Thomas Mun (1571-1641) a expus această doctrină în „England's Treasure by Foreign Trade” (1664): „Mijlocul la îndemână pentru sporirea avuţiei şi a tezaurului nostru îl constituie comerţul exterior, unde trebuie să aplicăm întotdeauna regula de a vinde anual străinilor mai mult decât consumăm noi, valoric, din produsele lor”.

Mercantilismul a fost o doctrină economică ce avea în centrul său ideea că aurul şi argintul reprezintă prima bogăţie, atât pentru indivizi cât şi pentru state. Sub numele de mercantilişti sunt cunoscuţi mulţi economişti care în secolele XVI şi XVII –XVIII (de la 1500 până la 1750) au format mai multe şcoli naţionale care militau pentru determinarea modalităţiilor prin care statul putea să-ţi procure cantităţi cât mai mari de aur şi argint. Se disting mai multe curente:

Mercantilismul spaniol care este cunoscut sub numele de bulionism. Principalii autor: Ortiz, Olivares şi Mariana. Metoda preconizată de ei constă în interzicerea ieşirii din tară a metalelor pretioase şi în creşterea exportului pentru intrarea de aur şi argint din tară.

Mercantilismul francez, care se confundă cu ceea ce a căpătat denumirea de colbertism sau mercantilism industrial. Această denumire îşi are originea în faptul că Jean Babtiste Colbert, care a detinut şi functia de controlor general al finantelor Frantei în timpul lui Ludovic al XIV-lea, a initiat măsuri protectioniste pentru dezvoltarea industriei şi comertului, ca mijloc de promovare a exportului de promovare al aurului. În afară de Colbart, în Franta, mercantilismul a avut numerosi sustinători si s-a caracterizat printr-o anumită diversitate de opinii. Astfel, unii sunt agrarieni, iar ideea legăturii dintre abundenta monedei si ridicarea preturilor. Antonie de Montchrestein este cel care a dat numele acestei stiinte prin lucrarea sa intitulată „Tratat de economie politică”, publicată în 1615.

În Anglia si în Olanda, mercantilismul a avut prin excelentă o orientare comercială, fapt pentru care el a mai fost denumit „comercialism”. Conform conceptiei respective, abundenta de monedă, cheia prosperitătii natiuni se realiza prin comertul exterior. Principalii autori sunt: Wiliam Petty (1623-1687), Thomas Mun (1571-1641), Gregory King (1648-1712). Mercantilisti englezi au formulat unele idei care aveau să fie dezvoltate ulterior de către keynesism, prin recomandarea de a adopta rate scăzute ale dobânzii si considerând aceste rate pretul banilor. Ei argumentau de asemenea, că abundenta monedei, nedesară pentru a realiza rate scăzute ale dobănzii, antrenează cresterea preturilor.

Între contributiile mercantilismului englez, mai trebuie mentionată si teza formulată de Thomas Gresham (1519 – 1597), prezentată în literatură sub denumirea de legea lui Gresham: „moneda rea alungă din circulatie moneda bună”, iar Wiliam Petty rămâne cunoscut prin introducerea notiunii de valoare, prin propunerea de a se contracara somajul prin scăderea salariului, cât si prin cunoscuta formulă prin care se exprimă legătura dintre cei doi factori ai avutiei: „munca este tatăl, iar pămăntul este mama avutiei”.

Mercantilismul german sau „carmalist”, care s-a formulat mai târziu, pune în centrul cercetării îndeosebi problemele tezaurului public si prefigurează în fapt scoala istorică germană.

Mercantilismul reprezintă prima reflectare teorietică a economiei de piață, printe ideeile promovate se regăsesc: