Conducătorul suprem şi republica parlamentară
Lecturi Politice, Republica Parlamentara, Sisteme Constitutionale
Nu am sustinut niciodata conducerea “patriarhală” in nici o organizatie din care am facut parte si bineinteles nu sunt impresionat de acest fel de conducere nici in politica. Viziunea de “pater familias” nu se potriveste cu viziunea democratiilor contemporane. Obisnuiti din negura timpurilor cu conducatori de tip “tătuc”, romanilor le este aproape imposibil sa constientizeze altfel de conducere a treburilor obstesti. Discutiile in partidele politice despre noi presedinti, congrese si reforme aduc inca odata ideea anacronista ca un partid sau o tara necesita o conducere bazata pe un “conducator suprem”, care are puterea de a “tăia si spânzura” in partid si poate oricand sa faca orice doreste direct sau prin interpusi in organizatia pe care o conduce.
Din nefericire, optiunea unei echipe de conducere nu este luata in serios niciodata; este foarte clar ca este mult mai dificil sa “vinzi” prin PR o echipa decat sa impopotonezi un lider cu calitati pe care nu le are. Cred eu ca am vazut acest lucru la ultimele alegeri prezidentiale. Analizand astazi la rece catastrofala infrangere a lui Geoana, nu pot sa nu ajung la concluzia ca acest domn a pierdut alegerile in primul rand pentru ca nu a putut sustine ideea “patriarhală”, atat de draga romanilor. In constientul romanesc un “patriarh” nu are voie sa arate slabiciune, el trebuie intotdeauna sa pozeze cu forta si agresivitate pe care de multe ori nu le poseda, el trebuie sa fie “viteaz”, sa-si asume greseli si sa conduca “glorios”. Exact ceea ce a facut Basescu, care a avut exact calitatile pe care nu le-a avut Geoana. Astazi sunt absolut sigur ca l-ar fi invins si pe Crin Antonescu, exact din aceleasi motive, nici Antonescu nu are stofa de “patriarh”.
Poate ca impreuna cu proiectul de modernizare a statului, asa cum il doreste Basescu, si cu elaborarea unei noi constitutii se poate trece la o republica parlamentara, in care presedintele statului va fi ales de parlament, cu prerogativele morale, cand prerogativele executive vor trece la guvern si la primul-ministru al acestui guvern. Numai in acest fel, sper eu, ne vom elibera de conceptul “pater familias”, care a fost atat de daunator politicii romanesti in toate timpurile.
Cred ca Traian Basescu este capabil si de o astfel de viziune, in primul rand pentru ca se afla la sfarsit de cariera politica si poate intelege ca vremea conducatorilor patriarhali a cam trecut si romanii trebuie si pot gandi altfel. . Publicat pe Politeia pe data de 30/01/2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu